Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

CE PIERZI DACĂ NU FACI COMPROMISURI?

de Petru Berbentia | Septembrie 30, 2008

    E clar: Sfântul Ioan Botezătorul e exemplul ce trebuie urmat de cei ce nu vor să facă compromisuri când e vorba de morală şi, mai ales, de credinţă. Nu intenţionez să  scriu despre el şi viaţa lui în acest loc. Am mai scris şi sunt convins că ştiţi multe despre “Înaintemergătorul” şi “Botezătorul”. Comemorarea morţii lui din această lună însă, îmi oferă un prilej minunat, şi anume să vorbesc despre  ceea ce mă frământă de multă vreme: suntem buni creştini – preoţi sau laici – dacă facem compromisuri? Suntem buni creştini dacă “dăm bine” ca imagine înaintea semenilor noştri, oameni şi ei ?
    Cuvântul sfânt al Bibliei ne spune că “cel mai mare om născut dintr-o femeie” nu a fost interesat de aşa ceva. Şi a murit pentru adevărul în care  a crezut! I s-a tăiat capul pentru că nu a acceptat desfrâul  – chiar dacă era “regal” -, că nu a tăcut când alţii-şi ascundeau capul în nisip. A preferat să-şi piardă capul, dar să susţină adevărul, chiar dacă Iosephus Flavius – istoricul – susţine că tetrarhul Galileii, Irod Antipa îl întemniţează de teamă că “ar putea îndemna poporul la răzvrătire”.
    Şi asta îl face nu numai un sfânt al creştinilor de pretutindeni şi dintotdeauna, ci chiar un personaj relativ important din Coranul Islamic.
    O tempora…!  Cum e cu cei de azi?  Cum se comportă oamenii de azi în situaţiile dificile din viaţă? Fac compromisuri? Mai ţin ei la adevărurile de credinţă?
    Păi, să vedem! Cei ce au trăit înainte de evenimentele din 1989 , când era vorba de credinţă sau de manifestarea ei în public îşi găseau tot timpul o scuză: “…mi-e frică de regimul politic, de oamenii ce te pot “turna” şi astfel să-mi pierd locul de muncă.” Sau, “ … nu-mi las copilul la Biserică pentru că organizaţia de pionieri îi interzice.”  Vai de sufletul unor asemenea oameni!
    Cei ce se formează ca oameni sau trăiesc în această ţară de 16 ani încoace parcă încearcă să recupereze dintr-odată tot timpul pierdut, chiar şi fără cel mai mic discernământ, chiar şi renunţând la buna rânduială, chiar şi făcând compromisuri cu sufletul lor. Unii cred că se mântuiesc părăsind Biserica în care au trăit moşii şi strămoşii lor, iar  motivaţia  lor  este  de    cele mai multe  ori  copilărească  sau economică: “…suntem săraci şi ăia ne dau…” Şi atunci cum să nu faci compromisuri?  Sunt unii care s-au îmbogăţit (şi aici nu discut CUM) şi cred că te pot cumpăra cu banii lor. Uneori eşti tentat să le faci pe plac. Şi atunci să nu faci compromisuri ? Cred unii că îl pot convinge chiar  pe Dumnezeu de adevărul lor ba chiar sunt în stare să facă şi oarece jertfe – mai mult de ochii lumii – doar pentru a se “pune bine” cu Divinitatea. Îi vezi periodic prin biserici sau pe la tot felul de slujbe, dar nu ca să se roage pentru păcatele lor ci pentru că aşa este “de bonton” şi publicitatea trebuie întreţinută. Şi în asemenea cazuri, chiar unii dintre noi facem compromisuri. Le câtăm în strună unora mai puternici decât noi. De frică ? Din comoditate? Sau ne face plăcere?
    Am auzit de multe ori expresia: ”nu te băga că nu te interesează, nu-i treaba ta!” Şi chiar dacă eşti convins că ai dreptate, că dacă “te bagi” poţi îndrepta un rău, “stai în banca ta” şi faci un compromis. Cu sufletul tău, cu conştiinţa ta. Dar, mai poţi dormi liniştit? Te lasă conştiinţa? Asta-i întrebarea!
   Şi ce pierzi dacă nu faci compromisuri?  De cele mai multe ori eşti categorisit drept intransigent şi rău de către cei ce nu au putut să te atragă să faci compromisuri. Sunt puţini cei ce apreciază verticalitatea ta pentru că în societatea contemporană un om ce ţine la principii este “rara avis”, iar normalitatea morală este socotită anormală. Şi mai poţi să pierzi  pe cei pe care îi considerai prieteni, dar care, aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: “…caută masa ta nu prietenia ta”.
    Într-adevăr periculos este faptul că ni se cere să facem compromisuri şi în cele ale credinţei. Cum altfel pot fi înţelese manifestările pseudo-mistice, “panaramele” religioase profund mediatizate, rizibile pentru un om “cuminte”, dar  periculoase pentru fiinţa Bisericii. Şi care pot duce la drame impardonabile, de care Biserica noastră nu a fost ferită în ultimele luni.
   Ce putem face când atâţia oameni cu “superhar”, “vindecători” şi “clarvăzători” inundă televiziunile în show-uri mediatice, se cred depozitarii de drept a adevărului şi agresează pe episcopii lor? Ba mai convig şi turma să se poarte lamentabil!
   Simplu : să urmăm exemplul Sfântului Înaintemergător şi Botezător al Domnului şi să nu cedăm compromisurilor. Şi să nu-l supărăm pe Dumnezeu, chiar dacă uneori deranjăm pe unii oameni.

Topice: Meditaţii | Comments Off on CE PIERZI DACĂ NU FACI COMPROMISURI?

Comentarii închise.