Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Săptămână a Patimilor

de Ieromonah Dr. Petru Pruteanu | Aprilie 21, 2008

STUDIU ISTORICO-LITURGIC

Întreaga Săptămână a Patimilor este o meditaţie la patimile Domnului, dar şi la ultimele fapte şi învăţături date de El. Pe de altă parte, această este o săptămână de intensificare a eforturilor noastre duhovniceşti în vederea unei pregătiri mai bune pentru Praznicul Învierii.
Această Săptămână este numită şi Săptămâna Mare încă din sec. IV în Constituţiile Apostolice, iar acest epitet a trecut la toate zilele aceste săptămâni.

Pentru un studiu istorico-liturgic mai aprofundat asupra acestei săptămâni ne vom folosi de câteva lucrări mai importante din tradiţia liturgică a Bisericii şi anume:
Descrierea pelerinajului la locurile sfinte a Silvei Egeria – sfârşitul sec. IV [Egeria-IV];
Tipicul Sfântului Mormânt din 1122, dar care se fundamentează pe tipicul bizantin post-iconoclast şi reflectă rânduielile liturgice de la Ierusalim din sec. IX-X [Tipicul 1122];
Tipicul Marii Bisericii din Constantinopol (Sfânta Sofia) – sec. IX [Sofia-IX]. Acest document prezintă rânduielile de la catedrala capitalei în sec. IX-XII, dar şi unele mai generale care pe atunci se oficiau în majoritatea catedralelor bizantine şi chiar în unele parohii;
– Mai multe tipicuri monahale de tradiţie studită din sec. IX-XII [Stoudion] şi în special Tipicul Everghetinos din sec. XI [Everghetinos] {1};
– Mai multe Lecţionarii (biblice) care arată rânduielile citirilor biblice în diferite epoci şi locuri. Cel mai relevant este Lecţionarul armean care prezintă sistemul citirilor biblice în Biserica Ierusalimului în sec. VI-VIII;
– Actualul Tipic al Mănăstirii Sf. Sava cel Sfinţit care datează din sec. XII-XIII, dar în care s-au făcut adăugiri şi mai târzii, inclusiv şi chiar mai ales pentru Săptămâna Patimilor; [Sava].

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor: Sfânta şi Marea Luni / Marţi / Miercuri formează un grup aparte faţă de restul zilelor acestei săptămâni. Ele sunt asemănătoare şi în rânduiala slujbei, chiar dacă fiecare zi are ca subiect de prăznuire evenimente sau pilde diferite. Luni, de exemplu, Biserica face amintire de smochinul neroditor şi de Iosif cel preafrumos {2}; Marţi – se aminteşte de pilda celor zece fecioare (Matei XXV), iar Miercuri – de ungerea Mântuitorului în Betania şi de trădarea lui Iuda {3}.
Egeria-IV arată că slujbele la Ierusalim se făceau în Biserica Învierii după aceeaşi rânduială ca în restul PM. Se deosebea însă mult sistemul citirilor biblice (al lecţiunilor).
După Sofia-IX aceste zile de asemenea nu se deosebeau de zilele de rând ale PM, numai că existau schimbări în sistemul citirilor biblice: la Vecernie de la Ieşire şi Iov, nu de la Facere şi Pilde ca de obicei, iar la slujba Tritoekti (care înlocuia Ceasurile III şi VI) se citea de la Iezechil, nu de la Isaia, ca de obicei. Diferenţele de citire descrise mai sus sunt valabile şi astăzi. O altă deosebire e că la Vecernie se adăuga o Evanghelie.
Tipicul 1122 prevede mai multe modificări dintre care cele mai multe astăzi nu mai sunt în uz. La Utrenie se puneau 3 Catisme; după Psalmul 50 se puneau troparele de umilinţă (Miluieşte-ne pe noi Doamne…); existau 2 Condace – înainte şi după Cântarea a VIII-a a Canonului; între părţile Doxologiei (Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… şi Învredniceşte-ne pe noi Doamne…) se citeau Paremii şi Evanghelie; în toate aceste 3 zile, la sfârşitul Liturghiei existau 3 rugăciuni
diferite ale Amvonului.

