Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

HAIDEŢI TINERI – partea întâi

de Victoria Duţu | Iunie 10, 2008

Hei, neam ajuns de ocară
Nu auzi cum plânge Dumnezeu
La fiecare poartă închisă?
Voi, cei însinguraţi de păcatele voastre,
Voi, cei însinguraţi din cauza urii din voi
Lepãdaţi tina păcatului vostru
Şi întindeţi braţele spre Iisus Hristos
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii!!
Tineri, voi ce sunteţi bătrâni
Pentru că sunteţi bătrâi sufleteşte,
Aruncaţi bătrâneţea din voi,
Primind lumina lui Iisus,
Primind lumina de candelă
În ochii voştri spurcaţi de săruturi,
De idei ce nu v-au folosit niciodată,
De ţigări şi dansul satanei.
Şi-a fãcut omul jucării,
Ca să-şi uite de păcate,
Să-şi umple timpul lui gol de gândire
Şi l-a uitat pe Dumnezeu-e atât de simplu!!
Şi-a fãcut maşini, blocuri, avioane,
Are ştiinţa cu care creează goluri de aer,
A distrus copacii şi a strivit florile
Şi crede cu atâta mândrie în el,
E persoană importantă în lume,
Devenit din maimuţã om !!!
Îşi aprinde becuri şi le-nchide când vrea,
Astea ţin loc de soare, de lumină,
Dă drumul la muzicã , la casetofon
Şi aude spurcăciunile lumii cântând,
Dă drumul la televizor
Şi vede femeile goale cum se-ntind ca viermii.
E bogat, are de toate “învăţatul” nostru,
Pleacă în străinătate să-şi “etaleze cunoştinţele”
America e la modă, nu mai e Parisul,
El nu-şi vinde ţara, şi-o dă degeaba,
Nu-şi mai place neamul, e de proşti, de calici,
Nu are dolari România, nu are, e calică,
Nu are oameni vrednici să-i asculte vorbind.

Notǎ: aceastǎ poezie a fost scrisǎ în ’92 şi cititǎ la un miting la Iaşi, în ’93, organizat de ASCOR, în faţa Palatului Culturii şi a apǎrut imediat pe posturile de radio şi televiziune .

Topice: Poezii | Comments Off on HAIDEŢI TINERI – partea întâi

Comentarii închise.