Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vreau o altă lume VI

de Victoria Duţu | Septembrie 25, 2008

victoriadutu_0006.JPG 

***

Lacrimile roşii ale soarelui
Se revărsau pe fruntea inimii
Şi le ascultam clipocitul lor tăcut
În râurile mele
Şi-a tăcut,
Şi-a tăcut sunetul lacrimei,
A tăcut
Şi-a rămas cerul pustiu de lacrimi,
Pustiu de cruci,
De mâini înăltaţe, de aripi,
De mâinile mele tăcute,
De obrajii mei reci şi goi
‘’Hei‘’ m-am auzit întrebată,

I-am răspuns,
Iubirea e o taină>
Şi El m-a întrebat din nou

Şi iarăşi I-am răspuns
A tăcut… a tăcut… a tăcut…
S-a lăsat noaptea
Şi El m-a întrebat din nou Am tăcut,
El a început din nou să tacă.
Am tăcut şi auzeam clipocitul
De rouă al soarelui…
După timp îndelungat
Am început să strig cu lacrimi
De sânge alb***Stau undeva pitită,
Nici eu nu mai ştiu unde sunt
Şi universul din privirile mele mă-nghiaţă,
Stelele mă fac să ameţesc.
Câtă tăcere în faţa acestor stele ce strălucesc,
Nici un cuvânt universul nu scoate,
Numai noi oamenii vorbim între noi,
Prin cuvinte absurde.
Câtă singurătate, câtă pace respingătoare!
Toată tăcerea asta din creaţia Ta
Mă înghiaţă,
Dacă nu ai fi Tu, dacă nu ai fi Tu,
Să-mi înalţ gândul meu la Tine,
Ce m-aş fi făcut de atâţia ani,
De singurătate.***Domne, cât de sublimã este creaţia Ta
Şi cât de departe sunt eu de Tine!
Cum aş putea săruta floarea aceasta de pe lac,
Nufărul acela minunat dacă e atât de departe,
E noapte şi e frig,şi nu pot zbura până aclolo,
Nu pot să înnot ,apa e rece,
Nu pot să mă desprind de copac,
Până la vârfurirle brazilor să-i mângâi,
Nu pot ajunge,
Nu pot zbura până la stele şi înapoi,
Nu por ajunge pe fundul lacului să ating
Nisipurile şi rădãcinile florilor.
Totul mă respinge, Domne, prin necunoaştere.

Uite, uite, lebăda aceea de pe lac,
Ce minunată este, Doamne!!
Ce vine încet, plutind, spre mine, printre nuferi,
Dar ea nu ştie că eu sunt aici.
O singură mişcare dacă aş face,
Ea ar zbura, ar fugi
S-ar îndepărta de mine, pentru că ea ştie
Că eu pot s-o omor, s-o ucid, să-i ucid frumuseţea.
Câtă frumuseţe, câtă frumuseţe, Doamne
Şi cât de străină sunt eu de esenţa ei!
O, Doamne, dacă Tu ai fi aici lângã lacul acesta,
Lângă lebăda aceasta ce pluteşte frumos,
Cât de minunat ar fi, aş zbura cu Tine pretutindeni.
Tu m-ai ţine de mână şi aş putea zbura până la stele
Şi aş lua stelele şi le-aş presăra
Peste munţi şi peste copacii aceştia frumoşi,
Şi peste lebăda aceasta minunată.
Împreună cu Tine, Iisuse aş putea să înnot,
Împreună cu lebăda aceea printre nuferi
Şi ea nu s-ar teme de mine,
Nu s-ar îndepărta, aş pluti cu Tine deasupra lacului
Şi aş înceta să mă tem.
Ar înceta singurătatea mea, Te-aş iubi oare mai mult?
Cât de orbi îmi sunt ochii în întunecimea asta
Şi cât de departe sunt de Tine, de frumuseţea Ta!!
Da, da şi locuind în mijlocul acestei frumuseţi.!!!

***

Frumoase sunt lucrurile din preajma mea
Ele mă trimit cu gândul laTine
Omul mă înspăimântă cel mai mult,
El mă face să mă simt departe de Tine,
Cu cine să mă asemăn eu, Doamne?
Cu florile Tale ca să pot trăi?
Dar aici flori nu mai sunt,
Decât flori de contrabandă.
Aici doar banii înfloresc şi patima omului,
Pentru ei, pentru nimicurile prea importante.
Unde să fie inima mea,
Ca eu să ştiu că floarea inimii mele
Este floarea Ta?
De multe ori mă întreb Doamne,
Oare cuvintele mele sunt cuvintele Tale?
Oare nu cumva vorba mea
Ţine de o altă dezordine ce nu e legea Ta?
Mă înspăimântă Doamne
Până şi lucrurile din preajma mea
Când ele sunt atinse de oameni.

Topice: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume VI

Comentarii închise.