Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

OUL – Cel mai important simbol al Paştelui – Învierea Domnului Iisus Hristos

de Ligya Diaconescu | Aprilie 24, 2008

Vestirea mare, de bucurie şi încurajare, adusă de praznicul “Învierii Domnului”, psalmaditate şi elogiate în cântările liturgice la care participăm, de la binecuvântare şi până la cuvântul de învăţătură al preotului, ne întăreau credinţa că nu moartea, ci viaţa rămânea implinirea şi desăvârşirea credinţei.
“Bucuraţi-vă” (Matei 28,9) a fost cel dintâi cuvânt pe care Fiul lui Dumnezeu Cel înviat l-a rostit în auzul mironosiţelor venite într-o duminică, la mormânt, să-l plângă. Acest cuvânt era de fapt expresia că moartea a fost biruită, iar învierea şi viaţa veşnică deschideau un nou început lucrării si prezenţei divine.
“Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul ca să ne bucuram şi să ne veselim într-însa”, cuvinte care dau glas bucuriei inimilor creştine: pentru ca Hristos, înviind din înfăşurarea giulgiurilor şi prin piatra pecetluită, ne-a dovedit în chip desăvârşit dumnezeirea Sa.
Dumnezeu are puterea să ne facă să credem cu adevărat în El şi crezând să ne schimbăm viaţa după voia Lui numai dacă acea personă istorică în care s-a încorporat rămâne în veci în viaţa din morţi şi la dreapta tatalui, stând în legătură cu noi, urmărind faptele noastre şi asteptandu-ne la o nouă întalnire faţă către faţă în ziua judecăţii celei mari când vom avea să-i dăm socoteală de toate.

TRADIŢIA OULUI DE PAŞTE
La creştini, oul (colorat şi împodobit) este simbolul Mântuitorului, care învie şi îţi părăşeşte mormântul asemeni puiului care iese din gaoace.
Din vremurile imemoriale, oul a simbolizat fecunditatea, viaţa, reânnoirea. Prin secolul al XI-lea, anul nou începea cu prima zi de Paşte. Era “Învierea lui Iisus”, era primăvara, iar a dărui ouă înseamna a ura un an nou bogat. Un secol mai tarziu, ouăle erau binecuvântate de Biserica şi dăruite chiar de regi după slujba de Înviere.
Oul de Paşte este un substitut al divinităţii, care este înfrumuseţat prin vopsire şi încondeiere în Săptămâna patimilor, pentru a fi jertfit şi mâncat în ziua de Paşte.
Despre ouăle colorate, pe lângă legenda biblica a înroşirii în sângele lui Iisus, circulă o altă legendă de împăratul roman Septimiu Sever. În ziua în care i s-a născut un fiu, o găină a făcut un ou roşu. De atunci, se spune, datează obiceiul de a dărui ouă roşii. Cert este că, după 40 de zile de post, oamenii se trezeau cu o mulţime de ouă de Paşte. Surplusul trebuia împărţit. Un coş cu ouă proaspete era un dar generos, dar nişte ouă colorate, pictate, împodobite în fel şi chip deveneau un cadou care aducea bucurie.
Tradiţia a evoluat diferit, în funcţie de fiecare ţară. În Elveţia, de exemplu, pe ouă se pictează clopote şi floarea de colţ, simbolul ţării şi se agaţă în copaci. La noi, oul este fiert, vopsit şi pictat în joia din Săptămâna Mare.

MITUL CREAŢIEI PERIODICE
Ca mit al creaţiei periodice, ouăle apar în multe ţări. Ouăle de lut descoperite în morminte din Rusia şi Suedia au fost interpretate ca embleme ale nemuririi şi ca simboluri ale învierii, în Biotia au fost descoperite statui de lut ţinând în mână un ou, făgăduială şi semn de întoarcere la viaţă.

TRADIŢII
Dar obiceiul de a dărui ouă colorate la mari sărbători (în special la Anul Nou) este atestat, cu multe secole înaite de Christos. La sărbătorile de primăvară, vechii perşi îşi dăruiau ouă vopsite în diverse culori, iar romanii trimiteau ouă roşii cu ocazia sărbătorilor zeului Ianus. Chinezii credeau că Pământul şi Cerul formează un uriaş ou, în care Cerul era învelişul Pământului. Romanii înroşesc şi încondeiază ouă primăvara, de Paşte.

OUL LA IUDEI
Primii care au folosit ouăle în ritualurile de Paşte au fost evreii – ei îl aşezau demonstrativ în centrul mesei de Paşte, alături de mielul pascal. Simbolismul oului a fost preluat de la iudei de către primii creştini, dar a fost interpretat în feluri diferite. Oul este o realitate primordială, care conţine în germene multiplicitatea fiinţelor, creaţia periodică.

