Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Sfinţirea unei biserici, sărbătoare a sufletului şi a neamului

de Elena Trifan | Iulie 11, 2008

În dimineaţa zilei de 22 iunie 2008, ne aflăm în oraşul Olăneşti în calitate de turişti şi suntem deodată surprinşi să auzim glasul puternic al fanfarei intonând antrenantul cântec patriotic „Treceţi batalioane române Carpaţii”. Neştiind să fie vreo sărbătoare patriotică, alergăm uimiţi la balcoane şi mai jos pe scări şi aflăm că va avea loc sfinţirea bisericii de la Comanca, cu hramul „Toţi sfinţii”.

Cu bucurie, emoţie şi curiozitate ne grăbim pentru a participa şi noi la această neaşteptată sărbătoare.
Reuşim să îi ajungem şi suntem uimiţi de originalitatea organizării procesiunii: în faţă se află doi bărbaţi, fiecare purtând câte un steag religios, urmaţi de un adolescent în port popular, cu drapelul României pe umăr, pe un cal roib; într-o caleaşcă trasă de doi cai împodobiţi de sărbătoare se află Prea Sfinţitul Gherasim de Râmnic, patronul spiritual al acestei sărbători. În spatele unor bărbaţi vajnici, îmbrăcaţi în costume naţionale, purtători de drapele tricolore, vine ansamblul folcloric de la Băbeni alcătuit din fete cu câte un steguleţ în mână, îmbrăcate în port popular specific zonei Sibiului, deoarece bazele ansamblului au fost puse de sibieni; apoi se perindă fanfara de copii a Palatului Copiilor din Râmnicu-Vâlcea care de-a lungul întregului drum a intonat cântece patriotice şi folclorice şi foarte mulţi pelerini din localitate, din împrejurimi sau din toată ţara veniţi la odihnă şi la tratament în staţiunea Olăneşti.

De-a lungul drumului trăim clipe de înălţare sacră şi de binecuvântare. Procesiunea se opreşte de trei ori spre venerarea Sfintei Treimi. Părintele episcop coboară din caleaşcă şi sfinţeşte izvoarele tămăduitoare, o binecuvântare divină pentru locuitorii acestor meleaguri şi ai ţării întregi.
Avem impresia că totul se purifică şi se sacralizează.
Soarele dimineţii devine mai blând, verdele pădurii mai strălucitor, aerul mai pur, umbra mai binefăcătoare, apele mai tămăduitoare, sufletul mai curat şi mai receptiv în faţa sacrului şi a chemării patriotice adevărate la înfrăţire şi la libertate ce răzbate din ritmurile cadenţate ale fanfarei.
Măreţia naturii se împleteşte cu aceea a spiritului uman în clipe unice, de neuitat.
Cu respiraţia tăiată, în momente de concentrare şi înălţare maxime pelerinii se grăbesc să imortalizeze clipe şi imagini pe peliculă.

La poalele muntelui, pe malul apei, ne întâmpină o bisericuţă de ţară în care un sobor de 12 preoţi, după un ritual străvechi oficiază slujba de sfinţire a bisericii şi de hirotonisire a unui preot.
Biserica este neîncăpătoare pentru mulţimea oamenilor adunaţi aici care încearcă să-şi facă loc în curte şi pe iarbă, la umbra copacilor, însufleţiţi de aceeaşi credinţă în Dumnezeu şi dorinţă de cunoaştere.
Respectul pentru tradiţie şi pentru creaţiile omului se continuă într-un spectacol folcloric, în care spiritul oltenesc se împleteşte cu cel transilvan într-o încercare reuşită de trecere a Carpaţilor.
Istorie, religie, folclor, oameni de pe înterg cuprinsul ţării, tineri şi bătrâni, şi-au dat mâna pentru a înscrie o nouă pagină în marea carte a vieţii poporului român.

Fotografia 1Fotografia 2Fotografia 3
Fotografia 4Fotografia 5Fotografia 6

Topice: Reportaje | Comments Off on Sfinţirea unei biserici, sărbătoare a sufletului şi a neamului

Comentarii închise.