« Lacrimi aurite | Principal | Mariana Zavati Gardner »
Neosonet
de Klara Lucia Losonczy | Martie 28, 2008
De ce-mi râd lacrimile pe umărul tău gol
De ce–mi plânge surâsul sub sărutările-ţi fugare
Pe gât, pe umeri, mi se îneacă întristarea
Iar buzele-mi se rătăcesc în vise
Răsar şi se topesc amurguri de nimeni neştiute
Pe când în iarna de afară a îngheţat un înger
Se plămădeşte-n taină un curcubeu de sticlă
Descris pe marmura nenăscută a castelelor trecute
Şi ceţuri nepătrunse etiolează vraja
Unei păreri ivite în miez de noapte
Din cerul hibernal o stea se sinucide
Iar peste ape stă nemiscată moartea
Şi peste tot şi peste toate
S-a ridicat tremurătoare o năzuinţă
Topice: Condeie din Diaspora, Poezii | Comments Off on Neosonet
Comentarii închise.
