Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O meditaţie creştină medicală la sărbatoarea “Bunei Vestiri”

de Iulian Scoipan | Martie 21, 2008

Luna martie stă, din punct de vedere bisericesc, sub semnul Buneivestiri. Considerată “începutul mântuirii noastre”, aşa cum sună cântarea Bisericii, această sărbătoare poartă conotaţii mult mai profunde decât ar părea la prima vedere.

În primul rând, ea reprezintă împlinirea profeţiei lui Isaia: “Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi voi chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte cu noi este Dumnezeu.” (ISAIA VII,14). În aceste cuvinte se cuprinde “taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” a praznicului – Cel nezidit întru a Sa zidire Se încape, Cel necuprins în pântecele Fecioarei coboară, punând început mântuirii noastre. Că momentul Buneivestiri reprezintă începutul Învierii, primul pas spre mântuirea noastră, ne-o arată în chip simbolic şi icoana praznicului, zugrăvită aproape în toate bisericile ortodoxe pe uşile împărăteşti ale altarului, adică pe drumul care duce la Sfânta Masă şi crucea altarului, la moartea şi învierea lui Hristos.

În al doilea rând, sărbătoarea Buneivestiri comportă şi un aspect medical. Singurul evanghelist care redă momentul Buneivestiri este sfântul Luca, doctor în viaţa de toate zilele. Asta poate pentru că a înţeles şi din punct de vedere medical că atunci, în momentul adumbririi Duhului Sfânt, Mântuitorul ia trup uman din Fecioară.

Generalizând, avem în Sfânta Scriptură dovada extrem de evidentă acum că viaţa apare încă din momentul conceperii şi nu neapărat în momentul naşterii. Calitatea primă şi de necontestat a Maicii Domnului este pururea-fecioria. Ea a fost fecioară înainte de naştere şi a rămas fecioară în timpul şi după naşterea Mântuitorului.

Mare taină, necuprinsă de mintea omenească şi neexplicabilă decât prin credinţă ne descoperă Dumnezeu. De aceea, fecioria este atât de preţuită în creştinism. Neprihănirea trupului, dar şi a sufletului este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Ciprian ne încredinţează că “fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba harului duhovnicesc şi cinstea îngerilor”, iar sfântul Iacob Monahul spune că Maria n-ar fi primit să fie Maica Mântuitorului dacă prin aceasta urma să-şi calce făgăduinţa de feciorie. De aceea îngerul o linişteşte zicând: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”. Unde este astăzi “floarea Bisericii” ? Cine gândeşte astăzi castitatea sau fecioria ca firesc? Într-o lume ce dezvoltă cultul senzualităţii şi al sexualităţii, de multe ori împinse la extreme ce depăşesc limitele firescului uman, virtutea fecioriei pare mai degrabă o anomalie, un semn de anormalitate fizică sau psihică.

Dar această perspectivă asupra fecioriei distruge şi celula de bază a societăţii şi a Bisericii – familia creştină. Cultul de care vorbeam favorizează libertinajul, încurajând adulterul, destrămarea familiilor, avortul sau abandonul copiilor. Împotriva a toate acestea avem fie doar şi exemplul Maicii Domnului. Rămasă logodnica lui Iosif, fără a se căsători însă, ea oferă micului Iisus, familia şi cadrul ei iubitor de creştere.

Câte dintre femeile de azi înţeleg momentul în care ia naştere viaţa în ele şi câte gândesc astfel înainte de a consimţi la avort ? Cu toate consecinţele nefaste pentru ea, deşi nevinovată, Maica Domnului acceptă această sarcină, de a naşte lumii un Mântuitor. Ce le împiedică pe femeile de azi să păstreze sau să crească un copil ? Ruşinea socială ? Neajunsurile materiale ? Scuze ieftine, auto-mulţumitoare pentru “conştiinţe” liniştite.

Mai presus de toate, Maica Domnului este modelul suprem, arhetipul matern. Iubirea cu care ea L-a iubit pe Mântuitorul, iubire de altfel reciprocă, nu poate fi exprimată în cuvinte. Ea este o sumă a smereniei, a dăruirii, a curajului şi a jertfei cum numai o mamă o poate trăi. A smereniei, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de om. A dăruirii totale; a curajului extrem şi a jertfei supreme. Poate că toţi părinţii, nu doar mamele, trec examenul smereniei, prin faptul că sunt singurii care se bucură cu adevărat de binele copiilor lor, dar Maica Domnului s-a smerit pe sine pentru întreaga lume. Poate fiecare mamă se dăruieşte pentru şi prin copilul său, dar Fecioara s-a dăruit pe sine prin Hristos. Iar curajul şi jertfa sa depăşesc orice putere de imaginaţie, căci spune evanghelistul Ioan, “Lângă crucea lui Iisus, mama Lui”. Ce poate fi mai curajos şi mai dureros?

O mai veche icoană a Buneivestiri îl arată pe arhanghelul Gavriil cu o cruce în mână, iar acceptul Fecioarei devine astfel acceptarea crucii. Cine poate azi reface în viaţa sa suferinţa Mariei? Nu puţine sunt exemplele mass-mediei de abandon sau părăsire, chiar maltratare a copiilor de către părinţii. Şi iată cum de la exemplu se ajunge la contra-exemplu.

Încercând să rezumăm, putem spune că fiecare dintre noi poate deveni, păstrând proporţiile, mamă a lui Hristos, prin imitarea Fecioarei. Aşa precum ea s-a făcut sălaş Fiului lui Dumnezeu, tot aşa fiecare dintre noi Îl poate primi în sine prin credinţă şi precum ea L-a născut fără prihană şi noi Îl putem naşte în fiecare faptă bună. Prima persoană îndumnezeită, Maica Domnului, poate fi reactualizată în fiecare dintre noi, în măsura în care Îl putem primi pe Hristos.

Evangheliile apocrife, scrieri atribuite unor persoane sfinte, dar a căror autenticitate nu este recunoscută de Biserică, amintesc două momente ale Buneivestiri, menţionând pe lângă cel redat de sfântul evanghelist Luca şi un altul, petrecut lângă fântână. În acest amănunt şi-ar afla originea, după unii cercetători, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii din Vinerea Luminată.

Am pomenit acest amănunt pentru a sublinia importanţa terapeutică pentru neamul omenesc a acestei sărbători a Buneivestiri – tămăduirea sufletului uman de păcat.

Urmarea exemplului personal al Fecioarei de către fiecare dintre noi ne împropriază şi ne asigură permanenţa acestei tămăduiri – mântuirea. Doar înţelegerea personală a venirii Fiului lui Dumnezeu în lume, pentru fiecare dintre noi, doar recunoaşterea personală a fiecăruia dintre noi în acceptul fecioarei, ne poate apropia de bucuria sfântă a acestui praznic, bucurie despre care vorbeam la începutul cuvântului nostru. Bucurie pe care, rugându-ne lui Dumnezeu s-o permanentizeze în sufletele noastre, o dorim tuturor!

Topice: Meditaţii | Comments Off on O meditaţie creştină medicală la sărbatoarea “Bunei Vestiri”

Comentarii închise.