CULOAREA ROŞIE ŞI SÂNGELE LUI IISUS
Cât priveşte culoarea roşie a ouălelor, acesta este o mărturie a sângelui vărsat de Iisus, răstignit şi batjocorit pe cruce. Prin cromatica lor, ele exprimă bucuria “Învierii Domnului”.

COŞUL CU OUĂ AL MAICII DOMNULUI
În creaţiile folclorice româneşti, se povesteşte că în Sâmbăta Paştelui, Maica Domnului s-a dus cu un coş cu ouă la soldaţii care-i păzeau trupul lui Iisus. Când ea a pus coşul jos, o picătură de sânge a căzut de pe mâna Mântuitorului şi toate ouăle s-au înroşit. De atunci, spune traditia, au început să fie vopsite ouăle de Paşte. Şi se mai spune că nu se vor strica niciodată, oricât timp ar fi ţinute în casă.

CREDINŢE POPULARE LEGATE DE OUL DE PAŞTE
Cine se spală în prima zi de Paşte cu apa în care s-au pus un ou roşu şi o bijuterie de aur va fi tot anul sănătos şi bogat.
Cine găsăşte de Paşte un ou cu două gălbenuşuri va fi norocos un an întreg.
Ouăle sfinţite de Paşte alungă boala.
Un ou roşu îngropat în gradină sau în vie te va feri de fulgere şi grindină.

CALITĂŢILE TĂMĂDUITOARE ALE OULUI DE PAŞTE
Ouăle de Paşte erau înzestrate şi cu puterea de a vindeca de boli şi suferinţe. Sfinţit de preot şi păstrat timp de trei zile în biserică, el îl vindeca de îndată pe cel grav bolnav.

COMORILE ŞI OUĂLE DE PAŞTE
Unii credeau că oul de Paşte îi ajută pe căutătorii de comori. După cum se ştie, orice comoară este păzită de forţe necurate sau este pusă sub farmece sau blesteme. Cel care caută o comoară, este de ajuns să ţină în mână un ou de Paşte şi ţortele necurate se risipesc care încotro, speriate de forţa sacră a oului.

SEMNE PENTRU FETE DE MĂRITAT
Cele mai inventive în a găsi tot felul de indicii în Săptămâna Mare au fost întotdeauna fetele necăsătorite. Ele credeau cu tărie că pe parcursul Săptămânii Sfinte se vor îndeplini toate prezicerile.

OUĂLE ŞI SEMĂNATUL
La ţară, se credea cu tărie că oul de Paşte ajută la lucrările câmpului. Se aducea la biserica un coşuleţ plin cu seminţe pentru semănat; printre seminţe se afla şi un ou de Paşte. Dupa slujbă, nu mai rămanea decât ca seminţele respective să fie semanăte şi recoltate. Anul acela se anunţa bogat.

ŞI HOŢII AVEAU UNELE SEMNE DE PAŞTE
Hoţii aveau şi ei semnele lor. Dacă în timpul slujbei de înviere ei reuşeau să fure ceva fără a fi prinşi, se considera că succesul îi va însoţi pe tot parcursul anului.

SEMNE PENTRU ANIMALE
Semne mai bine zis opreliştii erau şi pentru sănătoşi. Se spune că în Săptămâna Mare nu este voie să verşi sânge de animal, deoarece fiecare făptură trebuie să se bucure împreună cu oamenii de “Învierea Domnului”.

CUM SE DEPISTAU VRĂJITORII ŞI VRĂJITOARELE
Tot în timpul slujbei îşi dădeau seama oamenii de la ţară dacă printre ei există vrăjitori sau vrăjitoare. Pentru aceasta, trebuie să te intorci repede şi să te uiţi la cei care se închină – cei care lucreză cu forţele necurate stau întotdeauna cu spatele la altar.

PROPRIETĂŢILE MAGICE ALE OULUI DE PAŞTE
Oului de Paşte i se atribuiau proprietăţi magice cum ar fi, de pildă, aceea de a ajuta la stingerea unui incendiu. Dacă un om, cunoscut ca fiind foarte evlavios, lua un ou de Paşte şi înconjura de trei ori casa care luase foc repetând “Hristos a Înviat”, focul se stingea de la sine.

REPREZENTAREA VIEŢII DE APOI
O mare parte de credinţe sunt legate şi de reprezentarea vieţii de apoi. Se spune că cine moare în Săptămana Mare ajunge, fără îndoială, în Rai, oricâte greşeli ar fi făcut. Un asemenea acces este explicat prin faptul ca în această săptămână porţile raiului stau deschise tot timpul şi nu sunt păzite. Mai există, de asemenea, credinţa că în noaptea de “Înviere” pot fi întalnite spiritele celor morţi…

Topice: Studii | Comments Off on OUL – Cel mai important simbol al Paştelui – Învierea Domnului Iisus Hristos

Comentarii închise.