Stoudion prevede pentru aceste zile o slujbă asemănătoare cu cele din zilele de rând ale PM. La Utrenie Evanghelie nu este şi se pun doar 2 Catisme; în loc de Cântările Treimice apare troparul glasul VIII Iată Mirele vine în miezul nopţii…, iar în locul Exapostilariilor obişnuite pentru PM (Luminândele PM) – Cămara Ta, Mântuitorule. Apare practica de a citi integral cele 4 Evanghelii{4} la Ceasurile din aceste 3 zile + Joia Mare. Mai târziu Everghetinos va restrânge 4 Evanghelii
citirea Evangheliilor doar pentru primele 3 zile şi va adăuga la Utreniile acestor zile şi un Polieleu pe glasul VI.
Tipicul savait actual face o sinteză a mai multor rânduieli. Aici vom prezenta principalele schimbări de rânduială, în comparaţie cu slujbele din restul PM.
Slujbele din Minei se suprimă, afară dacă se întâmplă Praznicul Buneivestiri. La Vecernie se repetă stihirile de la Utrenie şi ziua liturgică nu începe cu Vecernia, ci cu Utrenia. În primele 3 zile se citeşte toată Psaltirea pentru că până la Duminica Tomii ea se suprimă.{5} La Ceasurile din aceste 3 zile se citesc toate patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca şi Ioan (doar până la cap. XIII);{6} Miezonoptica în aceste zile nu se săvârşeşte (decât la chilie). Există şi unele obiceiuri locale legate de aceste trei zile. De exemplu, în Biserica Greacă luni se scoate într-o procesiune fastuoasă icoana Mirelui Bisericii {7} – icoană care va rămâne până la Joi, când este înlocuită cu cea a Cinei de Taină. În Biserica Rusă se obişnuieşte ca la cântarea troparului Iată Mirele… să se deschidă Sfintele Uşi şi să se facă cădirea mare a bisericii.

În Sfânta şi Marea Joi
sptpat1.jpgSpecific pentru această zi a fost din totdeauna o Liturghie solemnă joi seara (sau după amiază){8} la care încă din vechime se sfinţeau Sfintele Taine pentru tot anul{9} şi se sfinţea Sfântul şi Marele Mir. În toate vechile rânduieli (inclusiv Egeria-IV) accentul în această zi cădea pe Liturghie şi pe amintirea Cinei Domnului.
Tipicul 1122 adaugă pe lângă elementele vechi ierusalimitene şi unele noi de inspiraţie bizantină. Apare troparul Când slăviţii ucenici, dar şi Psalmul 118 cu alte 2 tropare astăzi nefolosite. După Utrenie, Ceasuri şi Vecernie, patriarhul mergea în foişorul de sus din Sion{10} unde se Liturghia şi sfinţirea Mirului. Liturghia începea cu Vohodul Mic.{11} În loc de Heruvic se cânta, ca şi astăzi, Cinei Tale celei de taină… pe glasul IV. Rugăciunea Amvonului era specială.

sptpat2.jpgDupă Sofia-IX slujba se începea cu închinarea la suliţa cu care a fost împuns Mântuitorul Hristos{12}. După Vecernie patriarhul spăla picioarele la 12 slujitori după care se făcea Vohodul cu Evanghelia şi urma Liturghia la care se sfinţea Sfântul şi Marele Mir.
Tradiţia studită este foarte diversă. Un element deosebit este spălarea picioarelor după Liturghie ca şi astăzi. Un tipic georgian aparţinând acestei tradiţii prevede spălarea picioarelor între împărtăşirea credincioşilor şi Rugăciunea Amvonului.
Tradiţia savaită actuală este cunoscută. Ea este uniformă pentru aproape întreg Răsăritul Ortodox, cu mici diferenţe locale, mai ales la Ierusalim.
La Roma (în Apus) până-n secolul VII, în Joia Mare nu se slujea Liturghie (după modelul celorlalte zile de joi din PM), dar după aceea se săvârşea Liturghia şi Sfinţirea Mirului. În prezent se săvârşeşte o Missa solemnă la care se stâng lumânările şi se opreşte bătaia clopotelor până-n noaptea de Paşti.{13}

