Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Mănăstirea “Lacul Frumos” Vlădeşti-Vâlcea (2)

de Ligya Diaconescu | Martie 17, 2008

Continuarea interviului din articolul anterior… Mănăstirea “Lacul Frumos” Vlădeşti-Vâlcea (1)

Părintele GalactionR.: Dar spuneţi-mi mai departe Sfinţia Voastră şi aş vrea să vă întreb şi numele celor care v-au ajutat la ridicarea mănăstirii, în primul rând să începem cu cei doi bătrâni.
P.G.: Doi bătrâni, da.
R.: De care vorbeaţi dumneavoastră.
P.G.: Amândoi trăiesc, unul este Avrinte Traian, care locuieşte peste drum de mănăstire, are 78 de ani, aproape 80.
R.: Să-i ajute Dumnezeu!
P.G.: Şi mai este un învăţător.
R.: Cum se numeşte?
P.G.: Mihai Claujean îl cheamă. Aceştia sunt doi bătrâni. Iar ei au mai fost ajutaţi de un călugăr de la Mănăstirea Frasinei.
R.: Părintele Paisie?
P.G.: Părintele Paisaie Vasilioglu care acuma implineşte vârsta venerabilă de 93 de ani.
R.: Să-i ajute Dumnezeu!
P.G.: Să-i ajute Dumnezeu!
R.: Şi dumneavoastră, de când sunteţi aici?
P.G.: Eu aici sunt din 1997, când s-a făcut sfinţirea acestui Sfânt Lăcaş.
R.: Să vă ajute Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului şi dumneavoastră.
P.G.: Am luat iniţiativa aici şi din puterile mele şi prin cunoştinţele mele…
R.: Da…
P.G.: Am mai făcut câteva îmbunătăţiri.
R.: V-a fost foarte greu în acea perioadă. A fost foarte greu pentru, că ştim acum cum, care este problema cu fondurile şi mai ales cu sponsorii care pot sponsoriza echipe întregi de fotbal, de handbal, concursuri de miss şi celelalte dar când este vorba de o biserică, o mănăstire, mai greu se lasă convinşi. Doar atunci cand au anumite necazuri dau fuga la biserică sau la mănăstire crezând că Dumnezeu şi poate preotul de acolo pot face minuni într-un timp scurt. Poate, dacă se îndreaptă, ştim cu toţi, după o anumită perioadă… de… eu ştiu, canon, ei pot peste cîteva luni, un an, să capete un pic de desăvârşire spirituală şi să intre în lumea Lui Dumnezeu cât de cât, pentru că dacă ar fi să ne gândim în fiecare zi că facem păcate cu toţii, şi mai trebuie să ne şi curăţim din când în când şi să urmăm o nouă cale, cu toţii am fi mai liniştiţi şi mai împăcaţi sufleteşte.
P.G.: Da, sunt oameni care au suflet mare şi care m-au ajutat n-am întâmpinat greutăţi şi doar numai am deschis cuvântulşsi am fost ajutat.
R.: Puteţi să ne nominalizaţi câteva persoane?
P.G.: Şi pe Gigi Becali pot să-l nominalizez, pentru că el, prima dată când am venit aici el m-a ajutat.
R.: Este un creştin adevărat!
P.G.: N-a avut bani mulţi la el, că l-am găsit pe teren dar mi-a dat o mie de euro din buzunar şi cu aceştia o mie de euro eu am început o sufragerie, am început o casă de musafiri.
R.: Cine ştie Preacuvioase Părinte Galaction, poate reuşim să-l şi aducem aici, să ştiţi că şi cei de la Muntele Athos îl aşteaptă cu nerăbdare. Ştiţi că noi tocmai ne-am întors de acolo din Grecia, am fost într-o croazieră în jurul Muntelui Athos şi am reuşit în port să cumpărăm mirul cel Sfânt pe care îl doream aşa de mult. Am fost şi la Meteora dar toţi cei de acolo şi călugării erau entuziasmaţi de sosoirea lui Becali, îl aşteptau pe Becali, care le promisese că îi va ajuta să construiască o mănăstire la Muntele Athos. Suntem printre singurii ortodocşi de acolo care nu avem o mănăstire românească, avem un sigur schit acolo şi iată că toată lumea îşi îndreapta privirile tot către Becali. Poate reuşim să-l atragem şi noi pentru că, cu cît dă, cu atât Dumnezeu îi dă mai mult.
