Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Emo – tot mai mulţi adepţi

de admin | Iulie 28, 2008

Curentul emo este uneori identificat cu o anumită modă. Termenul “emo” e deseori asociat stereotipic cu blugi strâmţi, breton lung întins pe o parte a feţei sau peste unul sau chiar amândoi ochi, drept, negru închis la culoare, tricouri strâmte care de obicei au inscripţionate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu ţinte cu catarame, tenişi de pânză în genul converşi all stars, adidaşi de skater sau alţi papuci negri (în general vechi, ponosiţi) şi groşi, ochelari cu ramă neagră groasă eventual şi o geantă lungă tip poştaş.

Moda emo s-a schimbat în timp. Trendul iniţial prevedea păr simplu, fără cărare, pulovere strâmte, cămăşi şi geci. Această modă a fost uneori caracterizată ca fiind un simplu moft, un capriciu.

Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoţional, sensibil, timid, introvertit, anxios. Mai este asociat şi cu stări de depresie, tendinţe de auto-provocare de răni, chiar şi sinucidere.

La început (1985-1994) termenul de emo era folosit în muzică, acesta fiind un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, acest cuvânt cunoaşte un domeniu vast de întrebuinţări. Ascultătorii acestui gen de muzică au devenit emo-kids, felul în care se îmbracă a devenit emo-style, felul în care se machiază emo make-up şi presupun că modul în care reacţionează emo-acting. Emotional a fost folosit pentru a descrie trupe precum A Fire Inside (AFI), Fall Out Boy, Funeral for a Friend, Panic! at the disco, Taking back Sunday, ” My Chemical Romance”. Acestea au fost etichetate drept emo din diferite motive precum: ritmul cântecelor, semnificaţiile versurilor, modul de a se îmbrăca sau machia a cântăreţilor şi altele. Mulţi fani nu sunt deloc de acord cu felul în care idolii lor sunt catalogaţi, negând cu desăvârşire faptul că aceştia ar cânta muzică emo. Într-un interviu, chiar Guy Picciotto, întrebat fiind cum se simte
precum “creatorului genului de muzică emo”, a răspuns: “Nu recunosc această atribuţie. Întotdeauna am crezut că este cel mai retardat termen inventat. Ştiu că toate trupele urăsc să fie astfel etichetate. Se simt ofensaţi. Dar sincer, consider că toate trupele din care am făcut parte au fost punk-rock. Pentru mine nu are absolut niciun sens.” “Se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de drăgălăşenie, sunt teribilişti şi le place să-şi picteze unghiile în negru” – aşa ar descrie una dintre sutele de definiţii din The Urban Dictionary noţiunea de Emo Kid.

Tot curentul hardcore/punk mergea în această direcţie. Un articol publican în Rolling Stone în 1985 se referă la trendul crescând: “Punkul primar a trecut. Au învăţat cum să cânte la instrumente, au descoperit solourile de chitară melodică şi versurile cu un mesaj politic evident”.

Formaţii ca “Husker Du” au jucat rol de pionierat în apariţia noilor ramuri din hardcore/punk. În ultimii doi ani, Husker Du a confundat punkul războinic şi liniile în principal de rock cu rapida evoluţie a gunoiului, recombinat cu structuri de pop şi versuri cu sentimente speriate”

Grupul Rites of Spring ( ROS ) a scos un album şi un EP; au rezistat mai puţin de doi ani şi a dat 14 concerte. Liderul trupei Guy Picciotta a înfiinţat ulterior formaţia “Fugazi”, care a preluat din ceea ce a pornit Rites of Spring (ROS) şi a dus mai departe.

Totuşi, “Fugazi a moştenit Rites of Spring (ROS) doar parţial şi au continuat, deşi muzica lor nu a mai fost atât de sentimentală. Acest lucru va cădea în sarcina viitoarelor formaţii care au adus curentul emo la ce este astăzi”.

Generation X a vrut o muzică prin care să-şi exprime sentimentele. Au definit muzica anilor ’90 cu un metal/punk şi rap nervos, care le reflectau sentimentele, frustrările, disperarea, speranţele. Din nevoia de emoţie, sentiment, muzica adevarată a devenit scena urii şi în final cea emo.

“La începutul lui 1992, Nirvana a ajuns în vârful topurilor. Într-un an, formaţia a vândut zece milioane de copii ale debutului lor” (Szatmáry 328). Nirvana a fost materializarea unei poveşti de succes venit peste noapte, dând caselor de discuri şi formaţiilor de garaj de pretutindeni un vis pe care l-ar putea găsi şi împlini ca următorul lor “mare lucru”. “Peste tot, criticii de muzică au vorbit despre căutarea “următoarei Nirvana”. Case de discuri mari au căutat în tot Seattle-ul formaţii care încă nu încheiaseră contracte cu nimeni” (Bertsch 1). Acum, industria muzicală a avut o ureche pentru formaţiile “subterane” cărora li se oferea acum o platformă.

După ce a plecat de la Sub Pop, Nirvana a continuat să caute noi talente. A descoperit în Seattle o formaţie “Sunny Day Real Estate” şi, în 1994, a lansat primul lor album. “Pe “Seven” şi “In Circles”, primele două piese de pe albumul de debut, Diary, Real Estate practic a scos schiţele întregului gen rock” (Cohen 1).

Cu acest album, “emo-ul a început să facă valuri în afara comunităţii hardcore” (Kurland 1) “Sunny Day Real Estate a dat “startul” pentru frenezia emo cu Diary” (Cohen 1).

