Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente

Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”

de admin | 10 Octombrie 2020

Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş: Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”

Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi în prim-planul acţiunii politice românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urmă cu caţiva ani elita memorandista, de curând ieşiţi cu toţii din închisorile ungureşti de la Seghedin şi din Vat, în septembrie 1895.

Principala direcţie de acţiune a reprezentat-o întarirea mişcării naţionale,precum şi atitudinea faţă de dizolvarea de către autorităţile austro-ungare a PNR, principala instituţie cu caracter organizat a românilor transilvăneni în lupta pentru dobândirea de drepturi politice. Activitatea politică a partidului a trenat vreme de cîţiva ani , toată această perioadă fiind una de acumulări, de refacere a forţelor naţionale, după loviturile primite în luptele cu autorităţile austro-ungare.

În interiorul partidului au existat încă de la constituire, divergenţe de păreri, insă acum ele se centrau în jurul ideii privind schimbarea tacticii pasiviste în plan electoral şi înlocuirea acesteia cu una directă, a activismului politic. În fruntea acestei acţiuni s-au aflat Vasile Mangra, Valeriu Branişte, Aurel Vlad, Mihail Popovici şi bineînţeles, neobositul şi harnicul Vasile Lucaciu, atitudine ce l-a nemulţumit pe Ioan Raţiu, peşedintele partidului. Trei publicaţii au fost port-drapelul acestei idei: “Libertatea”, “Revista Orăştiei”(ambele din Orăştie) şi “Tribuna Poporului” din Arad.

Lucaciu considera însă că ar fi mult mai bine ca ideea activismului politic să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi activişti din conducerea partidului, apreciind că, naţiunea română “îşi va continua falnicul mers către destinul său”, că va trebui întărită legătura cu mişcarea din capitala României, fără a se ţine seama de considerente de partid, ci numai de cauza naţiunii. Cu referire expresă la manifestarea samavolincă a autorităţilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea partidului românilor din Ardeal, Lucaciu precizează că “PNR şi Comitetul său naţional şi azi există şi munceşte şi va exista şi va munci în mânia a orice fel de măsuri silnice ale puterii tirane.” Atunci când este întrebat în legătură cu tactica greşită a românilor, cu privire la pasivism şi neimplicarea în alegeri, Lucaciu precizează că  nu a fost alegerea românilor, ci o tactică impusă de către autorităţi: “e o situaţie impusă de silă. Sistemul electoral a constrâns pe români la pasivitate”, că faptele dovedesc că în Ungaria “despre alegeri libere şi adevărat parlamentarism nici nu poate fi vorba”.

Greutăţile întâmpinate de către  partid erau multe, contextul politic le era defavorabil românilor în direcţia afirmării fiinţei proprii. Cu toate acestea, conducerea acestei “tribune în luptă”, a partidului românilor din Ardeal ce depun eforturi uriaşe pentru educarea poporului în spiritul dragostei şi ataşamentul pentru valorile naţionale, pentru trecutul naţional. În acest sens, ASTRA, a reprezentat adevăratul factor mobilzator, acţinile sale cu caracter cultural diversificându-se tot mai mult. În Vechiul Regat, activitate în spiritul cauzei românilor transilvăneni a depus “Liga Culturală”, asociaţie care grupa în jurul său marile personalităţi româneşti ale momentului.
Vasile Lucaciu nu a precupeţit nici un efort în acest sens. A strabatut cu o energie debordantă Transilvania în lung şi în lat, s-a deplasat şi la Bucureşti pentru a întări legăturile cu Liga Culturală. Studiul intitulat “Tinerimea română”, din Bucureşti, sublinează că “mormintele părinţilor şi ale fraţilor noştri parcă se prefac în tribune elocvente din care ne invită să continuăm opera lor de jertfă şi de luptă pentru apreciere şi recunoaştere a meritelor  unui popor, chiar dacă se referă la înaintaşi sau la tinerii care le calcă pe urme întru ale luptei naţionale.

