Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Mănăstirea “Lacul Frumos” Vlădeşti-Vâlcea (1)

de Ligya Diaconescu | Martie 14, 2008

HRAMUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL

BisericuţaSituata la 11 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, mănăstirea Lacul Frumos are o bisericuţă nouă, a cărei construcţie a început în anul 1947-1948. Atunci se intenţiona să se ridice aici, în acest loc minunat, o biserică de mir. Regimul din acea vreme a hotărât însă că materialele adunate pentru construcţia bisericii să fie destinate construcţiei unei şcoli, care astăzi nu mai funcţionează.

Pentru cei care nu cunosc aceste locuri, trebuie să spunem că s-a demonstrat ştiinţific că în zona Lacului Frumos există puncte energetice asemenea celor de la Ocnele Mari – Ocniţa, dar mult mai puternice, creatoare de energie pozitivă.
De altfel, toata lumea cunoaşte ca punctul maxim de vizibilitate al eclipsei din 1999, a fost în judeţul Vâlcea. Mulţi îşi amintesc că a fost nominalizată atunci localitatea Ocnele Mari cu punct maxim de vizibilitate, alături de localitatea Vlădeşti, situată in apropierea Ocnelor. În Vlădeşti, zona în cauză era Lacul Frumos, în care, cu ajutorul bunului Dumnezeu şi al oamenilor cu suflet mare şi dare de mânî, s-a ridicat Mănăstirea Lacul Frumos în anul 1994.

RugăciuneA început mai bine spus construcţia mănăstirii, cu cea a bisericuţei, care este superbă. Picturile, turla, clopotniţa, toate îţi vorbesc, îţi încântă privirea şi sufletul, de cum ai păşit acolo. Florile îţi amintesc de raiul pământean, picturile, că nu ai veşnicie pe pământ. A urmat apoi, rând pe rând, construcţia unei bucătărioare şi a unei săli de mese (neîncăpătoare pentru oaspeţii care poposesc aici pentru reculegere, rugăciune sau pur şi simplu pentru a vizita aceste minunaţii – oaspeţi care niciodată nu pleacă de la mănăstire fără a servi masa, poftiţi de generosul şi blândul preacuvios Galaction).
Trebuie să menţionez că cei 6 km parcurşi din centrul comunei Vlădeşti până la mănăstirea Lacul Frumos, prin pădure, îţi încântă privirea cu un peisaj autentic, virgin, românesc, pe care mâna omului n-a apucat sa-l “schingiuiască”, pe un drum de ţară. După cum aminteam, stareţul Galaction, de o bunătate rar întâlnită, doar în cărţile despre marii monahi, a reuşit să construiască, încet, încet şi câteva cămăruţe în care locuieşte personalul mănăstirii şi oaspeţii, când poposesc aici. Personalul e format din fratele Silviu – economul mănăstirii, tanti Irina – bucătăreasa şi părintele stareţ Galaction, care este un foarte bun recitator. Preacuviosul părinte Galaction ne-a uimit cu memoria-i fantastică – recita poezii, pilde pentru creştini şi de cate o jumatate de oră (pe care vi le vom încredinţa prin paginile revistei noastre, spre desfătarea şi educarea spiritului) şi inzestrat de Dumnezeu cu o voce de aur, primită în dar spre a aduce alinare lumii prin cântecele sale, voce lăsată moştenire de buna sa măicuţă din Maramureş, locul naşterii sale, o alta zonă minunată a României, un alt ţinut binecuvantat de bunul Dumnezeu cu frumuseţi de nedescris în cuvinte.

A dat singurul porc pe care îl aveam, ne spune tanti Irina în preajma sărbătorilor, unei familii nevoiaşe. Cheama toţi trecătorii de pe drum la masă şi atunci când îi spun că nu mai am ce să le dau să mănânce, cu o voce caldă, care mă dezarmează îmi spune: lasă, că oi găsi tu o bucată de pâine cu ceva, caută acolo, că bunul Dumnezeu nu te lasă! Cu părul nins şi barba aşijderea, cu ochii albaştrii ca seninul cerului de vară, e parcă coborât dintr-o pictură cu sfinţi.
A mai construit o temelie “să mai facă” câteva cămăruţe pentru oaspeţi şi să mărească bucataria. Mi-a mărturisit că orice ajutor ar fi binevenit, materialele de construcţie, lemn, uşi, ferestre, etc., dar şi aşa, nu-şi face griji, ştie că Dumnezeu şi Maica Domnului îl va ajuta să ducă la bun sfârşit ce-a început. Cât despre tanti Irina, ne-a mărturisit că ajutorul lui Dumnezeu e mereu prezent acolo. Ea, care e mai prăpăstioasă, se îngrijorează adesea când se termină bucatele, aflându-se în acel loc izolat. Dar imediat cum s-au terminat, vine cineva la mănăstire cu merinde şi minunea se repetă ori de câte ori “rămân în pană” de câte ceva.

