Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Lumina

de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 30, 2008

Deşert necuprins. Nu. Nu necuprins. Doar înfiorător. Aproape vid. Copaci mutilaţi. Văi sterpe. Pajişti arse. Munţi nuzi. Pământ roşu, murdar, ce nu va mai da nicicând roade. Un drum prăfuit ce duce departe. De o parte, o pajişte ucisă, de cealaltă, un munte jupuit. Pustiu. Fără natură.

De ce? Unde sunt iarba, copacii, râurile, florile, vânturile, păsările, fluturii, oamenii?.. Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce-ar trebui să însemne? Sfârşitul este aproape? Mai există vreo speranţă? Unde?..

O femeie privea înspăimântată acest peisaj lugubru. Stătea în mijlocul drumului acoperit cu un praf ciudat, roşiatic. În faţa ei, la poalele dealului pe care se afla, lumea părea neschimbată. La fel de verde, de veselă, de nepăsătoare ca întotdeauna. De ce numai acolo se schimbase totul? Nu putea înţelege. În partea dreaptă un câmp întins, înveşmântat într-o iarbă roşie, nenaturală, iar în stânga un munte acoperit de case părăsite. Ca şi cum în locul copacilor ar fi răsărit peste noapte case. Case nelocuite. Sparte, în ruină. Lugubru!

Deci era adevărat! Începuse sfârşitul. Se sfârşise începutul. Urma Apocalipsa. Ce se va întâmpla cu oamenii? Vor fi singuri? Vor fi salvaţi? Vor mai trăi? Vor plăti sau vor fi iertaţi?

Pentru ce atâta frământare? Pentru ce atâtea întrebări? Oamenii să se apere şi singuri! Dacă vor fi în stare…

Ea va muri oricum. Ştia asta. Va fi în curând alături de el. Dacă el murise, înseamnă că într-adevăr totul va fi deşert! Speranţele erau deşarte. Totul era deşart şi deşert! Numai că ea va pleca. Va pleca spre el şi vor fi din nou împreună! Ce contează ce se va întâmpla apoi?

Poate că de fapt el chiar fusese un profet trimis din ceruri să prevadă ceea ce va fi! Trebuia să fie aşa. Doar el prevăzuse acest tablou înfricoşător de sfârşit de lume! Prevăzuse şi extinderea unui deşert atotcuprinzător, la fel ca şi moartea celor fără de credinţă. Spusese că cei drepţi vor supravieţui şi poate pământul va fi salvat, dacă dragostea-elementul primordial, va învinge. Dacă era adevărat, atunci fructul celei mai profunde şi pure iubiri va fi cel ce va salva omenirea!

Un strigăt plin de durere străpunse aerul sufocant. Femeia se prăbuşi în praful drumului. Deci venise ceasul! Trebuia să moară în curând! Va muri şi va fi cu el, dar înainte, mai avea o datorie de împlinit!

Trebuia să dea naştere unei noi speranţe!.. Adevărul i se revelă acum în toată puterea lui. Ea era deci cea care trebuia să salveze astfel lumea. Ea murea pentru asta! Iar el murise la fel… Dragostea. Dragostea lor…

Da, trebuia să ducă la bun sfârşit şi acest ultim sacrificiu! Abia apoi îşi va fi încheiat menirea şi urmat destinul.

Şi în mijlocul prafului roşiatic, al atmosferei fierbinţi, al acestui tablou-simbol al suferinţei, mizeriei şi ignoranţei omeneşti, din lacrimi, durere, disperare, resemnare şi dragoste ce învinge moartea, din moarte se născu atunci speranţa!

Lumină. Muzică celestă. Putere. Credinţă. Curaj. Dragostea chemând celelalte elemente: Apa –Purificarea. Pământul –Echilibrarea. Aerul –Înălţarea. Focul –Determinarea. Dragostea –Împlinirea!

Şi apoi perfidă, moartea…

Din nou împreună! Împreună pentru vecie, căci am reuşit. Am murit, dar ne-am împlinit misiunea: am dat naştere speranţei, salvării! Ştim că va învinge, dar ce se va întâmpla cu ea? Fiica noastră…

Topice: Meditaţii | Comments Off on Lumina

Comentarii închise.