O serie de documente atestă implicarea lui Vasile Lucaciu în susţinerea cauzei naţionale. A făcut din biserica din Şişeşti o tribună de afirmare a conştiinţei şi interesului naţional, Biserica Unirii tuturor românilor, fiind locul în care tribunul pledează pentru înfiinţarea de bănci care să susţină ţărănimea. Micile bănci populare “Sătmăreana” şi “Râureana” s-au implicat în această direcţie. În toate luările de cuvânt şi cu toate prilejurile, atacă poziţia şovină a autorităţilor dualiste precum şi politica lor de deznaţionalizare promovată la adresa românilor. Pamfletul publicat în februarie 1898, la adresa rectorului Universităţii din Budapesta- care încearcă, printr-o scrisoare adresată „junimei maghiare” de la universitate, să justifice politica maghiară de deznaţionalizare-îi solicită pe un ton imperativ acestuia, să accepte o cofruntare directă “o dispută publică”, întrucât “dreptatea nu stă în forţa brutală şi nici în număr”. Pledând în apărarea intereselor tinerilor sârbi, slovaci şi români, Vasile Lucaciu demonstra în faţa opiniei publice că epistola din chestiune este adânc vătămătoare, plină de inexactităţi şi neadevăruri istorice, este în contra principiilor superioare ale moralei politice, a libertăţii popoarelor, ale umanităţii”….ca urmaşi ai unei naţiuni în deplină conştiinţă cu consimţămâtul naţional şi cu aspiraţiile naţionale, românii se vor lupta pentru “apărarea cauzei naţionale şi nu permitem nimănui, fără a combate, ca în vechiul nost’ pământ, să ne tracteze cu mărinimozitate necerută, tolerându-ne ca pe nişte oameni de origine şi de limbă străină, în casa noastră proprie”.

Documentul este în fapt o incursiune istorică, care prezintă vechimea şi continuitatea românilor în vatra strămoşească a Daciei, condamnând abuzurile şi samavolniciile autorităţilor maghiare, precum şi utopia ideii de ”stat naţional maghiar”.
La 1900 face demersul pe lângă autorităţi pentru a-i permite să aniverseze 10 ani de la construirea bisericii pentru unirea tuturor românilor. Guvernul de la Budapesta condus de către Szell Kalman a decis neautorizarea acestei manifetări, motivând în faţa Episcopiei din Gherla în felul următor:”fiind piedică permanentă a ţinerii slujbelor din Şişeşti persoana preotului V. Lucaciu, până ce va funcţiona el acolo, este exclus, ca să se permită ţinerea acelor slujbe”, deoarece “aceste serbări constituie pretextul întâlnirii cu scopuri naţionale’’. Aceste rânduri demonstrează temerea autorităţilor maghiare într-o perioadă în care, se afirma tot mai mult dorinţa românilor din Transilvania de a schimba tactica politică. Cu toate acestea, pregătirile aniversare au continuat, Lucaciu fiind sprijinit în acest sens de către Gheorghe Pop din Băseşti, o altă mare personalitate a locului, ce s-a afirmat pe terenul luptei naţionale. Telegrama trimisă la 3 iulie 1900 de către primul ministru Szell, are  însă un ton categoric, cerând imperativ anularea întâlinrii. Reacţia lui Lucaciu a fost virulentă: trimite mai multe corespondenţe ziarului “Tribuna Poporului”, prin intermediul cărora evidenţiază opiniei publice samavolniciile autorităţiilor la adresa românilor din această parte a ţării. Articole precum, “Atentatul de la Şişeşti” (8/21 iulie), “Teroarea de la Şişeşti” (17/30 august), sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, redactează o scrisoare deschisă “Către Domnul Prezident al Consiliului de Miniştri, Coloman Szell (13/26 august)”, prin intermediul căreia este demascat “liberalismul făţarnic”, “şovinismul săbatic”, acea convingere şi ideologie care, dincolo de vorbele goale propagandiste îşi propune ca: “Ideea de stat”, “asimilarea elementelor streine”, “colonizările”, “şcolile”, “justiţia”, “administraţiunea”, toată puterea politică de care dispune să fie îndepărtată “spre deznaţionalizarea noastră, spre distrugerea etnică, spre asimilarea noastră”. Încheierea are un ton profetic: “Faţă de uneltirile acestui sistem de guvernare, durerea nostră vindeca-se-va, şi spiritul nostru naţional îşi va continua calea sa triumfală, pentru că aceasta cauza a noastră este cauza libertăţii popoarelor, este cauza civilizaţiunii şi a umanismului.”