Interviu realizat cu preacuviosul părinte Galaction – Mănăstirea Lacul Frumos, Vlădeşti – Vâlcea – 2007

Părintele GalactionREPORTER: Ne aflăm într-un loc de vis. Am reuşit să învingem dorul şi curiozitatea pe care am avut-o de a ajunge la Mănăstirea Lacul Frumos situată la 5 km de centrul comunei Vlădeşti şi aproximativ 10-11 km de municipiul Râmnicu-Vâlcea. Avem amabilitatea şi binevoinţa stareţului Mănăstirii Lacul Frumos părintele Galaction.
Bine v-am găsit pprinte! Ne-aţi întâmpinat cu tot dragul şi pentru cititorii revistei STARPRESS INTERNATIONAL şi ascultătorii postului de radio ROMÂNIA INTERNAŢIONAL care ne vor asculta, vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre ceea ce aţi reuşit dumneavoastră să faceţi aici într-un superb decor.
Preacuviosul Galaction: Da, bine aţi venit! Mă bucur de prezenţa frăţiilor voastre enorm de mult.
“În lumea aceasta tainică şi dulce,
Prin mii de vise noi călătorim
Şi odată sub o mare cruce
Pe veşnicie ne oprim.
Opreşte-te din când în când
Şi uite-te la lună!
Şi-ascultă-i trecerile ei,
Ca multe au să-ţi spună.
Opreşte-te din când în când
Şi uite-te a soare!
Şi-adu-ţi aminte de ziua aceea
Când n-o să-ţi mai răsară.
Opreşte-te din când în când
Lângă-un mormânt şi o cruce.
Şi-adu-ţi aminte de ziua aceea
Ca într-o zi aci te vor aduce.
Opreşte-te din când în când
În drum numai cu tine
Şi vezi ce duci din lumea aceasta
În lumea care vine.
Opreşte-te din cînd în când
Şi-nspre Dumnezeu te îndreaptă,
Că nu ştii după care ceas
Sfârşitul te aşteaptă.
Când nu cunoaştem umbrele apelor
Ce-ascund în sanul lor
Şi apa suvoaielor
Cum se leagană în nor,
De nu se rupe norul
Sub greul lor potop
Şi se desface ploaia
Ca roua strop cu strop.
Cînd nu cunoaştem al naşterilor fel
Echilibrând pământul şi viaţa de pe el.
Când totul ţi-e de neînţeles în jurul tău
De ce spui stârpitură
Că nu e Dumnezeu?!”…
Iată că…
R.: Ce frumos!
P.G.: Am putea să spunem şi am putea să ne lăudăm cu aceasta învăţătură a noastră deci să nu ne comparam cu nişte stârpituri care să spunem că nu există Dumnezeu. Dumnezeu există, a fost şi este întotdeauna. Această bisericuţă pe care o vedem în faţa ochilor noştrii este o bisericuţă nouă, este începută în anii 1947-1948. Atunci a fost intenţionat să se facă aici o Biserica de Mir. Pentru ca Biserica acestor oameni din jur este la 10 kilometri de aici, la asfalt şi până acolo este o distanţă destul de mare. Oamenii pregetă, în special bătrânii ca să ajungă acolo la Biserică. Şi aici s-a programat cândva să se facă o biserică pentru oamenii din aceste trei catune. Însă, cum era atunci regimul din vremea aceea, bisericile erau mai puţin luate în seamă şi cei de la conducere de atunci au vrut să facă o şcoală de cultură laică lumească. Pentru civilizaţia omenirii, pentru educaţia tineretului şi de-bună seamă că s-a stopat construirea acelei biserici de atunci. Materialul a fost confiscat de către regimul de atunci, a fost luat de aici, din acest loc şi a fost dus în spatele acestei biserici, la o distanţă de vreo jumatate de kilometru unde s-a ridicat o şcoala pentru educarea copiilor. De bună seamă că această şcoală există şi astăzi, este şi astazi, însă este pustie, pentru că s-a făcut fără Dumnezeu, fără sa fie educaţi oamenii ca să mai aducă copii pe lume, cu timpul şcoala a ramas pustie şi este şi astăzi pustie. De la revolutie, când Dumnezeu a rânduit ca pe ecranul televizorului, în 1989 să apară fostul ministru al Culturii şi Cultelor Ion Caramitru, în noaptea de 22 decembrie, a apărut Maica Domnului, a apărut Ion Caramitru cu cele doua Cruci în mână, recitând rugaciunea Domnească Tatal nostru, împreună cu toată televiziunea, împreună cu toată ţara, mulţumind lui Dumnezeu că au scăpat de aceea învăţătură diabolică, care ne oprea să nu mergem la biserică, să nu ne rugăm şi să trăim aşa, într-o beznă în care, până la urmă, rezultatele s-au văzut. Şi iată ca Dumnezeu a rânduit libertatea de credinţă şi aici. În anul 1994, doi bătrâni de aici, printre care era şi un învăţător, au luat iniţiativa şi din nou pe acest loc programat în 1947-1948 s-a ridicat această bisericuţă de la Lacul Frumos pe vare o vedem în faţa ochilor noştri.
R.: Cum se numesc?
P.G.: Biserica are hramul SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL.
R.: Da.
P.G.: Însă călugării de atunci în 1994, după ce au ridicat-o, trebuiau să-i dea o denumire, pentru că actele cereau. Unde-i biserica? Unde-i mănăstirea? şi atuncea i s-a dat denumirea Manastirea de la Lacul Frumos pentru că din sus exista un loc minunat, unde pe vremuri era chiar un lac, frumos, care acum însă e plin de bălării.
R.: Ce nume frumos!
P.G.: Cum spuneam, mai sus de mănăstire a existat şi există şi acum un loc care este pustiu din cauza impurităţilor ce sunt acolo, pentru ca s-a umplut de copaci.
R.: Ce păcat! Nu ştim să preţuim lucrurile bune, frumuseţile naturale!
P.G.: Şi nu mai este Lacul Frumos!
R.: Întocmai!
P.G.: Decât doar denumirea lui.
R.: Poate se va găsi cineva cu dare de mână şi cu suflet să reamenajeze locul acolo, să-l facă într-adevăr frumos, ca cei care vin la mănăstire să poată să poposeasca şi la lac, să fie încântaţi acum când trăim în mijlocul civilizaţiei şi nu mai putem respira aerul poluat din oraşe.
P.G.: Bine ar fi! 

Va urma..

Topice: Interviuri | Comments Off on Mănăstirea “Lacul Frumos” Vlădeşti-Vâlcea (1)

Comentarii închise.