Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

„Ambiţia oamenilor a rupt unitatea Bisericii”

de Ionuţ HOROBA | Iulie 4, 2008

Interviu cu PS Justinian Chira, episcop ortodox al Maramureşului şi Sătmarului

Cu o existenţă ce se întinde pe parcursul a saşe secole, Episcopia Maramureşului a avut o istorie extrem de zbuciumată. Din 1739, cu ultimul episcop ortodox amintit cu numele şi până în 1937, Maramureşului nu i-a fost îngăduit să aibă episcop ortodox din cauza uniaţiei, care a fost o acţiune politică impusă. În 1937, se înfiinţează prin Hotãrârea Consiliului de Ministri din 23 iulie, Episcopia Ortodoxă a Maramureşului, iar printr-un decret al regelui Carol al II-lea, noua Episcopie este înzestrată cu mai multe clădiri în Sighetu Marmaţiei, unde i s-a fixat şi reşedinţa. Însă, între anii 1940-1944 Episcopia a fost desfiinţată din cauza ocupaţiei Ardealului de către unguri. Eliberarea din 1944 a redeschis posibilitatea reluării activităţii Episcopiei, însă norii iernii comuniste îşi făceau apariţia, aşa că în 1948, Episcopia Maramuresului, alături de alte episcopii din ţară, a fost desfiinţată de către noul regim comunist instalat la putere. În anul 1990, după eliberarea de sub dictatura comunistă, Sinodul BOR a hotărât reactivarea Episcopiei Maramureşului, cu sediul în Baia Mare, care urma să cuprindă judetele Maramureş şi Satu Mare. Locţiitor al noii Eparhii a fost desemnat P.S. Justinian Chira – fiu al Maramureşului, episcop vicar al Clujului din 1973, care în 26 septembrie 1990 a fost ales cu majoritate de voturi, titular al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi instalat în 11 noiembrie 1990 de către un sobor de 11 arhierei, în frunte cu mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului. P.S. Justinian a acceptat să vorbească despre ceea ce înseamnă să fii cu adevărat un ierarh şi despre rolul şi provocările Bisericii în epoca actuală.

– Care este activitatea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, la nivel social, în cei 18 ani de când o păstoriţi?

– Acum 18 ani, când am venit în Baia Mare ca episcop, autorităţile locale nu mi-au pus la dispoziţie un spaţiu pentru episcopie. Timp de un an, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a funcţionat în casa parohială a unui preot. Iar Consiliul Eparhial al Episcopiei, care era compus din sapte bărbaţi, s-a ţinut în antreul acelei case. După un an, am primit acest sediu în care funcţionăm acum, unde, ca o ironie a sorţii, a slujit înainte de 1989 drept clădire pentru „Gărzile Patriotice” ale regimului comunist. Încet, încet am reamenajat acest spaţiu şi am pus temelia unei episcopii care să inspire încredere comunităţii. Pe urmă, în cei 18 ani, am înfiinţat un Seminar Teologic, care alături de alte activităţi culturale a imprimat oraşului Baia Mare un aer intelectual. Am înfiinţat o secţie de teologie la Universitatea de Nord, am scos de sub lumina tiparului câteva reviste. Toate aceste lucruri sunt de o importanţă vitală pentru comunitatea socială a Maramureşului şi a Episcopiei.

– Cum simţiţi evoluţia spirituală a comunităţii pe care o păstoriţi şi a lumii în general?

– Marele cronicar Miron Costin spunea într-o scriere de-a lui că: „poporul român se aflã în calea tuturor răutăţilor”. Pornind de la aceste mari cuvinte, pot spune că starea actuală de tulburare în care se află în special ţara noastră este cauzată de numeroasele secole de pătimire şi durere. Caracterul mileniului în care am intrat nici măcar cei mai mari savanţi încă nu îl pot desluşi. Până la începutul acestui mileniu, toate domeniile au cunoscut descoperiri care merg până la a fi aproape unice. Însă viaţa nu stă pe loc şi schimbările vor continua să apară la toate nivelurile, chiar şi religios, însă cum anume vor evolua lucrurile nu ştim, numai Dumnezeu ne poate oferi acest răspuns. Încă nu este aşezat nimic, nici în societatea românească şi nici la nivel mondial. Toate lucrurile stau aşa ca pe un vulcan în fierbere. A fost o lume în cele două milenii care au trecut. Mileniul acesta va fi cu totul altceva.
Însă un lucru este cert: Biserica va duce mai departe nealterată învăţătura lui Hristos.

– Se confruntă Biserica actuală cu o provocare a Occidentului care poate să-i afecteze adevărata misiune?

– Pentru mine este o durere teribilă faptul că s-a rupt la un moment dat unitatea Bisericii din cauza ambiţiilor oamenilor. Această ruptură a dus la favorizarea deviaţiilor aberante la adevăratul mesaj pe care Biserica l-a primit de la Hristos. Una dintre cele mai periculoase provocări ale Occidentul este ecumenismul. Sub masca armoniei acceptă hirotonirea femeilor, acceptă homosexualitatea, lucru care degradează moral societatea. Aceste provocări sunt periculoase, dar nu pentru Biserică, ci pentru membrii Bisericii. Instituţia Bisericii este eternă, prin principiile moştenite şi lăsate în veşnicie de către Iisus. Toate inovaţiile Occidentului sunt omeneşti, iar caracteristica lor principală este perisabilitatea. Timpul va dovedi acest lucru. De aceea nu mă sperie, pentru că Biserica adevărată caută calitatea şi nu cantitatea, nucleul acela pe care îl guvernează adevărul mărturisit de Hristos.

– Preasfintia Voastră, care ar fi cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le ştie tinerii care îmbrăţişeazã Taina Preoţiei?

– În primul şi-n primul rând, să ştie să iubească pe cei pe care îi va păstori sufleteşte. Dacă nu ai iubire, poţi face cele mai negre posturi şi cele mai aprige rugăciuni, totul este gol şi lipsit de orice sens. Apoi trebuie să se raporteze mereu la cuvintele Mântuitorului pentru a rezolva orice problemă ar avea. Dar lucrul cel mai important pentru misiunea unui preot se regăseşte tot în cuvintele lui Hristos care zice: „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Şi să nu uite niciodată că preoţia este o taină, nu o meserie.

Topice: Interviuri | 1 Comentariu »

Un răspuns to “„Ambiţia oamenilor a rupt unitatea Bisericii””

  1. Emanuel spune:
    13 August 2008 la 11:37

    Întru mulţi ani Prea Sfinţite Părinte Episcop Justinian!