La 4-5 septembrie 1901, Vasile Lucaciu, participă la Conferinţa P.N.R. de la Cluj, în calitate de scretar general, unde, alături de ceilalţi participanţi, semnează apelul “Către alegătorii români”, considerând că, în legătură cu alegerile din 2 si 11 octombrie 1901, se menţinea ca tactică de luptă, pasivismul. Nu ve trece mult însă şi această tactică se va schimba. Face apel în continuare la calm şi unitate, mai ales după ce, la Tg. Lăpuş s-au ivit unele probleme: “Resping încercările şi uneltirile iscodite pentru spargerea solidarităţii naţionale, care ne-a rămas ultimul mijloc de salvare. Cine îşi iubeşte neamul, ţine la el cu conştiinciozitate”, afirmă el într-un articol intitulat “Născociri tendenţioase”.

Pe tărâm cultural, activitatea se va continua în direcţia luminării poporului prin cultură. În această direcţie a avut o contribuţie deosebită la înfiintarea despărţămintelor ASTREI de la Tăşnad, Seini, Tg. Lăpuş, ca şi la ţinerea unor adunări zonale ale asociaţiunii la Baia Mare. S-a implicat  nemijlocit în, pregătirea adunării generale a învăţătorilor români din Satu Mare (8 august 1902) şi a celei din Ugocea (15 august 1902), participă activ la lucrările acestora, chemând pe cei prezenţi “Să muncim fără preget” pentru cauza naţională, subliniind legătura strânsă ce trebuie “sa fie dintre cultura naţională şi libertatea naţională.”
În planul luptei naţionale P.N.R., a avut, începând din anul 1903, un alt partid partener, de factură socialistă, P.S.D., împreună organizând acţiuni, “menite a împreuna eforturile cu ale altor forţe politice şi sociale spre asigurarea victoriei celei mari-Unirea”.

De foarte mare folos în lupta pentru împlinirea dezideratelor naţionale, au fost organele de presă precum “Gazeta de Duminică(Şimleul Silvaniei)” cu un program naţional bine precizat, precum şi seria a-II-a, a“Revistei Catolice”, tipărită la Şişeşti de Vasile Lucaciu între anii 1903-1905, care pe lângă un scop clerical avea şi unul laic, naţional, constând din “conlucrarea la înflorirea dulcei noastre naţiuni române”.

La 10 ianuarie 1905, a avut loc la Sibiu, Conferinţa Naţională a P.N.R., moment crucial pentru evolutia luptei naţionale a românilor din Transilvania. Secretarul general al partidului, Vasile Lucaciu, a fost cel care a prezentat raportul de activitate al Comitetului, de la ultima conferinţă, ce a avut loc în anul 1892. Aici, el precizează că, în sfârşit, dupa 13 ani, “suntem aici în faţa cerului şi a pământului ca un popor cu conştiinţa naţională, o naţiune care vrea să trăiască”. S-a precizat că programul naţional stabilit la 1881, momentul constituirii partidului unic al românilor din Transilvania, trebuie să rămână în continuare valabil, deoarece este rezultatul unor secole de eforturi şi aspiraţii ale naţiunii române. Raportul prezentat şi discuţiile ce au avut loc pe marginea acestuia, au evidenţiat însă, schimbarea tacticii politice, pasivismul, şi trecerea la activismul politic. Votul ce a urmat discuţiilor a demonstrat că realitatea politică este alta şi că se impune imperios necesar, schimbarea atitudinii partidului: 75 de voturi pentru şi 12, contra.

Noul program adoptat de Conferinţă, stabilea în 8 puncte, obiective politice, economice şi sociale ale românilor din Transilvania şi Ungaria. Înainte de toate se prevedea: recunoşterea poporului ca individualitate politică şi asigurarea dezvoltării sale etnice şi confesionale, reducerea serviciului militar şi folosirea limbii materne în armata,  aplicarea în practică a legii privind egala îndreptăţire a naţiunilor asuprite, autonomia deplină pentru toate confesiunile, autonomia administrativă a comunelor şi eligibilitatea funcţionarilor, care să fie din rândul populaţiei respective, introducerea sufragiului universal şi garantarea dreptului de întrunire, asociere, libertatea presei, inalienabilitatea minimului de proprietate  (prin reformă agrară), prin vânzarea unor parcele din moşiile statului, precum şi prevederi în favoarea muncitorilor: apărarea acestora prin legi împotriva exploatării, instituirea asigurărilor de stat pentru cazuri de boală şi bătrâneţe, asigurarea îngrijirii sanitare pentru cei nevoiaşi. Ecourile Conferinţei, prin prisma discuţiilor ce au avut loc şi a rezultatelor politice obţinute, s-au manifestat nu numai în Transilvania, ci şi în România.
Apelul intitulat “Către alegătorii români”, lansat la această Conferinţă şi semnat de către un comitet în frunte cu Vasile Lucaciu şi Gheorghe Pop de Băseşti, chema populaţia românească din Transilvania să sprijine candidaţii P.N.R. în alegerile din toamna acelui an.

