Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Metempsihoză

de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 15, 2008

Se zbat arhimedic în mine
Lumini. Candele. Rubine.
Plasma zvâcneşte-n abisuri,
Creaţia se topeşte în visuri.

Organic materia se prăbuşeşte,
Văzduhul transcende în creste.
În mine palpită nuclee,
Se divizează, clonează idee.

Retina se-nchide fatidic,
De-afară aud doar nimicuri.
Endocrin metamorfozez o lume,
Devin altceva, devin sciziune.

Sciziune de sânge, de ser,
Rupere-a porilor proiectaţi în eter.
Sublimată, mă descompun în cuvinte.
Degeaba reneg, eu sunt pretutindeni.

Eu nu mai sunt. Prefac energie:
Valvele văd, iar tâmpla îmi scrie,
Plasma îmi fierbe în vene şi plânge,
Celula îngheată şi maduva frânge.

Neuroni clocotesc electric setaţi,
Nervuri şi tendoane preschimb- omoplaţi,
Vertebre, rotule, falange, femururi
Se decantează, preling foc de-a pururi.

Transpar. Transcend. Plăsmuiesc. Mă pierd.
Mă regăsesc. Ard. Îngheţ. Dar nu cred.
Organic materia s-a prăbuşit,
Încerc să revin, dar revin la nimic!

Topice: Poezii | Comments Off on Metempsihoză

Comentarii închise.