Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Să păstrăm Lumina!

de Dinu Rusu | Aprilie 28, 2008

Se apropie Paştele şi aştept cu nerăbdare să aud chemarea: „Veniţi de luaţi Lumină!”.
De aproape două mii de ani, în fiecare primăvară, odată cu învierea naturii, învie şi Lumina Credinţei. 
Însă, mă întreb cât de bine înţelegem ce înseamnă a lua lumină, a purta şi a păstra lumină? Dacă nu cumva obiceiul acesta a devenit o obişnuinţă, ignorând tainele care se ascund dincolo de flacăra arzândă?
Ştim oare să păstrăm lumina credinţei adevărate în suflet sau doar ne lamentăm şi ne lăudăm că suntem neam de creştini?
Deşi ar trebui să mergem cât mai des la biserică, mulţi dintre noi se plâng din cauza lipsei de timp sau invocă fel de fel de probleme. Ajuns în seara de Paşte şi se bulucesc în sfintele lăcaşuri, dar şi atunci când se cântă Troparul Învierii, tot cu grijile la cele lumeşti sunt.
Mulţi oameni, care se consideră creştini, consideră că Sărbătoarea Învierii Domnului înseamnă doar a mânca bucate sfinţite. Prea puţini sunt din cei care cu adevărat pătrund în esenţă – vin o dată cu asfinţitul soarelui, ascultă cu mare atenţie slujba şi pleacă în zori.
Dincolo de „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat”, Paştele ne îndeamnă să fim pătrunşi de lumina divină. Învierea lui Hristos înseamnă învierea credinţei adevărate. Aceasta este sărbătoarea primăverii sufletului, pe care trebuie să o păstrăm mereu. Lumina ei trebuie să ne fie ca o rază călăuzitoare, iar noi să fim deschişi de a o primi. Lumina credinţei
trebuie mereu păstrată în suflet şi atunci orice zi ar semăna cu Sărbătoarea Învierii. „Veniţi de luaţi Lumină!” înseamnă mult mai mult decât o sintagmă rostită în noaptea Paştelui. O auzim doar de Înviere şi e o călăuză pentru întregul an. 
Fericitul Ieronim spunea: „Ferice de acela în a cărui inimă Hristos învie în fiecare zi, când ele se pocăieşte pentru păcatele sale, oricât de uşoare ar fi. Ferice de acela care urcă în fiecare zi de pe Muntele Măslinilor în Împărăţia Cerurilor, unde cresc măslinii altoiţi de Domnului, unde se înalţă Lumina lui Hristos, unde se află măslinele – roade ale Domnului. S-aprindem dar şi candela noastră cu untdelemnul din acel măslin roditor şi în acest chip luminaţi, îndată vom intra cu Hristos în Împărăţia Cerurilor”. 
Spre regret, mulţi dintre noi, uită, de fapt, că a lua lumină înseamnă a oferi dragoste. Uneori sunteţi prea grăbiţi şi doar luăm lumină, uitând să o împărţim şi altora.
Milostenia este cel mai mare dar pe care îl putem face de Sărbătorile Sfinte, pentru că spre mulţi oameni nu ajunge lumina binecuvântată a Învierii. Mai vine un Paşte şi mă întreb oare ştim să ducem lumină, oare ce fac ce-i pentru care Sărbătoarea Învierii înseamnă o aşteptare de dare? Cu siguranţă, mulţi dintre săracii acestui pământ blestemat – Basarabia, aşteaptă, sub cerul liber, poate se va întâmpla vreo minune, alţii speră că măcar în acest an se va aprinde lumina în viaţa lor sau poate se vor îndura să le-o aducă alţii.
Ce ar fi dacă anul acesta am sărbători Învierea Domnului altfel? Să lăsăm la o parte mesele îmbelşugate, cu bucate alese şi multă băutură, şi să punem de-o parte bănuţi pentru cei care cu adevărat au nevoie de ajutor. O vorbă spune că săracii nu se declară, ei se văd. Uitaţi-vă cum trăiesc şi gândiţi-vă că aţi putea să le aduceţi bucuria Sărbătorii Luminate. Încercaţi să ajutaţi un copil de la colţ de stradă, o mamă cu mâna întinsă, un bătrân care tremură. Nu e nevoie de chiar atât de mulţi bani pentru o pască şi câteva ouă roşii. Mulţumirea divină că aţi învăţat lecţia de a dărui este cea mai mare bogăţie. Doar astfel vom simţi cum sărbătorile ne-adună!
Numai lumină în casele şi sufletele dvs.! 

Topice: Meditaţii | Comments Off on Să păstrăm Lumina!

Comentarii închise.