Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente

Revista Lumină lină de la New York la ceas aniversar

de admin | 8 Aprilie 2020

Pr. dr. Maxim Morariu

Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

Universitatea Pontificală Angelicum din Roma

            Înfiinţată în urmă cu două decenii şi jumătate de părintele Teodor Damian, azi profesor emerit la Metropolitan College din New York, revista Lumină lină, periodic trimestrial de cultură şi spiritualitate românească,a devenit o voce de referinţă a culturii româneşti de peste ocean. Beneficiază deja de două monografii, are un colegiu de redacţie internaţional, compus din mai-sus pomenitul fondator, M. M. Rusu, Mihaela Albu, Claudia Damian (secretar de redacţie), Sorin Pavăl, Andreea Condurache, Alex Marmara, Dan Anghelescu, Gellu Dorian, Ioan Gâf-Deac, Aurel Ştefanachi, Muguraş Maria Vnuck, David Vnuck, o diversitate aparte a tematicilor şi colaboratori de pe întreg cuprinsul mapamondului.

            Profitând de momentul aniversar, revista vine deja în întâmpinarea cititorilor, încă din luna martie, cu primele două numere din acest an. Ambele sunt deschise de părintele Damian, cea dintâi, cu o frumoasă meditaţie intitulată, “Clipa, tren spre veşnicie”, iar cea de-a doua cu un text ce vorbeşte despre Sărbătoarea învierii. Urmează apoi texte semnate de Marcel Miron, dr. Marcel Mărculeţ (care aduce în atenţie un aspect important privitor la istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania), Roxana Pavontecu, George Filip, editorul director (care continuă seria de texte dedicate lui Eminescu), Tanţa Tănăescu, Eugeen Popin, M. N. Rusu (care dedică o recenzie frumoasei monografii dedicate de doamna Doina Rad lui Ştefan J. Fay), un anastatic text al lui Ştefan J. Fay, dar şi textele lui Dan Anghelescu, ale Mihaelei Albu, Flaviei Tofan, Gabrielei Căluţiu Sonnenberg, Elena Mitru, Lora Levitchi şi mulţi alţii. Paleta tematică este una largă, variind de la eseuri teologice, la creaţii literare sau recenzii, periodicul conţinând de asemenea şi o frumoasă ilustraţie ce aduce în atenţie activitatea bogată  a parohiei păstorite de părintele Damian sau bogata activitate a cenaclului omonim periodicului.     

            La ceas aniversar, dorim deopotrivă periodicului cultural, cât şi editorilor săi, viaţă lungă şi cu mult folos în promovarea culturii române pe meleaguri îndepărtate!

          

           

Topic: Diverse | Fără Comentarii »

CONCURSUL METAFORE ANA PODARU (IN MEMORIAM)