Sfânta şi Marea Vineri se referă la evenimente biblice de la prinderea lui Iisus în Grădina Ghetsimani şi până la moartea Lui pe cruce.
Mărturii despre o prăznuire deosebită a acestei zile avem încă din sec. II. De cele mai multe ori, până la începutul sec. IV această zi era numită paşti; în unele regiuni ziua era însoţită de o nespusa bucurie. Începând cu sec. IV când se generalizează data Paştilor ca zi a învierii Domnului (şi anume duminica), vinerea şi sâmbăta înainte de Înviere devin zile de post aspru şi doliu. Stricteţea postului s-a concretizat şi prin interdicţia prin sec. V de a face Liturghie în această zi. Această „interdicţie” provine din tradiţia palestiniană, căci în Bizanţ această regulă a început a se generaliza abia în sec. XIII, iar până atunci se săvârşea în Vinerea Mare Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite. De la Sf. Ioan Gură de Aur aflăm că în timpul lui la Antiohia încă se săvârşea o Liturghie obişnuită, ceea ce înseamnă că Vinerea Mare a devenit zi aliturgică abia prin sec. V, iar după toate probabilităţile, chiar în sec. VI. În prezent se face Liturghie doar daca se întâmplă Praznicul Buneivestiri. Şi în Apus, în prezent nu se face Missa, dar se împărtăşesc cu Daruri mai înainte sfinţite.
După anul 326 când se construiesc principalele biserici creştine la Ierusalim, iar locurile prin care a trecut Mântuitorul Hristos şi mai ales cele unde a pătimit, au devenit loc de pelerinaj. Acolo au început a se dezvolta anumite slujbe care aveau ca element de bază parcurgerea pe jos a acelor locuri în Joia şi Vinerea Mare, citindu-se la fiecare popas un fragment corespunzător din Sfânta Evanghelie. Mai târziu acest obicei s-a răspândit şi în alte părţi ale Răsăritului şi chiar în Apus.
Tot în legătură cu această zi, tradiţia liturgică a Constantinopolului (din sec. IX-XII) menţionează două obiceiuri şi anume: a) lepădarea de Satana a catehumenilor ce urmau să se boteze a doua zi, sâmbătă; şi b) apariţia citirii celor 12 Evanghelii ale Patimilor. Se presupune că la început erau doar 11, după numărul Evangheliilor Învierii, dar ceva mai târziu s-a mai adăugat una, deja pentru valoarea simbolică a numărului „12”.
Stoudion, menţionează şi 15 Antifoane specifice zilei şi o rânduială deosebită a Ceasurilor, cu citiri din Paremii, Apostol şi Evanghelie.{14} Ziua liturgică se încheie cu Vecernia la Stihoavna căreia se scoate Sfântul Epitaf.

În cultul etiopian la Ceasuri se citeşte toată Psaltirea, împărţită în trei părţi.
În cultul roman se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, diferită de cea bizantină şi este foarte mult dezvoltat ritul numit tenebrae, întâlnit şi în unele confesiuni orientale. El constă în stingerea tuturor lumânărilor din biserică, rămânând aprinsă doar aprinsă doar una care-L simbolizează pe Hristos.

Începând din sec. III mirenii nu se mai împărtăşesc în această zi. După Conciliul II Vatican rânduiala slujbei a fost puţin modificată şi au fost eliminate textele anti-iudaice.
Tot în Apus s-a dezvoltat o imnografie legată de Drumul Crucii – Via Dolorossa în 14 scene.

Sfânta şi Marea Sâmbătă este ziua liturgică care reflectă evenimentele biblice petrecute de la coborârea de pe cruce şi îmbălsămarea trupului lui Hristos şi până la punerea în mormânt şi coborârea la iad a Mântuitorului. Sărbătoarea are şi un profund caracter dogmatic care este relevat în mod deosebit de troparul glasul IV În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumzezeu…

sptpat4.jpgAceastă zi era ţinută cu o deosebită stricteţe în unele zone fiind obligatorii abţinerea totală de la mâncare şi băutură până după Liturghia pascală. Conform Canoanelor 64 apostolic şi 55 Trulan această sâmbătă este singura din timpul anului în care se ţine post aspru.
Există o mulţime de mărturii despre serbarea acestei zile la Ierusalim începând cu sec. IV şi mai departe. Momentul central al acestei zile liturgice era botezul celor pregătiţi pentru luminare. Evoluţia citirilor biblice este şi ea importantă. Numărul Paremiilor varia în funcţie de numărul celor ce se botezau. mult mai târziu s-a generalizat numărul fix de 15 Paremii (chiar şi atunci când nu se botează nimeni).
Menţiunile privind coborârea minunată a focului sau a luminii sfinte în această zi la Sfântul Mormânt suut relativ târzii. Prima mărturie clară o avem în Desccierea pelerinajului monahului occidental Bernard (870), apoi în Scrisoarea arhiepiscopului Aretha al Cezareii Capadociei către emirul Damascului (sec. X) şi în multe alte scrieri începând cu sec. X.{15}
sptpat3.jpgSlujba în această zi începe seara, cu Utrenia la care se cântă Prohodul Domnului după care se cântă în chip profetic Binecuvântările Învierii. La sfârşitul Doxologiei Mari se face procesiune în jurul bisericii cu Sfântul Epitaf, iar la sfârşitul Utreniei se citeşte Apostol şi Evanghelie. A doua zi se citesc ceasurile apoi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Heruvicul obişnuit este înlocuit cu un alt imn Să tacă tot trupul…, care se pare că este cel mai vechi  Heruvic.{16} Axionul este şi el special.
După Liturghie se face binecuvântarea pâinii şi a vinului care se dau celor prezenţi în biserică. Această rândiială este în legătură cu un vechi obicei monahal care prevedea ca Liturghia să fie făcută după amiază, iar după aceasta monahii să rămână în biserică până la începutul slujbei pascale. Pentru a rezista, ei gustau o bucată de pâine (relativ mare) şi puţin vin pentru a se întări, iar în acest timp ascultau citirea din Faptele Apostolilor.
În unele rituri creştine există un ritual al pocăinţei prepascale.

