« Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena | Principal | Concurs Naţional “Dor de Dor” »
Transcedere
de Klara Lucia Losonczy | Mai 22, 2008
Mă simt greoi
Mii de dureri m-apasă.
Vreau, vreau să plec acasă!
Vreau nopţi cu stele, ploi,
Vreau să fiu iar cu voi…
Plecaţi mereu departe,
Dar nu mai reveniţi,
Cătaţi minuni deşarte
Şi-apoi îmbătrâniţi…
De ce, de ce nu mai veniţi?
Drumul e lung şi greu,
Mă-ntreb: De ce chiar eu?
Dar alta cale nu-i:
Mă-mpac şi nu tângui!
Dar gustu-i atât de amărui…
Unde sunt toţi, unde-au plecat?
Sunt singur şi de toţi uitat!
Mă simt nesigur şi însingurat
În faţa unui drum atât de zbuciumat.
În minte doar un gând: Am sufletu-mpăcat!
La capăt: doar lumina!
Lumina surdă-a umbrelor.
Cuget păşind şi mă-nfior:
A cui a fost deci vina?
A fost a mea? A fost a lor?
Degeaba mă întreb:
Răspunsul nu mai e.
A fost doar o himeră
A zilelor de ieri.
Mă-ndrept astfel spre cer şi cred.
Cred? În ce cred?
Cred în iubire, cred în foc,
Renasc încet şi mă întorc.
Privesc-napoi şi nu mă văd.
Am transmigrat, nu mai încerc…
Topice: Poezii | Comments Off on Transcedere
Comentarii închise.
