Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Schitul Roata Cătunu – Monument arhitectonic de artă medievală

de Constantin Stănescu | Februarie 17, 2008

BISERICA SADINA cum mai este cunoscut Schitul Roata Catunu cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este monument arhitectonic de arta medievală.

Biserica SandinaComuna Roata de Jos este aşezată în extremitatea de nord vest a judeţului Giurgiu, pe malul stâng al pârâului Dambovnic, fiind una dintre cele mai vechi şi dinamice aşezări. Prima menţiune documentară, 5 august 1451, când Vladislav al II-lea Voievod, întăreşte prin hrisov stăpânirea lui Costea cu fii săi Manea şi Radu peste ROTA (ROATA). Numele este legat de organizarea militară a ţării, pentru că cuvântul slavon ROTA – cum este scris în hrisov – înseamnă unitate de ostaşi călări (roata de călăreţi) .

Biserica aceasta este tot ce a mai ramas dintr-o mănăstire de călugari, infiinţată în anul 1668, pe timpul domniei lui Radu Leon Voievod. Ctitorii ei sunt : Moşul Serafim şi bogatul negutator Iani Popa din Bucureşti, originar din Pogoniana (Epir) , ţinut înăbuşit sub stăpânire turcească – el găsise, ca şi alţi compatrioţi ai săi, drumul către o ţară bogată, unde ortodoxia era lăsată în pace de Islam.

Nicolae Iorga dă ca dată a înfiinţării bisericii anul 1632.

În jurul ei au fost odinioara chilii şi acareturi care au dispărut. Mănăstirea a avut moşii de la ctitori şi de la alţi donatori din Drăghineşti, Cartojani şi Gratia, precum şi satul Sadina, unde se afla ţigania mănăstirii. Când a început să decadă din cauza neîngrijirii, nepoţii citorilor au închinat aşezământul la mănăstirea Stavropoleos din Bucureşti, în anul 1729, pentru motivul că arhimandritul Ioanichie, stareţul de acolo este din „patria noastră”. Din momentul închinării mănăstirea de la Roata a devenit metoc la mănăstirea Stavropoleos. Călugării ău parasit-o şi aici nu mai era decât un călugăr, însărcinat cu administrarea bunurilor.

Într-adevăr, că şi Iani Popa, Ioanichie era din satul grecesc Ostanţia, eparhia Pogoniana, iar în 1733 mănăstirea Stavropoleos (inclusiv schitul Roata) era închinată la mănăstirea Gura din Pogoniana. Începând cu anii următori anului 1800 aici slujesc preoţi de mir, ca popa Ivan Mosteanu, apoi fiul sau Zamfir, hirotonit la 8 februarie 1825.

Biserica ridicată pe culmea unui deal, în margine de pădure, pe malul stâng al Dambovnicului, la jumatatea distanţei dintre Sadina şi Roata Catunu, din locul ales domina întreaga aşezare. Ea are un plan triconc, precedat de un scurt pronaos, iar deasupra naosului se ridică sprintenă o turla octogonală cu baza pătrată. Forma ei iniţiala se poate vedea pe o machetă zugrăvită în tabloul votiv al ctitorilor, pe care o ţin în mână Moşul Serafim şi Iani Popa.

Planul bisericii din Roata este de dimensiunile bolniţei de la Cozia (1542) . Un cutremur, probabil cel din 26 octombrie 1802 i-a dărîmat cupola. La reparaţia făcută în 1807 cupola a fost înlocuită cu o calotă din zid. O transformare mai serioasă s-a facut în anul 1861, din iniţiativa preotului Stancu Duhovnicul şi cu ajutorul sătenilor. Cu această ocazie s-a făcut un nou acoperiş din tablă roşie şi s-a adăugat un advon în prelungirea pronaosului pentru a obţine spaţiu interior mai încăpător. În jurul anului 1936 a fost nevoie de restaurare completă. Biserica fiind monument istoric, lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, după planurile arhitectului Emil Costescu. Cu această ocazie s-a ţinut seama de macheta de pe tabloul votiv şi biserica a fost refacută după modelul ei, cu scopul de a o aduce la forma iniţială. I s-a refăcut cupola centrală, s-a invelit cu tablă galvanizată şi s-a spălat pictura. Totuşi, advonul şi-a păstrat din utilitate, însă refăcut din temelie şi adaptat la construcţie. Construcţia este executată din cararmidă arsă, cu mortar foarte tare, caracteristic construcţiilor vechi, netencuite. Planul este în formă de cruce cu abside semicirculare în interior, iar în afară cu muchii. În interior are bolţi concave de zidărie. Împărţirea este clasică: advon, pronaos, naos şi altar. Tâmpla este de lemn, fără valoare artistică, lucrartă în 1936. Edificiu mic, delimitat de ziduri, disproporţionat de groase, înaltate în unele părţi cu uşoare stângăcii de trasare, s-au adoptat soluţii simple, realizate cu rusticitate, dar fără caznă.

