Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

George Filip

de Ligya Diaconescu | Februarie 24, 2008

MONTREAL-CANADA

George FilipDESPRE MARELE POET GEORGE FILP, INIMOSUL, PREABUNUL ŞI DARNICUL ROMÂN, PLECAT DEMULT DEPARTE DE ŢARĂ PENTRU A PUTEA TRĂI IMENS ŞI INTENS CUVÂNTUL “DOR”, CEL CERE ÎMBUNEAZĂ ŞI CEARTĂ ÎN ACEEAŞI MĂSURĂ, CARE DĂRUIEŞTE IUBIRE, PASIUNE, UNIRE… ÎNTRE POEŢII ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME NECERÂND NIMIC ÎN SCHIMB , CARE SUFERĂ ATUNCI CÂND CONFRAŢII ÎNCEARCĂ SĂ-L “UMILEASCĂ” PENTRU CĂ DOREŞTE SĂ CLĂDEASCĂ “UNIREA INTRE ROMÂNI” FIE EI CHIAR ŞI NUMAI POEŢI, CU UN ZBUCIUM CONTINUU ŞI O IMENSĂ DRAGOSTE DE TOT ŞI DE TOŢI, DIN AL CĂRUI SUFLET VEŞNIC TÂNĂR CURG ADESEA PICĂTURI DE DURERE NELUMEASCĂ, ŢÂŞNIND DEPARTE DE LUMEA ŞI VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ SE POT SPUNE MULTE.
PUŢINI SUNT CEI CARE ÎL ÎNŢELEG, PUŢINI DAR BUNI, CEI CARE-L IUBESC ŞI-L URMEAZA PRETUTINDENI… CĂLĂUZIŢI DE PAŞII MIRIFICI AI CONDEIULUI SAU NEMATERIAL, NELUMESC, DUMNEZEIESC.
MĂ NUMĂR PRINTRE CEI PUŢINI, CEI CARE AU LEGAT LEGĂMÂNT PE VIAŢĂ CU MARELE, IMENSUL POET, MAI MULT DECAT OM, BOLNAV DE POEZIE, LIPIT DE CREAŢIE, NESĂTUL ÎN A DĂRUI…

SCURTE NOTE BIBLIOGRAFICE
DESPRE GEORGE FILIP – POETUL ENIGMĂ

Poetul GEORGE FILP s-a născut la Tuzla – Constanţa, la 22 martie, 1939, în Zodia Berbecului, pe malul Mării lui cea Neagră, cum îi place să precizeze, din mama FLOAREA şi fostul jandarm PANDELE.
De fapt nu ne propunem ca prin prezentul material, pe care-l scriem în paginile imaculate ale undelor hertziene, să conturăm o biografie completă a poetului în discuţie. Ne-ar fi, de fapt imposibil, deocamdată, fiindcã prin viaţa lui browniană sunt infinite labirinte, prin care ne-am rătăci căutându-l pe marele enigmatic. Vă propunem să rămânem cu picioarele pe Terra şi să-l desenăm pe poetul mapamondian ca pe o fiinţă verticală şi atingibilă, excluzând laudativele şi, mai ales, cuvintele de prisos.

Pe George Filip l-au gonit comuniştii din Ţară la 7 ianuarie 1979. Deci are in răbojul de pribeag 27 de ani. După detenţie a publicat în România 4 cărţi cu tematici diferite. Facem o exemplificare amintind despre volumul de versuri ANOTIMPUL LEGENDELOR, pe care nimeni n-a avut curajul să i-l prefaţeze, vedeţi bine, poetul fiind mereu suspicionat ca duşman, deci ţinut la index. Dar poetul s-a prefaţat singur. Pe coperta a patra şi-a pus, ostentativ, o poză pletoasă, cu ochi mare de vită , o fotografie mirată şi de disperare, şi pentru a-i sătura pe comunişti de “duşman al poporului”, sub poză a pus în faximil un poem de profundã expresie de patriotism.

Trebuia cineva să ne întemeieze.
Munţii l-au născut pe Decebal,
Dunãrea – pe bădica Traian
Şi timpul n-a mai cutezat sã cuteze
A rătăcire seminţia noastră pură de neam.

Pe stâncile acestea de crez şi granit
S-a conturat patria mea, cât o istorie;
Cea mai înaltă Coloană spre infinit
Străluminându-şi destinul din glorie-n glorie.

Întemeierea de Ţară – cântec prin vreme de zbucium
A culcat domnitorii pe scuturi sub licăr de stele
Şi i-a fost scris neamului meu să urce
Până-n Coloana Infinită a patriei mele.

Pe itinerariul exilului sunt marcate Austria, Germania, Franţa şi, ţărmul visat – Canada. Poetul uitase de gloria străvezie din Ţarã şi-şi pusese sculele de condeier în podul amintirilor. Dar l-a descoperit minunata lui muză – DIANA – care l-a înhămat din nou la carul sisific al scrisului. La Montreal a publicat sporadic plachete şi fragmente de cărţulii necesare dar nu foarte semnificative.
Deci, după o perioadă cam lungă de tăceri, dar de nebănuite acumulări, în 1993 publică la Editura GHEPARDUL din Craiova volumul de invocaţie retorică şi de divinitate ERA CONFUZIILOR. Iată câteva fragmente din prefaţa semnată de Prof. doctor Luchian Deaconu: “Destinul poetului George Filip poartă pecetea dramatismului drumului parcurs de neamul românesc în anii pe care-i numără viaţa lui. A avut neşansa, asemeni întregii generaţii al cãrei frate îi este, ca peste amintirile copilăriei, brăzdate de bombele războiului ce curgea dinspre răsărit, să se înalţe cea mai cumplită închisoare a gândului, adusă de trupele sovietice “victorioase şi eliberatoare”, avându-i călăuze pe cei 100 de comunişti români, şcoliţi la Moscova.