Note 

{1} În paranteze pătrate sunt indicate numele codificate ale acestor izvoare, aşa cum vor fi ele citate în acest studiu.
{2} Este vorba de Iosif fiul lui Iacov (din V.T.) care s-a împotrivit ispitei care i-a venit prin soţia lui Putifar.
{3} A se vedea Sinaxarele acestor zile din Triod.
{4} Excepţie face Evanghelia după Ioan din care se citea şi se citeşte şi astăzi numai până la cap. XIII.
{5} Doar la Prohodul se Vineri seara se pune Catisma a 17. În rest, din Joia Mare până la Vecernia de sâmbătă seara, înainte de Duminica Tomii, citirea Catismelor este interzisă. Tot în această miercuri se pune ultima dată rugăciunea Sf. Efrem Sirul.
{6} În Biserica Rusă există obiceiul de a citi aceste Evanghelii în Săptămâna a VI, pentru a nu îngreuia slujbele din ultima
săptămână sau chiar pe tot parcursul PM (săptămânile II-VI), în pericope şi mai mici. Această redistribuire este de fapt o practică bizantină mai veche.
{7} Este vorba de icoana Mântuitorului cu coroană de spini şi care de obicei, mai ales în tradiţia bizantină, se pune la proscomidiar.
{8} În legătură cu această zi, Canonul 50 Cartagina a permis ca în această zi – singura în an – credincioşii să se poate împărtăşi pe mâncate, probabil ca o amintire de Cina cea de Taină la care într-adevăr mai întâi a fost mâncarea şi apoi împărtăşirea. Aceeaşi ordine a fost valabilă în toată Biserica până pe la jumătatea sec. II, când deja s-a trecut la rânduiala actuală. Canonul 29 Trulan a anulat Canonul 50 de la Cartagina.
{9} În mod greşit (sau cel puţin incomplet) unii numesc acestea împărtăşania pentru bolnavi. În realitate aceste Sfinte Taine uscate se pot folosi în mult mai multe situaţii: la împărtăşirea nou-botezaţilor (dacă sunt mai mari ca vârstă), la împărtăşirea mirilor în cadrul Cununiei, aşa cum secole de-a rândul s-a făcut în Biserică, la împărtăşirea militarilor, etc.
{10} Locul în care, după tradiţie, a avut loc atât Cina cea de Taină cât şi Cinzecimea. Este vorba de casa lui Ioan Marcu.
{11} Se observa că Vecernia se făcea în locuri şi în momente diferite, nu unite ca în prezent în această zi.
{12} Aceasta se găseşte în prezent la Roma.
{13} Există şi o explicaţie simbolică conform căreia în această perioadă toate clopotele „merg” la Roma pentru a primi binecuvântare pentru întreg anul.
{14} Mai târziu acestea au fost numite Ceasuri Împărăteşti pentru că la ele participa întreaga curte imperială din capitală, obicei care s-a imprimat şi în tradiţiile monarhice româneşti şi slave.
{15} Părerea unora că Sfânta Lumină a început să se coboare deasupra Sfântului Mormânt încă din sec. I sau cel mult II, nu are nici o fundamentare documentară clară. Cel mai convingător argument în acest sens îl desprindem din Descrierea pelerinei Egeria (anul 384) care face o descriere foarte amănunţită a tuturor rânduielilor şi traţiţiilor ierusalimitene legate mai ales de Săptămâna Patimilor şi Paşti. Era imposibil ca ea sa nu amintească de Sfânta Lumină dacă aceasta s-ar fi coborât. Presupunem că această minune a început să se producă (cel mai devreme) începând cu sfârşitul sec. V – începutul sec. VI, când o bună parte din creştinii din Orient şi din Ierusalim inclusiv, s-au desprins de credinţa ortodoxă formând diferite grupări eretice. în acest context probabil, Dumnezeu a început să facă această minune pentru a arăta cine posedă dreapta credinţă şi cine – nu, mai ales că ciocnirile şi chiar pretenţiile asupra dreptului de a cere această Sfântă Lumină persistă şi astăzi mai ales intre ortodocşi, pe de o parte – armeni şi copţi, pe de altă parte.
Consideraţiile forţate pe care le fac apărătorii fanatici ai stilului vechi privitoare la Sfânta Lumină sunt puţin exagerate şi
trebuie văzute în limitele stabilite la congresul panortodox de la Moscova – 1948.
{16} Există chiar şi o icoană cu această denumire şi care este plină de simboluri mistice şi euharistice.

Topice: Studii | Comments Off on Săptămână a Patimilor

Comentarii închise.