P.G.: Da, e conştient şi el în chestia asta.
R.: Da, da…
P.G.: Şi recunoaşte că am fost la el personal şi aşa s-a bucurat de mine!
R.: Cred. A vizita vreodată mănăstirea?
P.G.: N-a vizitat-o dar a promis o dată şi o dată va ajunge aici.
R.: Înseamnă că o să reuşim. O să-i facem o invitaţie împreună, el citeşte publicaţia noastră, aşadar o să-i facem o invitaţie să vină aici, chiar să şi poposească pentru o noapte măcar, să stea şi la slujba.
P.G.: Da, ar fi bine!
R.: Spuneţi-mi, aveţi şi enoriaşi aici, da?
P.G.: Da, avem nişte enoriaşi care sunt în vîrstă, sunt bătrâni de la care n-avem pretenţii.
R.: Deci în număr prea mic, da?
P.G.: Da. N-avem pretenţii. N-avem pretenţii să ne ajute cu nimic, dacă putem noi îi ajutăm pe aici, cu câte cu o masă, câte cu o vorbă bună…
R.: Şi atunci cum reuşiţi să întreţineţi mănăstirea? Iată că aţi reuşit să faceţi şi niste locuri pentru cei care vin într-adevăr să se roage, oaspeţii dumneavoastră, deosebite.
P.G.: Da, aşa din puţinul nostru.
R.: Cum reuşiţi dacă nu aveţi nici un venit la mănăstire?
P.G.: Aşa… Pe oriunde mă duc sunt ajutat!
R.: Dumnezeu nu vă lasă niciodată. Oamenii vă ajută!
P.G.: Dar nu mă ajută cu sume mari ci cu sume modeste, aşa că dacă patru milioane le-am primit sau cinci milioane, pentru biserica am mai rezolvat din probleme. Am mai cumpărat ceea ce trebuie aicea, materiale de construcţii…
R.: Da.
P.G.: Şi am realizat şi celelalte îmbunătăţiri care sunt pe aici.
R.: Şi cum pic cu pic se face un strop…
P.G.: Exact. Se adună!
R.: Iată că şi noi după ce vom lucra această frumoasă manastire in revista STARPRESS, citită în întreaga lume, vom face un apel la credincioşi de a veni la dumneavoastră, de a vedea şi de a vă sprijini fiecare cu cât poate pentru ca e o lume de vis aici la dumneavoastră, într-adevar chiar şi aerul pe care îl respirăm este parcă din Eden, dar liniştea sufletească, cu care plecăm de aici e de nedescris şi de cum ai pus piciorul dincolo de poartă te leagă un dor şi o puternică dorinţă de a te reîntoarce aici, în lăcaşul lui Dumnezeu, în acest colţ micuţ de rai, departe de stres, poluare, răutăţile de zi cu zi şi grijile lumeşti.
P.G.: Toate cele ce s-au facut aici şi ce facem aici, toate le facem spre Slava Lui Dumnezeu şi lauda poporului român. Asta este intenţia.
R.: Acuma aş vrea să ne spuneţi care este vârsta dumneavoastră?
P.G.: Destul de onorabilă. Sunt leat cu Ion Dolănescu, Leat cu Preasfinţitul Calinic.
R.: Deci, ce vârstă aveţi?
P.G.: 63 de ani. M-am născut când au venit ruşii, sovieticii.
R.: Mulţi înainte şi să vă ţină Dumnezeu sănătos, să ne mangâiaţi cu cuvintele dumneavoastră pline de har.
P.G.: Mulţumesc, vă urez la fel şi dumneavoastră.
R.: Spuneţi-mi câteva cuvinte şi despre sufletul dumneavoastră care a călătorit şi s-a stabilit pentru o bună bucată de vreme la Mănăstirea, Schitul de fapt… Pătrunsa.
P.G.: Eu am umblat prin mai multe Mănăstiri dar prin care am umblat, nu am stat cât stă cioara în vârful parului sau cât stă porumbelul pe casă. Am stat mai mult, de exemplu am intrat novice la Mănăstirea Frasinei, acolo unde l-am cunoscut pe părintele Lavrentie, părintele Paisie şi alţi buni duhovnici.
R.: Da?
P.G.: Acolo am fost ca ucenic, am mers la vârsta de 23 de ani la Frasinei.
R.: N-am ştiut!
P.G.: Atunci era foarte greu de primit la Manastire, era foarte greu ca să intri într-o MĂNĂSTIRE. Eu…
R.: Şi pe vremea comuniştilor!
