Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Pinticu

de Vasile Alexa | Februarie 25, 2008

Biserica Ortodoxa PinticuSatul e  o  aşezare  situată  în podişul  transilvan,  cu  specificul comunităţilor  zonei geografice concretizată prin unduirile de relief, ancorată între Dealurile Şieului. Pinticul e considerat ca făcând parte din ţinutul colinelor, (dintre şes şi munte) cum numeşte geograful Laurian Someşan acest spaţiu românesc intracarpatic.

Istoric, Pinticul dăinuie de mult. Dacă existenţa lui se leagă de a unor cetăţi din vecinătate, vechimea satului e foarte mare, confirmând viaţa socială pe meleagurile sale, însă documentar, iniţial sub numele Pintuch, e cunoscut din al doilea val de consemnare a localităţilor, din secolul XIV, respectiv 1332.
De la această dată el nu mai lipseşte din scriptele principale ale secolelor următoare, din statisticile cu populaţia şi din evidenţele de stare civilă. Cu atât mai mult că Pinticul este strâns legat de evenimentele tulburi de clătinare a orânduirilor ce se succedaseră peste Transilvania şi Europa din partea central-răsăriteană. Antrenarea la mişcările revoluţionare din vremea lui Horia şi angajarea năvalnica la cele de sub conducerea lui Avram lancu, fac satul să-şi legitimeze identitatea românească .
Aşadar, Pinticul e una din localităţile însemnate prin afirmarea lui ca şi a unor fii de mare prestigiu ridicaţi dintre pinticanii autohtoni. Aceste probleme de investigare şi multitudinea celor ce definesc evoluţia comunităţii, cât şi perspectivele, fac obiectul lucrării .
Prima atestare documentară a satului este din anul 1332 şi coincide cu primele date scrise despre organizarea vieţii religioase de pe aceste meleaguri.
Un document semnificativ în acest sens este “Registrul Dijmelor Papale strânse de pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei între anii 1332 -1337”. În acest document este menţionat „popa loan din Pinticul Tecii” care a plătit un „fertun de argint” dijmă papei.
Mărturii ale istoriei satului avem încă din sec. VI î.d.Hr. prin piesele arheologice aflate chiar pe‚ locul unde este amplasat monumentul eroilor şi bustul lui Constantin Romanu-Vivu care se găsesc la Complexul Muzeal Bistriţa.
Date despre organizarea teritorială a Bisericii sunt puţine şi neclare pentru prima parte a Evului Mediu.
În anul 1607 este menţionată pentru prima dată o biserică ortodoxă în Pinticu, informaţie ce rezultă din existenţa Sfintei Mese de Altar păstrata şi azi în biserica parohială, pe care este inscripţionat anul 1607.
În anul 1834 sub îndrumarea protopopului Ştefan Moldovan (1832 – 1849), paroh în Pinticu şi Protopop de Fărăgău (azi în jud. Mureş) se construieşte actuala biserică parohială, având hramul „Sfinţii Arhangheli”.
Ca materiale de construcţie s-au folosit (după tradiţia satului) rămăşiţele bisericii vechi devastată şi dărâmată de tătari în anul 1717. Presupunem că este vorba de aceeaşi care este menþionata în anul 1607. Biserica a fost sfinţitã în data de 15 /27 septembrie 1838 de către episcopul Ioan Lemeny, de la Blaj.
Preotul Ştefan Moldovan, ctitorul acestei biserici, a fost protopop de Fărăgău, dar în anul 1834, fiind complice într-un proces împotriva episcopului Lemeny de la Blaj, a fost depus din funcţie (împreună cu fratele său, Grigorie Moldovan – profesor de germană la seminarul teologic din Blaj şi cu nepotul lor de soră Constantin Romanu-Vivu- seminarist). Aceştia erau rude apropiate cu bunica primului Patriarh al României, precum şi cu Domniţa Coman (căsătorită Cristea) mama Patriarhului, ambele fiind din Pinticu. Iată deci, că până şi primul Patriarh al României are origini pinticane.
În anul 1848 Constantin Romanu-Vivu ajunge Prefect al Legiunii a XII-a a Mureşului de Sus iar preotul Ştefan Moldovan este numit vice-prefect al aceleiaşi Legiuni, luând astfel parte activă la evenimentele din anii 1848-1849. Amândoi au fost prinşi de către secui, lângă Topliţa şi au fost transportaţi la Târgu Mureş iar apoi spre Cluj pentru a fi judecaţi, însă li s-a schimbat traseul, iar când au ajuns în localitatea Sangeorgiul de Mureş au fost ucişi şi au fost aruncaţi într-un şanţ din apropiere. Sunt înmormântaţi în aceeaşi localitate, iar în satul natal a fost înălţat un monument al eroilor şi un bust al lui Constantin Romanu-Vivu.
Între anii 1877 – 1924 paroh în Pinticu este preotul Teodor Domşa originar din Blaj, în timpul păstoririi sale, în anul 1912 s-a pictat iconostasul de către fiul sãu, profesorul şi artistul plastic Flaviu Domşa din Blaj. Scheletul iconostasului a fost executat de către tâmplarul loan Halasz din Blaj, cheltuielile fiind suportate de către cei 23 de credincioşi emigraţi în America, originari din Pinticu. Tot în anul 1912, în urma unor ploi de durată şi vânturi puternice, turnul bisericii s-a înclinat spre apus, fiind apoi consolidat cu picioare de cărămidă, aşa-numitele contraforturi.
Între anii 1924 – 1968 a păstorit preotul Ioan Vasiliu Moraru, originar din Blaj, în timpul păstoririi sale s-a reparat biserica de mai multe ori, pentru că în urma unui cutremur s-a deteriorat şi s-au crăpat pereţii, apoi, în 1963 s-a reparat şi consolidat din nou, fiind încinsă cu două bare de fier. A fost zugrăvită de meşterul Andrei Ovari din Teaca, cheltuielile fiind suportate de enoriaşi.
De asemenea a fost zugrăvită biserica şi a fost restaurat iconostasul, schimbându-se şi pardoseala din lemn. La 5 septembrie 1976, biserica a fost resfinţitã de Î.P.S. Teofil Herineanul.
În perioada ianuarie 1980 – martie 2002 pãstoreşte preotul Rad Simion, originar din Archiud, în timpul căruia au loc diferite lucrări la biserică şi la casa parohială, aceste lucrări culminând cu ridicarea unui grandios monument închinat protopopului martir Ştefan Moldovan (ctitorul bisericii parohiale) şi tuturor eroilor satului, precum şi a unui bust al eroului paşoptist profesor Constantin Romanu-Vivu (+ 1849), sfinţit la data de 5 noiembrie 2001 de către P.S. Vasile Someşanul – episcop vicar al Eparhiei Cluj.