Altarul este acoperit cu o semicalotă fără decrosuri, continuată cu un semicilindru. Proscomidia largă şi scundă, săpată în grosimea zidului, are deasupra un arc lat în plin centru şi luminată de o ferestruică, la est flancată de o mică nişă, la sud nişa diaconiconului acoperită tot cu un asemenea arc lat. Naosul este despărţit de pronaos după sistemul tradiţional printr-un zid plin, gros de aproape un metru, străbătut de o singura deschidere îngustă, boltită în semicilindru. Deasupra naosului se înalţă o turla octogonala la exterior, circulară la interior, sprijinită pe pandantivi.

Turla se sprijina la nord şi sud direct pe arcele de cap ale absidelor, la est pe arcul transversal care mărgineşte boltirea altarului, iar la vest pe îngustul semicilindru care prelungeşte lungimea naosului. Pronaosul este acoperit cu o calotă cu pandantivi, susţinută de arce în consolă lipite pe pereţii încăperii. Sabervarehi . Spaţiul interior, cuprins ca un miez în coaja groasa a zidurilor este luminat de ferestre înguste cu glaful adânc. În altar în afară de fereastra minusculă din proscomidie se mai găseşte o fereastră pe axul bisericii. Biserica privită dinspre miazăzi apare zveltă, înalţată de turlă. Monumentul se echilibreaza într-o perfectă armonie ca un suport solid pentru o turlă puternică.

Pictura este cea originală, aşa cum s-a păstrat sub tempera din 1861, care a fost executată de zugravul local Dimitrie Negoescu zis Dimitrie Zugravul, tempera ce a fost înlăturată la restaurarea din 1936. Pictura a fost executată în frescă, în stil bizantin, de meşterii zugravi Dumitru si Răducu, semnaţi mai jos la marginea scenei „Prezentarea la templu”. Se aseamană perfect cu pictura bisericii brâncoveneşti de la Mogoşoaia, zugrăvită cu 20 de ani mai tarziu. Se observă lucratura celor doi meşteri: unul mai stângaci lucrează bolţile şi scrie slavoneşte, celălat foarte talentat lucrează în părţile de mai jos, zugrăveşte artistic şi scrie greceşte. Cu toată suprafaţa redusă a pereţilor programul iconografic al bisericii este destul de bogat.

Pisania a I-a, în naos, pe peretele din vest: „S-a ridicat din temelie această vestită si preaplăcută biserică în numele Adormirei Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria, cu cheltuiala moşului Serafim, a cinstitilor si de bun neam boieri Iane Popa din Pogoniana, pentru sfânta şi sufleteasca mântuire a lor, domnind credinciosul şi luminatul domn Io Radu Leon Voievod… această preaplacută şi dumnezeiască biserică şi s-a ispravit în (8?) iulie, în anul 7176 (1668)”. În acelaşi an, în hrisovul dat la 3 februarie pentru scutirea mănăstirii de dajdii, Radu Leon Voievod îi dă lui Iani Popa calificativul de „boierul domniei mele” iar moşului Serafim de „nastavnic (ingrijitor) al sfântului locaş”.

Pisania a II-a, la uşa de la intrare în advon după renovarea din 1861: „Aceasta sfântă biserică, fiind foarte veche acum s-au împreînoit şi s-au înfrumuseţat după cum se vede prin sârguinţa şi cheltuiala preotului Stancu Duhovnicul care a zidit acest advon din nou şi cu ajutorul dumnealor Oana, Dobre, Mihalcea, Matei, Ioan, Ion, Voica leat 1861”.

În ceea ce priveste arta bisericească din veacul al XVII–lea biserica Roata Cătunu – parohia Sadina este reprezentativă pentru monumentele medievale de artă şi cult şi ar trebuii să se bucure de atenţia cuvenită din partea oamenilor de cultură şi a specialiştilor în domeniu, mai ales că în judeţul Giurgiu sunt puţine asemenea monumente.

Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat turla care s-a retezat şi deplasat în plan orizontal sub cupola pe care la interior este picată icoana lui Iisus Hristos Pantocrator, avînd un grad ridicat de risc seismic. Un nou seism ar putea prăbuşi turla, ceea ce ar provoca stricăciuni ireparabile. Pictura s-a deteriorat de fum şi de condens. Biserica Sadina are nevoie urgentă de restaurare. Este ignorată probabil nefiind ctitorie domneasca şi nici a vreunui boier de vază.

Bibliografie:
Bisericile din comuna Roata de Jos, Autori: Constantin Stănescu – Gheorghe Marinică, Editura Printeuro Ploieşti, 2003.
ROATA străveche aşezare din Ţara Vlahilor Monografie, Autori: Constantin Stănescu, Marin Stănescu, Ion Stănescu -cordonator Gheorghe Marinică, Ediţia lll-a, Editura Printeuro Ploieşti, 2007.

Topice: Descrieri | Comments Off on Schitul Roata Cătunu – Monument arhitectonic de artă medievală

Comentarii închise.