P.G.: Da, pe vremea comuniştilor. Da au fost înţelegători şi ne-au lăsat pentru că am fost verificaţi bine, că am venit pe la mănăstire pentru suflet.
R.: Da.
P.G.: Şi pentru că doream mult să ajutăm acolo. Apoi, am intrat din Frasinei în Mănăstirea Rohia din judeţul Maramureş.
R.: Ce frumoasă zonă şi Maramureş!
P.G.: De unde sunt eu născut, de acolo.
R.: Aţi ajuns în zona zamislirii dumneavoastră!
P.G.: Da, acolo sunt de Obârşie, de la 30 de kilometri de Manastirea Rohia. Acolo am avut fericita ocazie sa-l cunosc pe marele savant Nicolae Steinhart.
R.: Steinhart?
P.G.: Evreul ăla încreştinat!
R.: Da, da, da, am citit mult despre el şi scrieri de-ale lui, cunoscând adevărate povestiri incredibile de viaţă, lecţii de bunătate de neînchipuit, suferinţă, iertare, sacrificiu, devotament…
P.G.: Da. L-am cunoscut acolo şi pe urma chiar el personal mi-a facut o vizită aici la Vâlcea, la mănăstire, unde eram stareţ, la Mănăstirea, Schitul Pahomie.
R.: Da? Fantastic.
P.G.: De la Rohia am venit dupa 3 ani şi jumătate în judeţul Vâlcea din nou şi am fost dat pentru ascultare la Mănăstirea Pătrunsa. Acolo am stat 6 ani de zile. De acolo de la Pătrunsa, m-am mutat la Schitul Pahomie, unde am stat 23 de ani.
R.: O viaţă de om! O viaţă aducând slava Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului, într-un loc departe de lume, de cele lumeşti, loc de rugăciune, laudă.
P.G.: 23 de ani au trecut ca o zi, aşa de repede, încât nu-mi pot închipui… şi aşa, după cum spune poetul român: “Că de când lumea şi pământul anii se duc ca şi gândul”. Aşa s-au dus şi anii mei şi în general aşa se duc anii.
R.: Se apropie sărbătoarea hramului Mănăstirii Lacul Frumos!
P.G.: Da, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril.
R.: Intenţionaţi să faceţi aici câteva pachete sau o masa pentru cei care vor veni?
P.G.: Da, cum nu? Întotdeauna!
R.: Vin oameni mulţi?
P.G.: Întotdeauna am făcut şi vin până la doua, trei sute de oameni.
R.: O, aşa de mulţi?
P.G.: Da, în 2006 am avut aşa un semn ceresc şi divin….
R.: Care a fost acela?
P.G.: În 2006, când a fost hramul, dimineaţa, pe la ora 10:00, când a început Sfânta Liturghie, a apărut deasupra bisericii un curcubeu atât de frumos, care avea cele trei culori ale steagului nostru românesc! Şi acest curcubeu a ţinut 10 minute pe cer, deasupra bisericii, deasupra turlei bisericii, mirarea oamenilor şi miracolul era că nu era nici un nor!
R.: Fantastic!
P.G.: A apărut din senin.
R.: Da, da, da…
P.G.: Şi ca simbol, că aşa, noi cu toţii l-am numit că este un semn ceresc, al lui Dumnezeu, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril au arătat această minune, acest miracol care s-a arătat pe cer în anul 2006.
R.: Şi pentru că vad acum descărcându-se nişte saci de ciment… Ce faceţi cu ei?
P.G.: Continuăm lucrările.
R.: Ce intentionaţi să faceţi în continuare sau la ce mai lucraţi?
P.G.: Urmează ca să facem un sălaş pentru un locaş pentru a servi masa la hram, ca vin oameni mulţi, de multe ori se întâmplă că plouă sau ninge.
R.: Şi nu aveţi loc pentru toţi, nu?
P.G.: Spaţiul în sala de mese este mic.
R.: Micuţ, asa este.
P.G.: În fiecare an aproape când a plouat, bineînţeles s-a servit masa în Sfânta Biserică, ceea ce nu este potrivit.
R.: Cu siguranţă.
P.G.: E drept dar nu e moral că nu tot ceea ce este drept este şi moral.
R.: Da.
P.G.: Atuncea am găsit de cuviinţă să facem aici un acoperiş, o sală de mese mare, ca să intre acolo oamenii, să fie acolo sub scutul acestui aşezământ pe care acuma îl vom ridica şi speram până de 8 noiembrie anul acesta, 2007 să fie ridicat şi să fie dat în folosinţă. Referitor la ciment care…
