Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Lacrimi aurite

de Jianu Liviu-Florian | Martie 27, 2008

Ia cerul meu şi umple-l cu sfinţi, în loc de stele,
Ia gândul meu, şi umple-l cu seu de lumânare,
Ia viaţa mea, şi fă-o biserică-n obiele,
Arând cu duhul ţarini de suflete, sub soare –

Mai ia mâinile mele, şi fă-le crăpătură
În care să coboare duhovnicii din rai,
Ia-mi inima şi fă-o, în ruga lor, prescură,
Cu mila să ne-o-mparta lumina lor de crai –

Şi cine ştie câte mai sunt de luat din robii
Ce nici nu ştiu de ele, de care n-au aflat,
Aşa cum în lumină, se mişcă tandru, orbii,
Aşa zorim, ca dânşii, pe drumuri de păcat –

Şi gândurile noastre, demult, sunt doar cenuşă,
Şi lacrimile noastre, demult, s-au aurit,
Doar simţurile noastre ne bat etern, la uşa,
Făcându-ne simţirea din noi, de negăsit –

Ia-mi şi litania, Doamne, cuvântul, ia-mi şi versul,
Şi fă-mă zugrăveala ce numai Tu, o ştii,
Icoana ce aşteaptă din cer, să-i vina mersul,
Să stea-n aceeaşi strană, plângând pentru cei vii –

Topice: Poezii | Comments Off on Lacrimi aurite

Comentarii închise.