de admin | 6 Aprilie 2020

Vasile BELE

VASILE BELE – PREMIUL III la CONCURSUL METAFORE ANA PODARU (IN MEMORIAM), BUCUREȘTI… Clar, că sunt un gânditor! ,,Mulțumesc!”, pentru că mă mai întrebi! Tu, drag prieten ,,feisbuc”, mă mai întrebi… și nevastă-mea, și fiică-mea, și fiu-miu, și soacră-mea… Clar, azi am chef de glume! A fost o duminică așa de frumoasă, cu soare, cu vreme frumoasă, cu cer senin, cu mai puțin facebook, (este totuși duminică!), și, mulțumesc lui Dumnezeu, că se termină tot cu bine, cu frumos, cu vești bune! Chiar bune, rău! (v-am spus că am chef de distracție!). Deschid feisbucu’ și ghiciți? Surpriză totală…! Maximă…! Super…! Pe lângă faptul că aveam câteva zeci de apeluri pierdute (fix 23!), ,,un sac” de mesaje pe ,,uațzap”, și încă ,,o remorcă” de mesaje, aici, pe facebook! Asta e în fapt o zi (ups! de fapt doar o jumătate de zi), din viața mea, dar nu mă plâng! Rezist! Aaa… Am uitat mesajele prietenilor de pe messenger (aici e ,,fără număr”!). Până aici a fost doar o simplă și modestă introducere! Haideți să intrăm totuși în amănunt, în esență. Scopul acestui eseu este de fapt o mare bucurie pe care o trăiesc și neapărat vreau să v-o împărtășesc și Dumneavoastră, celor câteva mii de prieteni virtuali. Am primit lista cu rezultatele concursului METAFORE – ANA PODARU (IN MEMORIAM), la care am participat cu poezie și… surpriză maximă, (fiind vorba despre lista câștigătorilor), mă simt onorat să fiu printre PREMIAȚI sau PREMIANȚI cu PREMIUL III, după poetul RADU BOTIȘ – PREMIUL II, tot maramureșean de-al nostru. Mă onorează și mă bucură acest fapt, și cu toată modestia, pot spune că ÎNCEP SĂ FIU BUNICEL!!!! Felicitări tuturor celor care sunt premia(n)ți! Felicitări organizatorilor! Un mare și din suflet MULȚUMESC, juriului pentru acest onorant premiu. Este vorba despre: (sora marelui poet N. LABIȘ) – MARGARETA LABIȘ, (scriitor, editor de cărți și reviste) – GEORGE TERZIU și, nu în ultimul rând, (prof. critic și istoric literar) – IONEL NECULA. După citirea listei cu cei premiați, realizez un lucru minunat și care mă onorează. Nu repet povestea cu ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! care se află în curs de apariție, tocmai pentru a nu mai da ,,apă la moară”, vorba românului, unor prieteni cărora nu știu cum să le înțeleg unul dintre mesaje. Este ceva gen ,,chioreanule vestit, cu antologia mult lăudată, dar încă needitată”… (ceva asemenea), dar VREAU SĂ PUNCTEZ UN SINGUR AMĂNUNT, (modest), am spus că numărul participanților în acest volum antologic a depășit 50. Și aici intervine domnul V. Bele (în speță eu!), punctând că dintre acești peste 50 de participanți antologați, 8 (opt, da! Nu e greșit nimic!), sunt în lista cu participanți/premiați la acest CONCURS METAFORE ANA PODARU! Sunt mândru și nu mă rabd să nu mai repet odată FELICITĂRI NOUĂ! FELICITĂRI TUTUROR! Este vorba despre următorii prieteni (și în acest moment mă bucur mai mult pentru ei, și premiul lor, decât pentru premiul meu. Eu mă bucur odată în plus și pentru antologie, credeți-mă!): IONICA BANDRABUR – (pupici și îmbrățișări), RADU BOTIȘ (locul 2), urmez VASILE BELE (loc 3), EMIL MIRCEA NEȘIU (Oradea premiul l, poezie filozofică), ANDREI OVIDIU BACIU (Oradea – premiul ll, poezie filozofică), NADIA URIAN (Bistrița, premiul l, poezie modernă), FLORENTINA DANU (Brașov, premiul lll, poezie neorealistă) și prof. LILIANA ROIBU (Piatra Neamț, premiul lll, LUMEA IUBIRII). CU PREȚUIRE ȘI RESPECT, dragi prieteni, mă bucur că ați ales acest drum. Și tot în lista premianților, se mai face rostire la cronica acestui concurs, cu specificarea numelor celor din Antologie, care vor fi publicați și în revistele: CERVANTES, CALIGRAF (sub egida USR), DESTINE LITERARE (Montreal, Canada), ANTARES (sub egida USR), și POEZII PENTRU SUFLETUL MEU (Montreal, Canada). Să mai zică cineva că nu suntem mondiali! Deocamdată atât! Așteptăm, în schimb, vremuri mai bune, să ne adunăm și să ridicăm cupe! În cinstea cititorilor dar și a noastră, că merităm! Zice cineva altfel? Seara plăcută… A mea, garantat este! Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate aceste bucurii! Dă-ne sănătate și putere, să trecem prin toate cele ce sunt în lume, să ne putem vedea cu bucurie, plini de fericire, cu cititorii noștri!