Câteva nume sunt de neocolit.
Mai întâi, întâlnirea cu numele lui Constantin Roman-Vivu (1821-1849) – Prefectul legiunii a Xll-a a Mureşului de Sus, membru al Comitetului Naţional Roman, martir al Revoluţiei Romane din 1848 şi gloria lui în epoca, descris în lucrarea Virtus Romana Rediviva, vol. 3 , din 1977, precum şi în alte lucrări,  apoi PREOTUL ŞTEFAN MOLDOVAN (+1849) ctitorul actualei biserici parohiale (1834), fratele mamei lui Constantin Romanu-Vivu, precum şi frate cu Paraschiva Romanul, bunica după mama ăprimului Patriarh al României, P.F. MIRON CRISTEA, a cărui mama, Domniţa Cristea, (n. Coman) s-a născut in Pinticu .
Din „familia” pinticană face parte şi plasticianul Flaviu T. Domşa, (care a pictat la vremea respectivă a iconostasul bisericii din Pinticu), fiul protopopului Theodor Domşa, paroh al Pinticului.
Alt nume drag relevat de documente ce-i schiţeazã biografia e a lui Ioan Harsia – compozitor şi muzician, apoi fostul redactor al revistei liceale „Aurora”, profesorul, poetul şi scriitorul Teodor Podariu de la liceul din Nãsãud.

Din data de 1 aprilie 2002 la Pinticu, păstoreşte preotul Vasile Alexa.
În anul 2003 se montează încălzirea centrală în biserică, în anul 2004 se schimbă integral acoperişul de pe Sf. Altar, în anul 2005 se schimbă integral acoperişul mare de pe biserică, iar în anul 2007 se continuă renovarea integrală a bisericii atât în interior cât şi în exterior, precum şi pictarea ei. La ora actuală (21 februarie 2008) este terminată pictarea Sfântului Altar de cãtre pictorul HOREA INDOLEAN din Gherla. Lucrãrile continua.
Biserica parohială din Pinticu nu este inclusă pe lista monumentelor istorice.

Topice: Descrieri | Comments Off on Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Pinticu

Comentarii închise.