R.: Da, spuneţi, tocmai vroiam să vî întreb dacă mai aveţi nevoie de materiale.
P.G.: Da, nevoie va fi mereu, aşa în fiecare an!
R.: Şi de materiale de construcţie de ciment, de var, gresie, faianţă?
P.G.: Da, da, da, da. De toate. De toate şi unde apelăm n-am fost respinsi de nimeni!
R.: Bun.
P.G.: N-am cerut cantităţi mari ca să speriem oamenii.
R.: Sigur, că şi puţin cu puţin se adună.
P.G.: Cât de micuţ, aşa din suflet e bine venit.
R.: Că se adună!
P.G.: Dai din suflet, Dumnezeu îţi primeşte!
R.: Bănuiesc că şi dumneavoastră vă rugaţi pentru binefăcătoriii dumneavoastră şi Dumnezeu le dă şi lor înmiit.
P.G.: Musai, că suntem obligaţi în toate slujbele să-i amintim pe binefăcătorii noştrii, pe cei ce ne servesc şi cei care iubesc binecuviinţa casei Sale, care este biserica.
R.: Noi vă mulţumim mult pentru primire şi cred că de acum ne vom îndrepta privirea şi catre Casa Domnului pe care o păstoriţi dumneavoastră, aici unde ne simţim chiar într-o altă lume. Încă o dată mulţumim mult!
P.G.: Aşa după cum vedeţi locul aici este aşa de sus, aşa frumoase pădurile astea din jur şi aici în dreapta, jos, se vede Oltul, care merge binenţeles spre Dunăre, spre Drăgăşani în jos se vede Oltul de aici frumos, în zilele senine.
R.: Da, iată-l, se vede şi astăzi bătrânul Alutus, în toata splendoarea lui.
P.G.: Parcă ne simţim în Mulntele Athos, în insula aia de la Athos şi Oltul cînd îl vedem acolo în jos parcă este Marea Egee, putem să comparam acest loc superb cu acel loc minunat aşadar locul nostru de aici din ţara noastră din România, este minunat!
R.: Acum, câteva cuvinte pentru cititorii nostri, pentru ca Mănăstirea Lacul Frumos va fi tot timpul, veşnic cât va exista publicaţia noastră, în paginile noastre, nu o vom scoate de acolo, câteva cuvinte pentru cititorii noştrii, ce ar trebui să facă să se îndrepte să-şi îndrepte privirea către Dumnezeu pentru a fi ajutaţi.
P.G.:
Da, toata lumea îţi îndreaptă privirea spre Dumnezeu, în special atunci când este la necaz omul cere ajutorul lui Dumnezeu şi este bine este bine chiar dacă ei nu stau numai în rugăciuni ca şi ceilalţi îmbunătăţiţi, măcar o vorba să nu o spună contra lui Dumnezeu, să nu creadă, să nu zică, că Dumnezeu nu îl ajută, o vorbă dulce să fie către divinitate şi atunci, Dumnezeu a facut către el un pas, adică omul face către Dumnezeu un pas şi Dumnezeu face către el o sută. Toată lumea este creştină. Puţinii care sunt atei, ăia sunt bolnavi, diabolici, pentru că, cum spune marele scriitor rus: “Că ateism nu există şi un diabolic e o boală”.
R.: Asa e.
P.G.: Acela care spune că nu-i Dumnezeu este ca şi găina aia care stă pe cuibarul gol, cloceşte acolo, dar nu poate să scoată pui, pentru că n-are de unde, că n-are oua. E cuibarul gol, dar ea sta tot acolo. De ce? Pentru că e bolnavă. Aşa este şi ateismul, nu este o un argument, este o boală.
R.: Încă o dată vă mulţumim mult, să vă dea Dumnezeu sănătate multă, multă, multă, mulţi ani de acum înainte, fericiţi, să puteţi să ne mai învăţaţi către ceva şi să ne mai călăuziţi către Duhul Sfânt şi Domnul Iisus să ne ducă pe cprprile încrederii, ale optimismului, şi să învăţăm să cerem Maicii Domnului orice ne este necesar, în numele Domnului Iisus Hristos şi doar cu un bob de credinţă, vom dobândi.
P.G.: Da, să ne ajute Dumnezeu! Pe toţi, pe toată lumea.
R.: Şi Maica Domnului! Mulţumim!