Topic: Diverse | Fără Comentarii »

Gânduri la apariţia revistei ”Mărturii maramureșene”

de Constanţa Abălaşei – Donosă | 31 Martie 2020

                                 Gânduri la apariţia revistei  ”Mărturii maramureșene” 
                                             An II, Nr.2 Martie 2020 



       La jumătatea lunii martie 2020, a apărut revista de cultură, tradiție și atitudine civică ”Mărturii maramureșene” Nr.2, fondatori fiind Andreia (Ghib) Botiș și scriitor Radu Botiș din Ulmeni, Maramureș. Această publicație apare trimestrial sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Asociației Cultural Creștin Umanitare ”Ars Vivat”, sub conducerea lui Radu Botiș.
Colectivul redacțional al acestei reviste este: Constanța Abălașei-Donosă, Constantin Dobrescu, Gelu Dragoș, Aurel Ghilezan, Marius (Maxim) Morariu, Ana Cristina Popescu, Walter Ubelhart.
       Încă de la început țin să mulțumesc eminentului fondator al acestei prestigioase reviste,scriitorul Radu Botiș, apoi criticilor literari, pentru elogioasele mărturii scrise cu eleganță și mult suflet; poeților, prozatorilor, istoricilor și antologilor prezenți între coperțile acesteia. Criticilor literari ; Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș, și Prof. Olimpia Mureșan, o notă de prețuire în plus pentru cuvintele puse fiecărui scriitor în dreptul operei sale, în lumina interesului literar, dăruind totodată, durată operelor lor în timp! Recunoștința mea profundă mă leagă de fiecare scriitor prezent aici, pentru care le mulțumesc și-i prețuiesc în aceeași măsură. Doresc să conving pe fiecare autor prezent în revistă, că mijloacele mele de exprimare sunt cuvintele simple, dar prin ele îmi exprim cu sinceriate  profunzimea sentimentelor mele de gândire. Și dacă luăm de la început până la sfârșit, cu tenacitate și abnegație, vraful de scrieri al revistei pe cele trei luni ianuarie, februarie și martie, va trebui să ne facem o imagine sugestivă și o ambianță spirituală pentru toate scrierile cât și pentru fiecare scriitor în parte. Cum în revistă sunt cuprinși scriitori și scrieri de elită, ne vom opri la fiecare în ordine alfabetică să nu existe replici, ci numai bucurii pline de savoare!
       Acest pas, înseamnă pentru mine cea care vă scriu, noblețea pentru Domniile Voastre și bucuria că existați să fiți prezenți între coperțile revistei. Prin fondatorii ei Andreia (Ghib) Botiș și Radu Botiș, revista dovedește exigență și estetică profesională. Ilustrația este făcută de graficiana Constanța Abălașei-Donosă. De la un capăt la altul aceasta cuprinde:
CRITICĂ LITERARĂ/ Constanța Abălașei-Donosă, Vasile Bele, Dr. Constantin Dobrescu, Prof. Gelu Dragoș, Prof. Olimpia Mureșan, Voichița Tulcan Macovei, Ionel Sima, Diana Vrabie.
GRAFICĂ /  Constanța Abălașei-Donosă.
ISTORIE / Andreia (Ghib) Botiș, Dr. Constantin Dobrescu, Emil Domuța, Prof. Viorel I. Pop, Prof. Traian Rus.
ÎNSEMNĂRI LITERARE / Vasile Bele, Liliana Derevici, Ligya Diaconescu, Prof. Gelu Dragoș, Nicolae Goja, Mariana Cristina Popan, Al. Florin Țene.
IMPRESII de CĂLĂTORII, AMINTIRI, MEMORIALISTICĂ / Constantin Avădanei, Floarea Cândea, Prof. Aurel Ghilezan, Mariana Popa, Daniela Sitar-Tăut.  
POEZIE / Constanța Abălașei-Donosă, Ion Andreica, Elena Armenescu, Carmena Băinţan, Vasile Bele, Radu Botiș, Gabriela Verban,Adrian Botez, Anca Maria David, Ligya Diaconescu, Ioan Dragoș, Olga Grigorov, Corina Junghiatu, Vasile Dan Marchiș, Iacob Oniga, Valer Popean, Olimpia Sava, Ionel Sima, Ionuț Țene, Traian Vasilcău, Ioan Voicu.
PROZĂ SCURTĂ / Constanța Abălașei-Donosă, Ioan Meteș Morar-Chelințanu, Ana Cristina Popescu, Iacob Oniga, Pr. Ioan Rîmboi, Carmen Simionescu, Walter Ubelhart, Nadia Linul Urian.
SPIRITUALITATE / Pr. Radu Botiș, Prof. Mircea Botiș, Pr. Ilie Bucur, Drd. Mihai Octavian Groza, Minodora Ion, Constantin Marin, Prof. Olimpia Mureșan.
TEATRU / Daniela Gumann
TINERE TALENTE / Andra Maria Ariciu,Raul Alexandru Mitruți.
       Revista ”Mărturii maramureșene”, înconjurată de asemenea nume sugestive în ambianța cultural-spirituală, va găzdui de fiecare dată cele mai strălucitoare creații al acelor care fac să curgă din cultură un fluid continuu de iubire pentru și înspre semeni.