Campaniile electorale au constituit pentru fruntaşii români, deci şi pentru Vasile Lucaciu, prilej de afirmare a principiilor programatice ale partidului, adoptate de Conferinţă, de apărare a intereselor naţiunii române, de combatere a politicii guvernamentale maghiare, de demascare a numeroaselor nelegiuiri comise de autorităţile  locale împotriva candidaţilor români. Încununarea activităţii sale politice se concretizează prin obţinerea mandatului de deputat de Beiuş în parlamentul de la Budapesta a cărui valabilitate s-a menţinut până în anul 1910. Din această perspectivă şi-a continuat laborioasa  activitate politică în calitate de vajnic apărător al tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria.

—————–

Note:

1.    Pascu, Stefan – ”Faurirea statului national unitar roman”, vol. I, p.292-320;
“Destramarea monarhiei austro-ungare”, 1900-1818, Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p.98-110
2.    Botezan, Liviu si Cordos, Nicolae – “Incercari de revitalizare  a activitatii P.N.R., în anul 1899 (I), “AIIA”, XXI, 1978, p.209-230
3.    “Revista Orăstiei”, an I, nr. 1,4,20, din 1/13 ianuarie 1896; “Tribuna”, an XIII, nr. 27, din 6/18 februarie 1896
4.    “Tribuna”, an XIII, nr. 55 din 9/21 martie 1896; “Revista Orăştiei”, an II, nr. 7, din 10/22 februarie 1896
5.    “Tribuna”, an XIII, nr. 201, din 12/24 februarie 1896
6.    Bunea Augustin – “Parlamentul Romaniei pentru o politica externa  favorabila unirii Transilvaniei cu Romania (1892-1899)” in “Acta Musei Napocensis”, VII, 1970, p.329-351.
7.    Cordos, Nicolae – “Protestul Nationalitatilor din ianuarie 1898” in “Acta Musei Napocensis”, VIII, 1971, p.668.
8.    “Epistola publica catre rectorul Universitatii din Budapesta, Rr. Michael Herczegh”, de Dr. Vasile Lucaciu, parochul Sisestilor, Tipografia Molnar, Baia Mare, 1898; “Tribuna Poporului” (Arad), an II (I), nr. 21 din 31 ianuarie/ 12 februarie 1898, p. 97-98.
9.    Arhivele Statului Baia Mare, fond Primaria Orasului Baia Mare, Acte prez. Nr. 44/1900.
10.    Dr. Vasile, Lucaciu, “Cuvinte din Sisesti”, Epistola catre domnul president al Consiliului de Ministri, Coloman Szell, Tipografia Molnar, Baia Mare 1900; “Tribuna Poporului”, an IV, nr.246 din 3/16 septembrie 1900.
11.    “Tribuna”, anul XVIII, nr 169, din 15/28 septembrie 1901.
12.    “Tribuna”, anul XVIII, nr 170, din 16/29 septembrie 1901.
13.    “Tribuna Poporului”, anul VI. Nr. 193, din 19 octombrie/1noiembrie 1902.
14.    “Tribuna”, anul XIX, nr. 192 din 19 octombrie/1noiembie 1902
15.    “Tribuna”, anul XVIII, nr. 102 din 2/15 iunie 1901.
16.    “Tribuna”, anul IX, nr. 7,8,9 din 12,13,14 ianuarie 1905, “Gazeta Transilvaniei”, an LXVIII, nr. 7,8,9, din 12,13,14 ianuarie 1905,”Gazeta Transilvaniei”,
an LXVIII,nr.7,8,11 din 12,13,16 ianuarie 1905.

