Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Întru memoria lui Avram Iancu (1)

de Nicolae Nicoară-Horia | Octombrie 3, 2008

A V R A M   I A N C U (1824 – 1872), partea I-a 

Avram IancuDemult am vrut să scriu  despre El, despre acest Munte de Duh şi de Adevăr – AVRAM IANCU!
Încerc acum să aştern  la căpătâiul amintirii  lui aceste cuvinte  duminicale, în acest  septembrie 2007, la 135 de toamne de când a căzut bruma peste trupul Crăişorului, la Baia de Criş, din Munţii Zarandului…
Am amânat, poate şi datorită faptului că Vidra lui era atât de aproape de Sohodolul naşterii mele! Dar cu cât m-au  îndepărtat paşii de colosul acesta de piatră detunată, de-aici, din Câmpia Aradului, pe unde au trecut şi paşii lui, măreţia acestui Munte se vede mai deplină!

Nu se stie exact nici acum  ziua şi luna în care pruncuţul de la Vidra de Sus (azi Avram Iancu) a văzut  lumina zilei, dar din spusele lui unor prieteni era “la vremea cireşelor coapte” (iulie-august  în Apuseni), când se năştea el, acolo în cuibul de vulturi al neamului său…
Îndrăznesc să cred că ziua aceea era 28 august! (s.n.).
Potrivit datelor din protocolul bisericii în anul 1824 la Vidra de Sus sunt înregistraţi 18 copii născuţi în acest an. Să fi fost, oare, Avramuţ al nouăsprăzecelea copil născut  în sat! El, care mai avea un frate, Ioan, viitorul preot, (popa Lepedeu) cu doi mai mare decât el. Potrivit legilor de atunci, familia care avea doi feciori, unul dintre ei era sortit să fie oştean în slujba armatei austriece. Să fi intervenit oare “birăul” pe lângă preotul Vasile Gomboş din sat pentru a nu i se înregistra pruncul?! Cine ştie…

Gheorghe Iancu, bunicul, preot ortodox în Vidra de Sus, participant la Răscoala lui Horea din 1784, vine din ţinutul Muntelui Găina la Vidra de Jos, după care mutându-se în  cea de Sus îşi construieşte o casă în anul 1800,  demnă ca o rugăciune înălţată spre cer, casa-muzeu de astăzi!

Mama – Maria, născută Gligor, (Maria mică, cum i se spunea datorită staturii ei!),  era o femeie harnică, frumoasă  şi înţeleaptă.

Tatăl – Alisandru Iancu, ţăran iobag, paznic al pădurilor fiscului, apoi jude comunal, născut în anul 1797.

Părinţii i-au pus numele de Avram, celui ce avea furişaţi sub pernă bănuţi de argint, să aibă viaţa curată ca argintul.
Se spune că dintre obiectele aşezate după cum era obiceiul la capetele leagănului, Avrămuţ ar pus mai întâi mâna pe coada securii…

Copil fiind, pe vremea când tatăl său, “omul stăpânirii”, judeca în ogradă pe cei răzvrătiţi sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânşi de durere, (pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimaţi, ochii aceia albaştri ca Arieşul: “Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alţii să crape de sătui!”

În casa dascălului Mihai Gomboş – întemeietorul unui neam de cărturari, Avrămuţ învaţă literele şi numerele, după care  este trimis la şcoala primară din Neagra. La 10 ani merge la Câmpeni, găzduit de familia Şuluţiu, cu fiii căruia va lega o prietenie pe viaţă, unul dintre ei fiind chiar biograful său de peste ani – Iosif Sterca Şuluţiu! Aici urmează “cursurile primare, cititul, socotitul, istoria şi geografia, cântul şi desenul, regulile moralei şi ale bunei cuviinţe”.

Aici îl are ca dascăl pe Moise Ioanette. După terminarea şcolii din Câmpeni, împlinind vârsta de 13 ani, în toamna anului 1837, făcând drumul cu căruţa de la Vidra de Sus, tatăl său îl înscrie la gimnaziul unic de trei clase din Zlatna, (Ampelum) vestita localitate minieră de pe Valea Ampoiului. Zlatna, oraşul căruia poetul silezian de origine germană, Martin Opitz (1597-1693), “părintele literaturii germane moderne”, îi dedică un amplu poem, Zlatna sau despre liniştea sufletului, tipărit la Strasbourg în anul 1644.

În protocoalele “Gimnaziului umanistic”, care a funcţionat din anul 1790, transfomat apoi în “Gimnaziu crăiesc” îl găsim înregistrat ca “Iank Abraham, de religie romano-catolică!”  Limba de predare era cea latină.  După patru ani de studii absolvă gimnaziul cu calificativul “eminens” Aici, în localitatea minieră, cunoscând  mai îndeaproape suferinţele iobagilor, se horărăşte să devină jurist!

În anul 1841, la 17 ani, se  înscrie la liceul piariştilor  din Cluj, tot un liceu catolic, asemenea gimnaziului de la Zlatna- “Institutul superior regesc al romano-catolicilor din Transilvania”, unde urmează clasa superioară “humanitas” (de umanităţi), apoi cele două clase de filosofie, care erau obligatorii pentru a putea trece la drept,  fiind coleg,  printre cei 32 de tineri cursanţi, cu douăzeci de tineri români, dintre care amintim pe Iacob Mureşanu, Ioan Axente (Sever), Petru Popovici, Enea Hodoş, Ioan Pipoş, Vasile Fodor.

După terminarea celor trei ani, în 1843 se întoarce la Vidra sa natală, îmbrăcat în haine domneşti, spre dezamăgirea mamei sale, de pe vremea când îşi lepădase straiele ţărăneşti la plecarea lui  la gimnaziul din Zlatna.
Acasă, printe moţi, caută să le cunoască suferinţele, procesele lungi şi nemiloase în care erau târâţi aceştia prin tribunalele vremii.

Voinicul de 18 ani, în 1844, se înscrie la cursurile Facultăţii de drept din Cluj, alături de el, în acelaşi an, erau Iosif Sterca Suluţiu, Ion Pipoş, Nicolae Bîrlea.
Iosif Sterca Şuluţiu în Monografia sa închinată prietenului  din copilărie, Avram Iancu, îl caracteriza astfel: “Era un student eminent, cu un exterior plăcut, blondin, modest, cu inima deschisă, sincer şi cu caracter, avea mult temperament, dar era foarte tolerant faţă de alte naţiuni şi confesiuni, apoi ţinea mult la parola cuvântului dat. Aceste însuşiri nobile le-a păstrat în tot cursul vieţii sale”.

La Cluj se împrieteneşte cu viitorul prefect al Zarandului – Ion Buteanu.

Terminând cursurile, în vara anului 1846, solicită guvernului un post de practicant, fără salariu, dar este respins, nefiind nobil, pe motivul originii sale de plebeu (s.a.). După câteva săptămâni petrecute la Sibiu, ca practicant la tezauriatul ţării, pleacă la Târgu-Mureş, înscriindu-se „cancelist”(practicant) la „Tabla regească” (Curtea de apel a Transilvaniei), în scopul de a deveni avocat.

Topice: Studii | Comments Off on Întru memoria lui Avram Iancu (1)

Comentarii închise.