Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

UN CAZ: MITROPOLITUL NICOLAE CORNEANU

de Alexandru Stanciulescu-Birda | Iulie 27, 2008

Cel dintâi eveniment care a făcut subiectul presei din ţară a fost legat de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Presa vorbeşte despre intenţia marelui ierarh român ortodox de a trece la catolici sau la greco-catolici şi de intenţia acestora de a-l primi cu braţele deschise şi a-l face cardinal catolic sau mitropolit greco-catolic. Încă nu cunoaştem poziţia oficială a ierarhului şi nici a Sfântului Sinod referitoare la această problemă, dar ştirea este profund îngrijorătoare pentru oricine simte româneşte, pentru orice creştin român ortodox. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae este personalitate de prim rang a Bisericii noastre, a culturii şi vieţii sociale româneşti. Trecerea dânsului la alt cult ar fi o lovitură groaznică ce s-ar da Bisericii Ortodoxe Române în momentul de faţă. Ne gândim la popularitatea de care se bucură vlădica Nicolae în Banat, în ţară şi în lume. Nu ştiu câţi dintre păstoriţii săi bănăţeni în special şi dintre români în general îl vor urma, dar cred că foarte mulţi. În articolele amintite se face asemănare între mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului şi mitropolitul Atanasie Anghel al Transilvaniei de la 1700. Acela a trecut la catolici şi a luat după el jumătate Transilvania. Cei care l-au urmat au alcătuit Biserica Greco-Catolică sau Biserica Unită cu Roma de astăzi din Transilvania. Câte probleme nu au existat de-a lungul timpului între acea biserică şi cea Ortodoxă, între credincioşii celor două confesiuni! Până şi în momentul de faţă sunt localităţi, în care românii, împărţiţi în tabere, sunt gata de ceartă, de bătaie, întreţin procese interminabile. Ce mai! Duşmanii neamului românesc de acum trei secole au reuşit să ne spargă unitatea şi să ne învrăjbească.
În cărţile noastre de istorie este satanizat Atanasie Anghel şi socotit ţap ispăşitor pentru toate. Ne permitem o modestă întrebare faţă de cei ce au o asemenea poziţie: oare, Bucureştiul de atunci a făcut chiar tot ce trebuia pentru ca ierarhul transilvan să nu facă acel pas? Ne gândim la puterea bisericească, de care depindeau canonic românii ortodocşi din Transilvania. Mitropoliţii de la Bucureşti nu uitau niciodată să menţioneze în titulatura lor că sunt şi ,,ai plaiurilor”, adică ai credincioşilor de peste munţi. Ne gândim, în al doilea rând, la puterea politică. Pe cale diplomatică, aceasta ar fi putut, fără îndoială, să facă ceva ca să nu se ajungă la o asemenea situaţie. Dezastrul s-a produs, iar acum suportăm consecinţele!
Să dea Dumnezeu ca zvonurile vehiculate în presa de care am vorbit să nu fie adevărate! Cei ce au putere de decizie să facă totul până nu e prea târziu, ca să-l convingă pe ierarhul bănăţean să nu facă acel pas.
Dincolo de ambiţii şi micimi omeneşti, trebuie să se aibă în vedere interesul major al puterii politice şi al celei bisericeşti, ca poporul românesc să nu mai fie dezbinat, împărţit şi sfârtecat, ci să se facă tot ce e omeneşte posibil, ca să i se menţină unitatea politică, teritorială şi bisericească. Este o datorie sacră, pe care o au conducătorii noştri politici şi bisericeşti în faţa celor de azi, în faţa celor din viitor şi în faţa istoriei.

Topice: Meditaţii | 1 Comentariu »

Un răspuns to “UN CAZ: MITROPOLITUL NICOLAE CORNEANU”

  1. RomeoS spune:
    11 August 2008 la 10:23

    La întrebarea ce făcea Bucureştiul în 1700 când Atanasie Anghel s-a dat cu papistaşii?
    Bucureştiul sprijinea românimea din Transilvania. Să nu uităm că atunci era domnitor Constantin Brâncoveanu. El l-a sprijinit personal pe Atanasie Anghel şi a făcut chiar şi o mănăstire în acea perioadă. Însă aurul papist e mai strălucitor când e mai mult. Mai ales ca în 1714 pe 15 august, domnitorul Tării Româneşti, avea să primească cununa mucenicească.
    Aşa cum au primit-o mulţi români prigoniţi mai apoi de papistaşi că nu au recunoscut erezia uniată.
    Rog să nu cenzuraţi mesajul şi nu mai publicaţi luări de poziţie părtinitoare când vă consideraţi revistă de cultură: asta e politică nu meditaţie.