Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Mormânt străin

de Klara Lucia Losonczy | Septembrie 5, 2008

Nu, nu sunt ucisă de-ntuneric,
Sunt doar tradată de însingurare.
Ma simt îndepărtată de plăcere,
Îndepartată de-orice gând extatic.

Plâng fără lacrimi sau durere,
Plâng pentru lume şi umanitate.
Încerc să sting pe aparate
Convulsiile. Dar o fac în tăcere!

Sternul mi se despică în nuclee,
Coastele şi vertebrele plutesc alegoric
Într-un lichid verzui, citoplasmatic.
Toracele tot mi se zbate-n fiori şi camee.

Nu pot să ignor suferinţa şi ura,
Căci fuzionează, mă absorb, mă dizolvă.
Degeaba rezist, pecetea-i pusă pe slovă,
Iar alveolele difuză, decantând carbura.

Mă închid ermetic în interior,
Şi sper că nicicând a mea pace
Să nu fie ştearsă de gânduri opace.
Mai cred într-un înger izbăvitor!

Dar el se lasă aşteptat tremurând.
Pe pervaz, norii se joacă cu luna,
Iar clipele îşi iau adio din spuma
Trecutului şi-a viitorului, coagulând.

Pene lungi, sfâşiate-n trepte mate
Mi se preling pe braţe şi pe spate.
De unde şi-ncotro? Vreau să ajung
În cristalul de cristal cu suflet blând.

Da, poate e prea târziu pentru speranţă,
Şi totuşi nu pot să regret o şansă
Ce nicicand nu mi-a fost redată
Prin lacrimi, zâmbete, iubire deşartă.

Şi dacă plec, unde voi trece?
Vor fi camelii şi crini cu seva rece?
Nu. Voi spune adio lumii şi iertării,
Voi redeveni mormântul de cear-al tăcerii…

Topice: Poezii | Comments Off on Mormânt străin

Comentarii închise.