Topic: Diverse | Fără Comentarii »

LIGYA DIACONESCU:TOAMNA IUBIRII

de admin | 2 Octombrie 2020

E toamnă , se scutur copacii

Se leagănă frunzele-n vânt

Pe lac le admiră cârmacii

Din barcă si noi, murmurând

E toamnă afară, în suflet

E cald şi-o iubire curată

Pe creştet se-asează noi frunze

Picturi mii se-aştern peste baltă

E toamnă, citeşte-mi iubirea

În glas de tăceri tăinuite

Şi-n marea de frunze din barcă

Îţi simt mângaierea, iubite

De şoapte se scutur copacii

Când mă -mbratişezi simt fiori

Ne cântă o linişte-n pace

Al vieţii mirific décor

Trec stoluri de păsări în V-euri

Ne binecuvantează pe veci

În zeci de iubiri şi săruturi

Îţi simt doru-n suflet când pleci

E-o rodnică toamnă, din vise

Se naşte-n noi unul din doi

Un singur trup şi- o singură fiinţă

Din cununuia rodului din noi

FRUNZE ARĂMII

Frunze arămii, roşcate,

Despletite zboară-n şoapte

Le-a cules vântul pe ram

Mi le-a aşezat pe geam

În covore se aşează

În picturi calde dansează

Frunzele-n ultimul vals

Cu dureri ascunse-n glas

Sunt copacii trişti din nou

Înt-un cânt fără ecou

Gându-i ceartă în tăcere

Printr-o caldă mângâiere

Repetabila poveste

Dă copacilor de veste

Că-n curând în primavară

Frunze noi îi răsar, iară

PRIN PLOAIE

Simt cum sărutul ploii – nviforate

Se stinge adânc când vântu-i îngheţat

Prin despărţirea noastră ce o cântă

Nevasta cerului cu ochiul spart

Acasă mă aşteaptă dorul tandru

De ochii tăi ce-i vreau înseninaţi

Prin veşnicia vieţii unui astru

Ca soarele pe vârfuri de Carpaţi

Un dor ce curge cald şi greu prin vine

Ca Dunărea, încet, pe la Cazane

Un dor de mamă, ţară şi de tine

De tot ce-i mai frumos, de bună seamă

Simt cum prin ploaie sufletele blânde

Se contopesc prin sute de trăiri

În agonia clipelor pierdute

Prin România, printre nemuriri.

Topic: Diverse | Comments Off on LIGYA DIACONESCU:TOAMNA IUBIRII

Lansare de carte

de admin | 21 Septembrie 2020

“Duminicile unei toamne” Autor:
CARMENA FELICIA BĂINȚAN

Poezia sau gândurile nu le întrebăm de ce vin sau nu vin. Ele vin spre bucuria scriitorului și a cititorului.
O astfel de zi a fost joi,17.09.2020 în care membra asociației noastre, CARMENA Felicia Băințan, a lansat o carte de poezii, spre bucuria auditoriului. Deschiderea a fost făcută de dl.colonel Ioan Ceterchi, care a prezentat pe rând doamnele și domnii care urmau să ia cuvântul. Primul in această ordine a fost dl.Radu Botiș care a prezentat condiția poetului și a poeziei cu realizările ei. Moderator al acestui eveniment, scriitorul Radu Botiş menţiona cu privire la cartea lansată:

,,Duminicile unei toamne”, apărută la editura Castrum de Thymes, Giroc, 2020, o carte de referinţă a doamnei Carmena Felicia Băinţan, preşedintă a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Maramureș, vine şi întregeşte peisajul literar maramureşan.
Tributară cuvântului bine ales, autoarea urzeşte versuri în care iubirea îmbracă sentimente nobile, creează stări, statorniceşte amintiri.
Descoperim, la o lectură atentă universul personal pe care poeta îl creează:versul curge lin, melodios, plin de încărcătură emoțională, sentiment al unor trăiri fireşti ce evidenţiază statornicia cu care preţuieşte trecerea prin acest timp finit:

,,Mereu te-ai strecurat printre cuvinte
Şi-n braţe-ai adunat poemul sorţii
Tu eşti încăptor precum o rază
Ce se aşează noaptea-n faţa porţii.” (Ai fost poem)

Poezia pe care o creează, clar ,nu poate trece neobservată, maturitatea poetică fiind evidentă.
O felicit pentru această carte a metaforelor bine rânduite, dorindu-i şi pe viitor har şi condei”.

