Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vârstele unei vechi ctitorii Cantacuzine

de Nicolae Dascălu | Mai 12, 2008

Biserica - poză vecheBiserica - vedere parţialăBiserica - vedere dinspre nord-vestDin pomelnice şi din alte documente vechi rezultă că primul ctitor al bisericii cunoscută astăzi cu numele Talpalari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino, fiul lui Andronic din Ţara Românescă şi intemeietorul ramurii moldovene a Cantacuzinilor. Cumnat cu domnitorul Vasile Lupu şi sfetnic apropiat al ctitorului Mănăstirii “Sf. Trei Ierarhi” din Iaşi, Iordache vistiernicul înalţă pe la 1640 ctitoria sa cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” la marginea de nord a oraşului, pe creasta dealului de unde cobora pe atunci “mahalaua calicilor” sau a “mişeilor”. Aşadar, 0 ctitorie pentru mângâierea sufletească a unor oameni nevoiaşi.

Biserica - vedere de ansambluBiserica - vedere dinspre sud-estMai târziu, în veacul al  XVIII-lea, se vor aşeza pe aceste locuri meşterii tălpălari, cu atelierele lor de dubit pieile şi de confecşionat încălţăminte. Breasla lor  va da şi numele cel mai popular al sfântului locaş, Biserica Talpalri sau Talpalari. Pe la 1742, paroh al bisericii era preotul Antonie, staroste al breslei tălpălarilor Ioan Papajemna. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a păstrat în biserică o lumânare de breaslă.

Biserica - Vedere panoramicăAcademia Mihăileană - Carte poştală vecheUn document din 1785 semnat Alexandru-Vodă Mavrocordat atestă că atât biserica Talpalari, cât şi slujitorii ei beneficiau din vechime de anumite danii şi privilegii, pe care, reînoindu-le la 6 august 1792, Alexandru Moruzzi le sporeşte. Acestea sunt confirmate de Mihai Şuţu la 1793, de Scarlat-Vodă Calimah la 1813 şi de Mihai-Vodă Şuţu la 30 iulie 1820.

Alături de familia Cantacuzino, care va purta de grijă bisericii vreme de 220 de ani, printre ctitori, sprijinitori şi binefăcători se numără alte familii vestite: Beldiman, Scorţescu, Cazimir, Hermeziu, Burghelea, Gane, Carp, Botezatu, Bosiasa. Banul Atanasie Gosan lasă moştenire sfintei biserici, prin Diata sa din 6 aprilie 1828, întreaga moşie Mădârjeşti din ţinutul Cârligăturii cu satul Cudreşti (692 ha), precum şi 5,25 ha la Bucium, cu case, vie şi livadă.

Tablou cu familia Cantacuzino PaşcanuBiserica Sf. Ilie - poză vecheInscripţieLa 19 iulie 1827, un foc mare «început la casele spătarului Ilie Zmău şi arzând Uliţa mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua şi Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars şi biserica Tălpălari, distrugându-o până la goliciunea zidurilor».  Această însemnare de pe un Triod din patrimoniul bisericii au fost publicată de Nicolae Iorga în Inscripţii, vol. II. pag. 188.

Un urmaş din familia primilor ctitori, marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu, văzând trista ruinare a bisericii lângă zidurile căreia îşi dormeau somnul de veci înaintaşii săi, reface din temelii sfântul locaş, «făcându-i din nou bolţile şi catapeteasma, mărindu-i ferestrele şi înfrumuseţându-le cu cele din lăuntru şi cele din afară podoabe». Un mare purtător de grijă pentru biserică a fost, în acea perioadă, mitropolitul Veniamin Costachi, el însuşi descendent din neamul Cantacuzinilor.

Chivot (sec al XIX-lea)Epitaf (1802)Evanghelie (sec al XIX-lea)La 16 iunie 1835 se săvârşea în biserică Sf. Liturghie şi slujba aghiasmei mici pentru binecuvântarea Academiei Mihăilene, situată în imediata apropiere. De altfel, biserica Talpalari va servi drept paraclis pentru noua şcoală, trecerea făcându-se  printr-o poartă deschisă în zidul de piatră ce le despărţea. La 26 octombrie 1860, după slujba  de Te Deum, de la Talpalari  se pleacă în procesiune  spre clădirea  unde  se infiinţa prima Universitate modernă din România.