Topic: Diverse | 1 Comentariu »

Cum e posibil așa ceva?

de admin | 25 Martie 2020

Ana-Cristina POPESCU

Nu doresc să-mi spun opinia despre COVID 19, fiindcă nu sunt în măsură să fac acest lucru, nu e de competența mea. Cert este că mor oameni care ajung să fie victimele acestui virus. Trist este că s-a reușit prin diferite mijloace a se crea panică în rândul populației. Eu cred că fiecare om este responsabil în măsura în care mai are ceva moral în el. Dacă a răcit, că-i primăvară și e sezonul optim acestui lucru, să-și interzică singur a se apropia de alți oameni, să păstreze distanța față de cei din jur, să respecte toate regulile de igienă. Sunt convinsă că orice om cu mintea sănătoasă face acest lucru, nu era nevoie de panică și măsuri de urgență.

Oare ce se urmărește de fapt prin izoloarea oamenilor în locuințe, prin trimiterea acasă a oamenilor de la diferite locuri de muncă, prin închiderea școlilor și mutarea lecțiilor în mediul on-line, lecții accesate cu siguranță doar de elevii cu rezultate bune la învățătură, căci restul elevilor se scaldă fără îndoială în dezinteres? Oare să fie doar o încercare de a preveni răspândirea unui virus ucigaș sau e mai mult decât atât, se urmărește pe cât posibil un control al populației prin frică și panică?