Vocea în falsetto puernic a lui Jeremy Egnik, cu vastele sale schimbări dinamice şi versuri eu profunzime, a tipizat sunetul revoluţionar al lui “Sunny Day Real Estate”. Influenţa lor asupra comunităţii emo a fost imensă, dacă se are în vedere că nu au fost titraţi, dând doar un interviu şi neavând vreun spectacol în California. În 1995, înaintea lansării celui de-al doilea album, “LP2”, Sunny Day Real Estate s-au despărţit, dar impactul avusese loc.

Genul emo-core fusese lansat şi mergea. Formaţii ca “Mineral”, “Texas is the Reason” şi “Christie Front Drive” au urmat genului “Sunny Day Real Estate”, care a început să-şi planteze rădăcinile în toată ţara. Astăzi, emo-ul a evoluat în diverse stiluri şi sunete care îşi lasă amprenta în felul lor asupra genului. Din cauza diversităţii acestor artişti, nu ar fi surprinzător dacă multe alte genuri ar evolua din imensul gen emo.

Muzica este ceva care nu se schimbă peste noapte, evoluează lent, dar dramatic. Muzica avansează, deoarece artiştii împing limitele în mod constant, încercând să fie diferiţi, originali. Niciun muzician autentic nu vrea să fie catalogat sau pus într-un sertar anume şi, de aceea, unele formaţii vor stereotipul “emo”. Faptul este că scena underground/indie evoluează chiar înăuntrul unor genuri diferite, sub alte etichetări şi în alte subculturi.

Sursa: Wikipedia

O adeptă a curentului Emo, s-a sinucis!

Tragedia cumplită a avut loc în Bucureşti. Fata, de doar 12 ani, a lăsat în urma ei o mamă împietrită de durere, multe semne de întrebare şi un loc gol în banca de la şcoală.

Andrada a venit luni mai devreme de la şcoală. La puţin timp după ce a intrat în apartament, s-a auzit o bubuitură. Vecinii au văzut-o jos, prăbuşită lângă zidul blocului. O mulţime de oameni şocaţi s-au strâns la locul tragediei. Gestul fetei pare tuturor de neînţeles.

Crescută doar de mamă, fata era cuminte şi n-ar fi avut nici un motiv să se sinucidă, spun vecinii. Tot ei vorbesc însă despre o despărţire recentă de un prieten, care a afectat-o destul de mult. Adolescenta a lăsat în urmă şi un bilet de adio în care îşi explica cel mai probabil gestul, dar anchetatorii nu au făcut public conţinutul lui.

Colegii de şcoală ai fetei spun că, în ultimul timp, Andrada îşi făcuse prieteni noi, într-un grup de tineri care face parte din aşa-numitul curent “Emo”.

Sursa: PROTV

Curentul EMO, responsabil de sinuciderea unei fete de 13 ani din Marea Britanie.

Sinuciderea tinerei Andrada Mocănescu, în vârstă de 12 ani, a fost influenţată, susţin multe voci, de apartenenţa ei la aşa-numitul curent “emo”.
Acuzaţii asemănătoare au fost lansate, acum o săptămână, în Marea Britanie, în cazul sinuciderii altei adolescente, Hannah Bond, în vârstă de 13 ani. Legistul care a dat verdictul de sinucidere a opinat că muzica ascultată de adepţii acestui curent ar fi putut avea o influenţă în decizia tinerei englezoaice. Acesta a spus că Hannah Bond ar fi discutat cu prietenii săi despre “eleganţa” sinuciderii şi că era un fan înfocat al trupei My Chemical Romance. “Mi se par foarte supărătoare sublinierile din muzica emo privind moartea şi asocierea acesteia cu eleganţa”, a spus legistul. Tatal adolescentei, Ray Bond, a declarat că, înainte de sinucidere, Hannah avusese un episod de auto-mutilare, despre care a spus că este o ceremonie iniţiatică “emo”. Mama adolescentei credea ca “emo” este doar o modă vestimentară şi a fost şocată să vadă, pe site-urile “emo” pe care le vizita fiica ei, imagini cu ursuleţi roz spânzuraţi. Aceste acuzatii au stârnit puternice reacţii din partea comunităţii emo. Pe site-urile emo au apărut numeroase postări în care adepţii curentului neagă ca ar exista vreo legătură între muzica pe care o asculta (un punk-rock soft, cu accente depresive şi cu versuri melancolice, care vorbesc adeseori de lipsa de speranţă şi despre moarte) şi sinuciderea tinerei englezoaice.

Sursa: Gardianul

Elevii, învăţaţi pe băncile şcolii să devină EMO şi să facă sex oral.

Printre reclamele prezente în revistă există şi o pagina întreagă cu wallpapere, animaţii, imagini, jocuri şi efecte sonore cu conţinut pornografic, care pot fi comandate pe telefonul mobil printr-un simplu SMS.

O altă pagină este „Sex: răspunsuri la scrisori“. La această rubrică, o persoană, despre care nu se ştie dacă este avizată sau nu, răspunde la mesajele trimise de tineri din toată ţara. În numărul distribuit prin Colegiul „Mihai Eminescu“, pe pagina 34, la rubrica mai sus menţionată apare o persoana de sex feminin, complet dezbrăcată. Printre cele cinci subiecte prezentate se numără unul despre ejacularea la femei, altul despre mărimea clitorisului, împreună cu alte subiecte bogate în conţinut sexual.
Toate acestea sunt distribuite gratuit unor copii care au între 15 şi 18 ani. Primul număr al revistei „My band“, care a ajuns pe mâna elevilor, este dedicat trupei „Tokio Hotel“, cea mai cunoscută formaţie care promovează curentul emo.

Topice: De pe internet | Comments Off on Emo – tot mai mulţi adepţi

Comentarii închise.