Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vreau o altă lume I

de Victoria Duţu | August 14, 2008

victoriadutu_0001.JPG

*** 

Aş vrea să dorm, să dorm
Dar gândul nu mă lasă.
Mă pune să-L întreb pe Dumnezeu
Dacă iubesc, dacă-L iubesc pe El
Şi El răspunde mie cu-aceeaşi întrebare:

Doamne,
Aş vrea să fiu copila
Ce răsare dintre flori albastre
Şi –Ţi spune de departe râzând
Şi alergând spre Tine:
Ce flori albastre, Ţi le dăruiesc,
Sunt ale Tale, căci Tu le-ai mângâiat
În fiecare noapte când a răsărit luna.
Ştii, Doamne, Te-am urmărit aseară
Cum lacrima îţi strălucea obrazul,
În glas de stele , dar tăceai,
Primeşte ,Doamne, florile albastre,
Sunt ale Tale , căci Tu le-ai lăcrimat.

***

Doamne, ziua de astăzi a fost bună
Pentru că eu acum
Am putut vedea pentru o clipă
Pâinea şi vinul din altar,
Cum Te aduc pe Tine prezent
În mijlocul oamenilor ce Te caută.
Puţini dintre mulţi s-au gândit
Acum la Tine şi Tu ai venit,
Dar ai stat în taină, că nimeni
Nu Te-a văzut, dar unii
Ţi-au simţit prezenţa:
O frumuseţe teribilă i-a înconjurat!!
Aceasta e Iisuse, dragostea Ta,
Prezenţa Ta în mijlocul celor care
Te cântă, Te caută!!!!!

***

Văd cerul albastru ziua,
Cerul înstelat noaptea,
Văd cerul înnorat în furtună
Şi razele soarelui de după nori,
Alergând către mine,
Văd pădurea ce se aşterne la orizont
Şi ierburile înalte
Ce-mi primesc paşii temători,
Dar dincolo de tot ce văd ,
Nu-l pot vedea
Pe Cel pe Care eu Îl caut!!!

Tu, care ai creat norii,
Care ai creat ploaia,
Care ai creat pădurile şi cerul, şi stelele,
Unde eşti?
Unde eşti?
Ce sfioase sunt florile
Când trec pe lângă ele ,
Cât de limpezi sunt apele ,
Izvoarele, fântânile,
Cât de sclipitoare sunt toate astea!
Unde eşti Tu,
Cel ce ai creat toate?
Toate acestea în mijlocul cărora
Eu trăiesc,
Unde eşti Tu, Tu cel ce ai făcut toate??!
Cât de frumoase sunt florile astea ,
Lăcrămioarele, cât de albe,
Ca nişte clopoţei.
Cât de verzi şi ascuţite şi lungi
Le sunt frunzele!
Tu care ai creat minunea asta de floare,
Unde eşti, unde eşti?
Şi Tu, Tu, iubitorule,
Cel ce ai creat toate?
Unde eşti de nu-mi este teamă,
De nu-mi este frică să merg
Prin pustietăţile astea?

La o fântână stă Cineva, cu capul plecat
Între palme, rezemat.
Oare Cine-o fi Cel Ce stă
Cu ochii închişi, cu ochii plânşi?
M-am aşezat lânga El şi-am tăcut,
Şi toate întrebările dispăruseră.

***

Iisuse, atunci când mergeai de unul singur
În munţi să Te rogi,
Dimineaţa înainte de zori,
Sau seara pâna dimineaţa în soare,
Nu te-nspăimânta Doamne,
Piatra din jur
Şi singurătatea de-afară?
M-am întrebat Doamne de mii de ori,
Oare cum Te rugai Tu
În singurătate şi teamă?
Nu Te înspăimânta piatra muntelui
Prin răceala ei?
Stelele reci şi îndepărtate
Nu Te înspăimântau,
Iar oamenii ce roaiu în jurul Tău,
Nu Te umpleau de spaimă, de graoză,
Nu Ţi-a fost silă  de noi niciodată?
Când ridicam pumnul înverşunaţi,
Gata să Te lovim, gata să Te ucidem?
Toată creaţia Ta în care Tu ai locuit
Nu Ţi-a strâns sufletul în singurătate?
Nu Te-au înspăimântat oamenii,
Nu Te-au înspăimântat pietrele,
Furtunile şi îngheţurile nu Te-au înspăimântat?
Nu înţeleg de ce a trebuit să Te naşti,
Când lumea aceasta e sortită pieirii?
Doamne, desigur eu gândesc după gând omenesc,
Dar cum aş putea gândi Doamne?

Topice: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume I

Comentarii închise.