Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Unde eşti?

de Demeter Daniel | Februarie 16, 2008

“Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: ,,Unde eşti?” – Genesa 3:9
Strigătul lui Dumnezeu adresat omului în grădina Edenului răsună peste veacuri şi se prăvăleşte peste noi în cotidian. Înrădăcinat adânc în natura umană, păcatul ne-a învăţat să trăim fără Dumnezeu, ascunşi în căutările noastre după o viaţă mai bună. În ciuda eforturilor susţinute, adesea descoperim goliciunea singurătăţii, în care ne afundăm ori de câte ori credem că suntem suficienţi de pregătiţi să înfruntăm viaţa singuri. Aşa se face că, în loc să-L căutăm pe Acela care ne-a creat, căutăm rezolvarea problemelor noastre fără Dumnezeu.
Strigătul Creatorului răzbate printre secole şi se răsfrânge asupra noastră cu putere. Ascunşi în propriul nostru eu, prea ocupaţi cu responsabilităţile zilnice, devenim incapabili să relaţionăm cu El. Suntem chemaţi să-L redescoperim pe Creator în toate aspectele vieţii noastre.
Natura este cartea nescrisă care-L prezintă inconfundabil pe Modelatorul ei. „Dumnezeu este iubire” este scris pe fiecare floare care se deschide, pe fiecare fir de iarbă, în trilul păsărilor care ne înveseleşte, pe copacii falnici ce se ridică încrezători spre cer, în zborul păsărilor fericite care-şi aşteaptă hrana zilnică din mâna Creatorului. Măreţia şi solemnitatea naturii ne cheamă să-L redescoperim pe Domnul. Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin funiile invizibile ale dragostei Sale. Ori de câte ori ne luăm timp să petrecem câteva ore în natură, avem ocazia specială de a-L întâlni pe Creator.
Domnul Isus Hristos a venit pe pământ să ni-L descopere pe Tatăl. Viaţa Lui neprihănită a fost o mărturie permanentă despre caracterul lui Dumnezeu. Mila divină s-a revărsat asupra oamenilor ca un torent nestăvilit. Ca om al durerii, şi obişnuit cu suferinţa, Mântuitorul ne-a arătat cât de departe poate coborî dumnezeirea pentru a ni se descoperi şi a ne salva. “Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53,5). Priviţi-L în pustie, în Ghetsemani, pe cruce! Fiul fără prihană al lui Dumnezeu a luat asupra Sa povara păcatului. El, care era una cu Dumnezeu Tatăl, a ajuns să simtă în sufletul Său teribila despărţire pe care păcatul o aduce între Dumnezeu şi om. Acest fapt a smuls de pe buzele Sale strigătul plin de durere: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27,46). Niciodată nu vom putea pătrunde dragostea fără de margini a unui Dumnezeu care se sacrifică pentru păcătos. De-a lungul veşniciilor nesfârşite vom avea posibilitatea să studiem plini de recunoştinţă cum a fost posibil, ca un Dumnezeu sfânt să moară pentru noi ca să ne mântuiască.
Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Dumnezeu în toate frumuseţea caracterului Său. Istoriile Vechiului Testament, precum şi relatările Noului Testament despre viaţa lui Isus, toate sunt mărturia scrisă a lui Dumnezeu despre Sine. Studiul ei ne îmbogăţeşte spiritual, ne clădeşte caracterul, ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Isus Hristos. Cuvântul scris ne caută şi astăzi, oriunde am fi, şi este gata să ne reaşeze în mâna Creatorului. Mântuitorul spunea: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Ioan 5:39.
Nu în ultimul rând, Dumnezeu este gata să ne vorbească prin experienţele noastre personale şi conştiinţă. Nimic din ce se întâmplă cu noi nu este la voia întâmplării. Suntem conduşi fie de Dumnezeu, fie de Diavolul. Tot ce se întâmplă cu noi are semnificaţie, şi ne influenţează fie spre bine, fie spre rău. Conştiinţa – glasul Duhului Sfânt în noi – este atentă mereu în a ne avertiza când suntem expuşi ispitelor, şi ne încurajează în săvârşirea binelui.
Eşti gata să te aşezi la dispoziţia Celui care a murit pentru tine? Î-L vezi în viaţa ta, sau te ascunzi printre responsabilităţile şi îndatoririle vieţii? Natura, Cuvântul scris, Cuvântul întrupat precum şi experienţele personale î-ţi stau la îndemână sa-L cunoşti mai profund pe Dumnezeu. El este gata să te întâmpine acolo unde eşti, indiferent de situaţie; să-ţi ofere o viaţă mai bună. Deschide-ţi inima pentru a-L primi, şi permite-I să ia chip în viaţa ta. Eşti pregătit?
Gherla, la 14 februarie 2008.

Topice: Editoriale | Comments Off on Unde eşti?

Comentarii închise.