A citit apoi autoarea, din creațiile sale, urmată de d-na Claudia Păunescu, actriță, Aurelia Oanca, scriitoare, Aurelia Velea epigramistă, dl.colonel(r) Gavril Babiciu, dl.colonel (r) Neag Gheorghe și cpt. (r) Mihai Marian.Au mai fost prezenţi g-ral (r) de brigadă Ioan Pop,col.(r) Ioan Bota, preşedinte al Asociaţiei Regina Maria-Filiala Maramureș, etc.
Lansarea cărții “Duminicile unei toamne” a fost o reușită, iar autoarea aduce mulțumirile sale celor prezenți.

Topic: Diverse | Comments Off on Lansare de carte

Lucreția Berzintu în dialog cu jurnalistul Cristian Bucur, Canada

de Radu Botiş | 14 Septembrie 2020

”Pentru noi cei din diaspora este important schimbul de informații între jurnaliștii trăitori în cele 4 colțuri ale lumii, de unde și utilitatea unei Asociații de jurnaliști cum este AJRP”

Lucreția Berzintu în dialog cu jurnalistul Cristian Bucur, Canada

Motto:  În măsura în care ceilalţi oameni trec prin viaţă şi nu lasă nicio urmă, ca peştele care trece prin apă şi nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii…(Nicolae Dabija în ziarul EverydayJournalism, interviu, 17 decembrie2012)

Lucreția Berzintu (L.B.): – Mass-media, definită ca ”a patra putere în stat”, în ce măsură își exercită acest rol, astăzi?

Cristian Bucur (C.B.: –  Presa de azi are o responsabilitate foarte mare, deoarece complexitatea si multitudinea surselor de informație implică o mult mai atentă validare. Nu mai este suficient să vedem un eveniment, trebuie însă și interpretat, însă fără a induce cititorului, ascultătorului sau privitorului vreo idee deja fabricată.

L.B.: – Cum apreciezi presa de limba română din afara României vizavi de cea din România?

C. B.: – Opinia mea a fost și rămâne că presa de limba română din afara României este mai liberă. Dezavantajul este că aceste publicații, emisiuni sau site-uri dispun de mijloace financiare foarte reduse, de unde și lipsa corespondenților plătiți. Presa din România este, în general, aservită intereselor politice susținute de patroni.

Pentru noi cei din diaspora este important schimbul de informații între jurnaliștii trăitori în cele 4 colțuri ale lumii, de unde și utilitatea unei Asociații de jurnaliști cum este AJRP.

L.B.: – Se poate vorbi de o oarecare osmoză între unii jurnaliști și putere, astfel afectându-se libertatea presei?

C.B.: – Libertatea presei se poate menține numai printr-o luptă continuă și permanentă! Tentația este mare pentru jurnaliștii mai mult sau mai puțin cunoscuți să colaboreze cu guvernele în schimbul unor recompense materiale sau chiar posturi în administrații. Cu câteva excepții, jurnaliștii nu sunt oameni bogați, dimpotrivă aș spune, dar să nu uităm ca și ei au familii și copii.

L.B.: – Internetul, prin platformele sale, a devenit cel mai puternic media. ”New Media”, a doua generație a internetului ”Web 2.0” care a amenințat presa tradițională, a condus la dezvoltarea/ extinderea jurnalismului online. Când și cum ai făcut trecerea de la presa tradițională la cea online?

 C.B.: – Am realizat acum 6 ani deja că viitorul este online, astfel am migrat publicația Marca-RO de pe hârtie pe Internet exclusiv. De fapt este destul de simplu, atunci când cheltuielile cu tipărirea, distribuția și colaboratorii nu se acoperă, este evident că trebuie să te adaptezi. Multe publicații s-au adaptat, inclusiv unele foarte cunoscute. Sigur că modelul de business este diferit, însă și cheltuielile rămân sub control.

L.B.: – Platformele de comunicare online sunt interactive. În timp ce publicul e pasiv în media tradițională, devine participant activ în presa online prin comentarii. Ce abilități ar trebui să aibă jurnalistul vizavi de eventuale manipulări, atacuri la persoană ș.a. Cum procedezi?