Sfidând pericolul închisorilor comuniste, tânărul poet a lovit neîncetat cu versul său în regimul de import, sperând, ca şi bunicii şi părinţii săi, că “venirea americanilor” va salva democraţia românească. Din conflictul dintre dictatura comunistă şi crezul pur al trubadurului se naşte poezia revoltei şi ideea înstrăinării de Ceahlău şi de Marea Neagră. A fost arestat, judecat public la Turnu Severin, închis şi… eliberat. În 1977, după alţi ani de privaţiuni şi ameninţări, s-a înscris pe lista pentru drepturile omului şi a cerut protectia Ambasadei americane. În urma aceste noi ofense adusă regimului, i s-a intentat un nou proces public, desfãşurat în Tuzla natală, unde poetul a fost primit de vecinii şiprietenii cumpăraţi de securitate ca TRĂDĂTOR de neam!

Sosit la Montreal poetul s-a numărat printre findatorii Centrului cultural român, a fost redactor la ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală HUMANITAS – şi director cultural la Teleromânia, prima televiziune din exil, în limba română.
În prefaţa unei plachete de versuri publicată în Canada, muza poetului, Doamna Mihaele DIANA, scrie despre poet: “Când l-au gonit din România învolburările sociale şi politice, pe drumul lung al exilului, poetul şi-a luat cu el patru noţiuni esenţiale: dorul de Mamă, ataşamentul de Ţară, învolburarea Mării lui cea Neagră şi… dragostea. La întâlnirile noastre poetice, sau de suflet, biciuitul muzelor mi-a mărturisit în repetate rânduri că muza lui cea bună soarbe tristeţe eternă. Cred, spunea, că fără acest tezaur pana mea s-ar usca şi n-aş mai fi capabil să iubesc sau să percep lumea aceasta ciclic materială şi infinită în spiritualitatea ei.”

Poezia lui George Filip este scrâşnetul de durere al poetului la toate nedreptăţile lumii, dar mai ales al celor din România dorurilor lui. Poetul George Filip respiră la 10.000 de km. depărtare de ţara natală. “L-am invitat pe poet în primăvara anului 1989, cu prilejul comemorării Centenarului Eminescu, la Hamilton. A recitat magistral, cu lacrimi pe obraz, fiindcă abia îi plecase măicuţa în cer. Printre aplauze, consemnează Dl. Zaharia Anghel din Toronto -, a ajuns la el o româncă basarabeancă de 92 de ani, care l-a îmbrăţişat şi, mângâindu-i pletele i-a zis: Bravo măi Eminescule, să mai vii pe la noi”Acelaşi salut i-l adresează toţi iubitoru’ ii de poezie din România acum, când vede lumina tiparului volumul de versuri ERA CONFUZIILOR.

Poetul are în palmares vreo 20 de volume publicate şi încă peatâtea în sertar. Scrie fluviu, când şi cum nu l-a văzut nimeni, scrie la metru cub, cum îi place să ne “informeze”, a funcţionat ca poet liric în a doua jumătate a secolului XX şi, trubadur de nestăvilit, a intrat în mileniul III. Îmi este dificil să scriu despre marele meu prieten-poet-enigmatic dar nu-mi abandonez strădania până nu vi-l divulg total, chiar dacă nu-mi dă acces la biografia lui pe care o bănuiesc deosebit de romanţată.

La sfarsitul anului 2007, marele “nebun” intr-ale poeziei, GEORGE FILIP, imi propune organizarea unui concurs de poezie românească. Am acceptat pe loc şi din intrigi şi iubire, din nimic şi din totul s-a născut CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE STARPRESS 2008, controversat din orgolii, iubit şi primit cu multă dragoste de românii de pretutindeni, scos din tipare şi comun de care s-a auzit şi se va auzi pretutindeni, din NOUA ZEELANDĂ şi AUSTRALIA, SUA, CANADA, GERMANIA şi AFRICA de SUD, ANGLIA, FRANTA, MOLDOVA, ITALIA, şi MULTE ALTE STATE ALE LUMII în care există români care gândesc şi trăiesc româneşte.

Topice: Biografii, Condeie din Diaspora | 2 Comentarii »

2 răspunsuri to “George Filip”

  1. Elena spune:
    6 Aprilie 2008 la 4:10

    Nimeni nu va putea şterge lacrimile nevăzute ale acestui OM, nimeni nu va putea alina DORUL de pământul unde s-a născut, dorul de parinţi, de prieteni, de oamenii pe care i-a cunoscut.
    Domnule Filip vă doresc din toată inima sănătate şi viaţă lungă, să ne bucurăm mai departe de poeziile dumneavoastră.
    Cu deosebită stimă – Elena Hăbăşescu

  2. Doina Toader spune:
    23 Aprilie 2008 la 15:04

    Un grande printre marii oameni, ce trebuiesc ridicaţi în slăvi atunci când sunt printre noi şi nu când trec în nefiinţă! Oameni ca el trebuiesc să se bucure de aprecierea noastră căci e singura răsplată ce o putem face ca recunoaştere! Dau totul şi nu cer nimic! Dorul de casă şi de ţară în fiecare zi o particică le omoara din trup şi suflet!
    Cu respect pentru maestrul GEORGE FILIP