De ce nu le pasă și de alți bolnavi care stau la coadă, în frig, în fața spitalelor, după cum am văzut în mass-media, bolnavi de cancer ce așteptau să meargă la tratament? Ei nu sunt o prioritate? Ei pot să reziste afară, lângă spital, în frig, căci și natura și-a întors fața la început de primăvară, parcă scârbită de tot ceea ce vede și-a început să verse lacrimi argintii ca-n miez de iarnă. Să presupunem, Doamne ferește, că moare un om cardiac sau un diabetic și așa mai departe, după ce a fost ținut la urgențe câteva ore, căci prioritate au doar cei suspectați de COVID 19, prin urmare să te păzească Dumnezeu să ai viroză primăvara aceasta sau vreun soi de gripă, că om te fac. Ce se întâmplă cu cel trecut la cele veșnice? Nu poate avea parte decât de o înmormântare la care au voie să participe maximum opt persoane. Și acum mă întreb care opt persoane? Să încercăm cât de cât a număra, preotul și cantorul (paraclisierul), două persoane, șoferul de la firma de servicii funerare, trei persoane, patru persoane (bărbați), pentru a putea ridica sicriul și a-l așeza în groapă, iar din familia celui decedat nu mai poate participa decât o persoană. Oare nu e revoltător? Au mai murit oameni în trecut de boli rele, chiar și de gripă, cunosc și eu un deces ce s-a datorat gripei. Era o bătrână trecută de optzeci de ani, care iarna megea desculță pe zăpadă și nu a luat în viața ei un medicament, până o gripă, într-o primăvară, cu câțiva ani în urmă, i-a venit de hac. Cum credeți că a fost înmormântarea bătrânei? A fost ca oricare altă înmormântare creștinească, ba s-a mai mers și la sărutarea mortului, rămasul bun, cel de pe urmă și n-a mai murit nimeni, nu a mai luat nimeni niciun microb. Prea ne-am izolat cu toții sub un clop de sticlă, iar de se sparge, se lasă cu urgie.

Oricine înțelege că această gripă este foarte virulentă și se poate finaliza cu decesul celui ce a contactat-o, oricine înțelege că e bine să se păzească, atât pe el, cât și pe cei din jur, dar nu oricine înțelege de ce e necesară atâta panică în rândul populației.

Au mai fost pandemii, dar munca nu a încetat, oamenii nu s-au ascuns după niște pereți care oricum nu te apără, pereții de cărămidă ar fi primii care ar cădea. Mergi, omule, în natură, dacă ai posibilitatea, la sat, la holdele ce așteaptă de ani de zile să fie lucrate, că-i primăvară! Ară pământul și seamănă-l, că nu intri în contact cu nimeni, ești în natură, iar natura înseamnă viață, nu moarte! Virusul nu zboară prin aer purtat de vânt cum te sperie alții. Ultima știre interzice bătrânilor de peste șaizeci și cinci de ani să mai calce pe afară, dar, dacă vor merge cei ce au dat acestă lege la sat, ar observa cât de sprinteni muncesc acești oameni în grădină și la câmp, că tinerii nu mai au timp și nici nu se mai obosesc cu astfel de activități. Au trecut războaie peste oameni, oamenii au luat o coajă de pâine și au fugit din case, s-au dus la sălaș, în pădure, pe câmp, căci în sat era primejdie. Au trecut molime peste oameni. A trecut cândva holera, dar oamenii au secerat grâul.

Toate aceste molime au o cauză care odată depistată, duce la remedierea problemei. Sunt convinsă că mulți oameni au citit romanul „Ciuma“ a scriitorului Albert Camus. Totul are un început. Ciuma a fost anunțată de prezența șobolanilor în orașul Oran care încep să moară pretutindeni „În dimineaţa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux iese din cabinetul său şi dă peste un şobolan mort, în mijlocul palierului. “ Prezența șobolanului mort i s-a părut ciudată doctorului, în timp ce pentru portar era revoltătoare, portar ce va muri din cauza epidemiei care a început treptat, azi un om, mâine altul. La final epidemia este biruită, dar apare următoarea precizare „Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraş, Rieux îşi amintea că bucuria este mereu ameninţată. Căci el ştia un lucru pe care această mulţime cuprinsă de bucurie îl ignora şi care poate fi citit în cărţi, că bacilul ciumei nu moare şi nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile şi rufărie, că el aşteaptă cu răbdare în odăi, în pivniţe, în lăzi, în batiste şi în hârţoage şi că poate să vină o zi când, spre nenorocirea şi învăţătura oamenilor, ciuma îşi va trezi şobolanii şi-i va trimite să moară într-o cetate fericită. “

Orice epidemie, orice catastrofă, orice furtună, are un sfârșit. Fiecare e responsabil în ceea ce privește finalul. Trist este că se ajunge la a controla oamenii prin frică, frică ce duce la afectarea stării psihologice a acestora. Zilele acestea circula în mediul on-line o știre în care era înfățișat un sicriu pregătit să fie incinerat și erau întrebați oamenii dacă asta își doresc pentru membrii familiei lor sau o înmormântare creștinească în care să fie însoțiți pe ultimul drum.