Topice: Interviuri | 4 Comentarii »

4 răspunsuri to “Mănăstirea “Lacul Frumos” Vlădeşti-Vâlcea (2)”

  1. Rizoiu Mihail spune:
    1 Aprilie 2008 la 17:17

    Părintele PAISIE – Sfânta Mănăstire Frăsinei a trecut azi la cele veşnice.
    Înmormântarea joi 03.04.2008.
    Dumnezeu să-L ierte şi să-L odihnească în pace!

  2. Ion Gabriel spune:
    24 August 2008 la 0:15

    Salut, sunt un cunoscut de al părintelui, momentan locuiesc în Spania m-am bucurat foarte, foarte mult când am citit interviul pe internet, de realizările părintelui. Părinţi mei sunt foarte buni prieteni ne cunoaştem de peste 23-25 ani, sunt plecat de 6 ani jumate din ţară li încă nu am mai avut ocazia să vorbesc cu părintele, dacă mai mergeţi la Mănăstirea Lacul Frumos, vorbiţi părintelui de mine şi spune-ţi căci dacă există un cont pe numele biserici să-l facă publi, că mai există şi oameni de suflet ce trăiesc în afara ţări şi pot ajuta cu cât de puţin. Vă rog să-i spuneţi ca aţi vorbit cu IONUŢ băiatul lui (MECU DIN ARANGHEL) dânsu o să-şi dea seama de mine. Vă mulţumesc foarte mult pentru interviul acordat părintelui aşa am avut ocazia să-l mai văd, cel puţin în poze şi să ascult cuvintele frumoase pe care dânsul mereu le-a rostit.
    Vă rog frumos dacă se poate şi aveţi numarul de telefon al părintelui daţi-mi un mail. Pentru mine părintele a fost un “tată” spiritual şi aşa va rămâne în sufletul meu pentru totdeauna şi cred că şi pentru alţii la fel. Un om cu aşa dare de inima vă spun cu mâna pe inimă că până la vârsta de 30 ani eu nu am mai întâlnit. În încheiere vă rog să transmite-ţi părintelui multă sănătate din partea mea şi sper că ne vom revedea cât mai curând posibil.

  3. vio spune:
    25 Octombrie 2008 la 0:48

    Mă numesc Viorica din Timişoara. Îl cunosc pe părintele Galaction din anul 2004. Pentru mine, părintele este un om cu suflet de aur, un om cu o voce blândă plină de har un “tată” spiritual dacă pot spune aşa. Citind interviul mi-am amintit de locul minunat unde se află Mănăstirea Lacul Frumos. Este un loc unde te reculegi în totalitate iar părintele o gazdă cum rar mai întâlneşti. Vă mulţumesc căci prin intermediul d-vs am reuşit să aflu lucruri minunate despre acele locuri minunate. Să vă dea Dumnezeu multă sănătate iar părintelui viaţă lungă.

  4. Matyasi Lajos spune:
    16 Februarie 2009 la 13:54

    Am ajuns a patra oară la Mănăstirea Cozia pe data de 6 februarie, vineri, 2009, unde am avut deosebita plăcere să-l întâlnesc pe Părintele Galaction Zeling de la Mănăstirea Lacul Frumos (Vâlcea). Am rămas profund marcat de bunătatea şi bunăvoinţa Domnului Părinte, Dumnezeu să-i dea sănătate, eu sper să ne mai întâlnim!