Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Viziuni premature

de Klara Lucia Losonczy | Septembrie 15, 2008

S-ar fi găsit o cale pentru neutralitate,
Dar totul s-a făcut doar prin durere.
Indiferenţa ucide gheaţa uitării,
A liniştii, a păcii, a speranţei,
Şi nimeni nu mai poate plânge!

Spre suferinţă totul se îndreaptă,
Nimicul îmi apare ca o oază.
Dar o oază a gheţii, a tăcerii.
Balsamul dulce al inexistenţei,
Al aspiraţiilor frânte infantil!

Cuvinte nu există, doar tăcere.
Speranţe, vise –doar realitate,
Realitatea fiind dezamăgire.
Prietenia nu se poate găsi deloc.
Doar ne prefacem a o avea!

Vedem lumea subiectiv, impus,
Vedem doar ceea ce dorim,
Lăsând deoparte spiritul,
Sufletul şi tot ceea ce proferăm.
Proferăm pentru a ne autoconvinge!

Uneori doream iubirea, atingerea,
Alteori moartea se zărea iubită,
Şi-acum, acum doar ciobul
Nimicului, plecării, întoarcerii
Şi-a cercului neobosit îndurat!
Vorbesc deşart. E inutil, extenuant.
Extazul nu există. Doar căderea:
Agonioasă, înceată, gradată –
Prăbuşirea eternă a Edenului!
Nimic nu se mai poate face…

Se întrevăd la orizont noi dureri,
Ipotetice, neutre, dar crud inutile…
Rostul lumii îmi apare îndoielnic,
La fel ca cel al vieţii imposibile
Pe care credem că o trăim…

Metalul implantat în vertebre
Fermentează, interschimbându-se
Cu nucleele sporilor frânţi de viitor
Şi ganglionii decepţiilor trecute.
Lacrimile trebuie veşnic înăbuşite!

Topice: Poezii | Comments Off on Viziuni premature

Comentarii închise.