E bine să înceteze poluarea cu tot felul de știri sau un sfat pentru oameni, stați, în casă, în grădină, la câmp, informați-vă util, dar nu vă otrăviți cu toate bombele senzaționale!

Acum ajung la ce doare cel mai tare și nu pot decât să mă întreb, să vă întreb cum e posibil așa ceva? E adevărat că în Sfânta Scriptură scrie să dai Cezarului ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu, dar chiar așa? S-a hotărât să se oficieze Sfânta Liturghie doar de către preot, parclisier, cantor și să fie transmisă on-line oamenilor. Sfânta Liturghie se săvârșește pentru oameni. În partea a treia, a Sfintei Liturghii, Liturghia credincioșilor, care succede Liturghiei catehumenilor, a celor chemați spre cunoaștere și Proscomidiei se săvârșește Jertfa Euharistică. Pentru credincioși se săvârșește acest miracol viu atât de mult discutat. Împărtășania este foc viu, cum să fie moarte. Ea e viață. Dacă un copil scapă împărtașania din guriță, din neștiință, neputință, de pe jos preotul trebuie să o adune cu buzele, iar noi ne împiedicăm într-o linguriță. Cum să oficiezi Sfânta Liturghie fără credincioși? Spune-le să se îmbrace în combinezoane medicale, cu pantofi de unică folosință când intră în locaș, ca să dai Cezarului ce-i al Cezarului, dar nu-i opri în Postul Paștelui de la bucuria liturgică. Tragedia e că în unele biserici și aici știu cazuri concrete, nu s-a mai săvârșit deloc Sfânta Liturghie, preotul speriat a încuiat biserica, nu s-au mai tras nici clopotele. Clopotele, oameni dragi, au vestit nu doar bucurii sau au chemat creștinii la slujbe, dar au anunțat și dezastre naturale, războaie, molime. Acum de ce să mai bată, au obosit și ele, pot să se odihnească, să doarmă. Și uite așa grăbim sfârșitul acestei lumi, căci credința s-a răcit și focul de pe altare a încetat să mai ardă. Unde e credința aceea cât un grăunte de muștar? Unde e căpitanul corabiei care salvează echipajul, chiar dacă el rămâne ultimul pe un vas gata să se scufunde? Oare preoții mai pot să fie căpitani de corabie sau încearcă să se salveaze primii? Iisus a certat valurile și vântul și a întins mâna celui neputincios. În caz de molime, în trecut, preoții erau cei ce aduceau alinare. Nu pot decât să mă întreb cum de e posibil? Chiar așa să îngrădești libertatea omului spre hrană spirituală și nu numai, să-l controlezi pas cu pas unde merge, de ce se duce acolo, câți tulei a adunat de pe câmp?

Nici comuniștii n-au reușit ce a reușit un virus să facă. Îmi aduc aminte că eram la școala gimnazială și ne obliga să cumpărăm bilete, ca să mergem duminica la film, în timpul Sfintei Liturghi, dar nu mă duceam niciodată, cu toată prezența lor de la ușa cinematografului și ca mine mai erau mulți.

Nu știu care o să fie finalul, Doamne. Acesta o să fie cândva, dar sper ca omul să nu fie atunci uscat de credință și cu o stare psihologică demnă de toată mila la sfârșitul acestei încercări.

Topic: Diverse | Comments Off on Cum e posibil așa ceva?


« Anteriorul