C.B.: – Manipulări se încearcă tot timpul și asta de când lumea, așa că nu trebuie să ne mire. Atacurile la persoană se practică pentru a reduce jurnalistul care încearcă să comunice un adevăr. În cazul în care nu ai nimic să-ți reproșezi rămâne doar neplăcerea de a fi în centrul unui atac nedrept, problema este atunci când există vreun schelet în dulap. Suntem totuși privilegiați pentru că trăim totuși în țări în care jurnaliștii nu sunt asasinați sau închiși fără motiv.

L.B.: – Care sunt avantajele și dezavantajele ziarului online?

C.B.: – Printre dezavantaje ar fi lipsa senzației pe care o ai când atingi hârtia unui ziar, în rest nu prea văd altele. Pe online știrile circulă mult mai repede și mai bine la niște costuri mai reduse. Cum aminteam mai sus, modelul de business este diferit, iar felul în care apar veniturile este altul.

L.B.: – Practici mai multe genuri ale jurnalismului de informare, ca: știrea, interviul, reportajul. După mulți ani de experiență în acest domeniu, continui cu aceeași acuratețe, veridicitate, obiectivitate, imparțialitate, corectitudine și responsabilitate față de public. Ce te inspiră, ce te motivează?

C.B.: – Deși există momente în care aș vrea să mă îndepărtez, revin de fiecare dată cu dorința de a le împărtăși oamenilor noi aspecte ale ”adevărului” pe care îl descopăr. Chiar dacă unii nu vor să știe sau să înțeleagă, apar totuși niște semne de întrebare care le vor rămâne în subconștient.

L.B.: – Care sunt prioritățile în activitatea jurnalistică, ca președinte al Asociației Jurnaliștilor Români de Pretutindeni (AJRP)?

C.B.: – Colaborarea cu cât mai mulți dintre colegi și amplificarea mesajului nostru de cooperare între jurnaliștii de pretutindeni. Ne-am dori să avem cât mai multe filiale cum este cea de la Chișinău care are niște oameni extraordinar de inimoși.

 L.B.: – Ministerul Românilor de Pretutindeni (în prezent Departament) a fost înființat pentru a veni în ajutorul românilor și organizațiilor românești din Diaspora. Cum a fost colaborarea de-a lungul anilor? Ce ne poți spune în acest sens?

C.B. – Din păcate, am avut aproape mereu impresia că acest Departament sau Minister are ca scop să îngreuneze comunicarea dintre românii din afară și cei din interior. Principala lor ocupație, finanțarea proiectelor, este mai degrabă un examen pe care mulți îl pică fără măcar să știe de ce. Nu ți se spune nimic, doar te vezi pe lista respinșilor și atât. Dacă încerci să faci contestație ai impresia că ai făcut cine știe ce păcat. Sunt multe semne de întrebare, însă nu cred că se va schimba ceva în viitorul apropiat sau mai degrabă…niciodata.

L.B.: – Am ajuns să trăim o perioadă de criză mondială de neimaginat, această pandemie a noului coronavirus. Care este opinia ta cu privire la tot ceea ce se întâmplă în țările afectate?

C.B. – Este o pandemie de panică în primul rând…creată de către colegii noștri din media. Sigur, virusul există, însă sunt atât de multe semne de întrebare și informații contradictorii încât chiar și pentru un jurnalist este greu să separe adevărul de minciună.

L.B.: – După această pandemie, a noului coronavirus care produce Covid-19, lumea va fi aceeași? Sau, perioada de criză este o tranziție spre o altă lume?

C.B.: – Personal cred că lumea se va schimba…rămâne de văzut dacă în bine sau nu.

L.B.: – Ce mesaj dorești să transmiți cititorilor?

C.B.: – Trăim într-o epocă în care tehnologia are un nivel de dezvoltare fără precedent și acest lucru are, bineînțeles, un impact asupra informației din spațiul public. Este din ce în ce mai greu, chiar și pentru cei care au experiență în filtrarea informației, să facă diferența dintre real și fals. De aceea, este foarte important pentru noi toți să trecem prin filtrul gândirii personale orice tip de informație. De asemenea, este bine să discutăm despre ceea ce citim sau vedem în media cu familia sau prietenii, în mod sigur schimbul de idei facilitează înțelegerea lucrurilor. Este, cred, important să înțelegem ce ni se întâmplă și de ce. 

27 martie 2020

Topic: Diverse | Comments Off on Lucreția Berzintu în dialog cu jurnalistul Cristian Bucur, Canada


« Anteriorul