La 1884, când biserica era cu totul în ruină, s-au făcut reparaţii capitale din venituri proprii. S-a reparat întreaga zidărie, s-au pictat pereţii şi bolţile în ulei de către N. Roteanu, s-a poleit catapeteasma, s-au refăcut cafasul, uşile şi ferestrele. Tot atunci s-a construit din nou clopotniţa şi s-au adăugat două pavilioane lipite de faţa sudică: unul la intrarea în pridvor, celălălt cu acces la altar, deasupra criptei unde se află osemintele unor ctitori şi binefăcători ai bisericii: Arhiereul Filaret Beldiman Apamias, fruntaşul unionis Mihalache Cantacuzino Paşcanu s.a. Periodic în secolul XX, s-au făcut alte lucrări de restaurare, reparaţii şi înfrumuseţare.

Catapeteasma detaliuCatapeteasmaCatapeteasma detaliuPlanul bisericii respectă forma de cruce, cu turnul clopotniţei deasupra exonartexului. Absida estică şi cele două abside laterale sunt semicirculare în interior, iar în exterior poligonale. Altarul, cu bolta semicalotă, are o fereastră pe axul estic. Printr-o uşă de fier se intră în veşmântar. În naos cupola este semisferică, sprijinită pe cele 4 arcade semicirculare, fără triunghiuri sferice, străbătute în centru de o mică cupolă.
În nartex, biserica are o boltire en berceaux, sprijinită pe pereţii laterali şi vestici şi pe arcada ce o desparte de naos. Această boltire este străbătută de o cupolă semicirculară, puţin adâncă. Despărţirea dintre navă şi nartex este marcată numai prin arcada semicirculară înaltă şi prin artificii picturale în formă de pilaştri. O uşă mediană, cu partea de sus semicirculară, face ieşirea în exonartex, deasupra căruia se află clopotniţa.

FrescăMozaic - Învierea DomnuluiFrescăPictura în stil neorenascentist, realizată în 1886, cuprinde câteva tablouri de mari dimensiuni, remarcându-se scenele din pronaos: «Drumul Calvarului» (pe latura nordică) şi «Iisus judecat în faţa lui Pilat» (peretele de sud). Catapeteasma din lemn, lucrată în stil baroc, este foarte frumoasă, fiind asemănătoare cu cea de la Suceviţa; are colonade albe, ornamentate cu sculpturi de lemn aurit. Uşile diaconeşti sunt aşezate în unghi, iar aranjamentul icoanelor este cel clasic.

Zidăria exterioară a sfântului locaş este împodobită în stilul barocului constantinopolitan, asemenea altor biserici ieşene: Mitropolia veche, Sf. Teodori, Curelari. Nişe trilobate şi rombice se înşiruie de jur-împrejurul edificiului, pe trei registre de dimensiuni diferite, de la soclu şi până aproape de streaşină. Turla bisericii are paramentul în armonie cu faţadele.

Serbare cu copiiInterior cu scheleDacă secolul al XIX-lea a fost perioada de strălucire a Talpalarilor, când dobândise şi renumele de «biserică a şcoalelor», a doua jumătate a veacului XX a fost una de umilinţă şi răstignire: deposedată de averi, ctitoria Cantacuzineştilor va fi agresată fizic de construcţiile noi din epoca socialistă, fiind la un pas de a urma soarta Academiei Mihăilene, demolată în 1964. De altfel, după 1953 biserica are şi un al doilea hram, Sf. Ilie, în amintirea bisericii filiale de pe strada V. Alecsandri nr. 9, ctitoria lui Ionaşcu Gheanghea de la 1620, demolată pentru a se construi blocuri cu locuinţe.
Botez la TalpalariSfinţirea Capelei UAIDupă 1990 s-au început lucrări de restaurare, însă puterea financiară a parohiei este mult sub cerinţele unui monument istoric, înscris în lista Ministerului Culturii şi Cultelor cu nr. 24 B 406. S-a refăcut împrejmuirea bisericii, s-au efectuat lucrări de reparaţii curente, s-a reparat cripta şi s-a aşezat deasupra intrării acesteia un mozaic bizantin reprezentând Învierea Domnului. Enoriaşii entuziaşti speră că vor putea reda frumuseţea de odinioară a sfântului locaş, cu eforturile lor şi cu susţinerea unor prieteni şi binefăcători pe care Dumnezeu îi va îndrepta către biserica Maicii Domnului de la Talpalari.


Iasi – Talpalari Church

Topice: Descrieri | Comments Off on Vârstele unei vechi ctitorii Cantacuzine

Comentarii închise.