Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Popor supus mereu taxelor

de Radu Botiş | Octombrie 16, 2008

Suntem un popor mereu taxat. De la taxa de drumuri am trecut la taxa (acciza) pe carburant, apoi taxe mărite la impozite diverse. Popor al multiplelor taxe am ajuns să acţionăm aproape automat lună de lună. Avem de plătit taxa de curent, apoi cea pentru apă. Vor mai fii? Taxa mărită la gaz şi servicii. Taxe alături de surioarele impozite. La urmă ne privim plini de amărăciune buzunarul şi constatăm că este aproape gol. Scuturăm bine de el şi ne reamintim că nu am plătit taxa pentru copilul ce îl avem înscris la cămin. Fata cea mare îmi spune cî taxa de la fondul clasei s-a dublat faţă de anul trecut. O fi drept ceea ce am citit undeva: “Dacp am avut ghinionul să ne naştem…”. Nici chiar aşa. Un zâmbet ne cucereşte la gândul că peste alte trei săptămâni vom primi iar leafă. Îmi sună telefonul, Ionel îmi cere disperat 300 de lei pâna luna viitoare. Ionel, vecinul de uşă, trăitor şi el în democraţia aceasta a taxelor. Data de 1 ianuarie 2007 aducea speranţe căci ne vedeam şi noi membrii în Uniunea Europeană. Au fost atâtea speranţe, deşarte însă, gândind că vom fi în rândul statelor deştepte. Aceasta s-a realizat doar la nivelul preţurilor. În multe domenii de activitate semeni de-ai noştrii trăiesc fiind remuneraţi la limita  subzistenţei. Blestem ori încercare divină? Străzile scot la lumina zilei orfanii – copiii nimănui, aurolaci, feţe murdare şi triste, bătrâni fără sprijin. Fiecare trăieşte într-un univers al lui, cu vise, cu zâmbete, cu tristeţi, cu…

Mulţi dintre aceştia sunt foştii plătitori de taxe. Nu mai vor să audă de ele iar lumea lor dublată de o viaţă fără multe obligaţii a căpătat o altă valenţă a firescului. Pentru aceştia a mai rămas taxa pe viaţa rămasă. Nu vreau să fiu patetic nici să scap vreo lacrimă dar nu pot să trec peste această parte a realităţii din jurul nostru. “Sentimentul public rămâne  proeuropean, dar el pare să fi conchis, deja, că zonele de pasivitate ale UE sunt foarte întinse. Mai direct spus: Uniunea
Europeană n-a reuşit, deocamdată, să depăşească imaginea de instrument elitar pentru uzul elitelor. Uniunea Europeană nu e, încă, o valoare publică şi un bun popular românesc… E cazul să lăsm la o parte politeţea şi protocolul. Discutăm despre o situaţie dramatică. Mai exact spus, despre tentativa unui grup intern de a folosi calitatea europeană a statului român ca fundal şi proptea pentru instaurarea unei formule politice…” Aşa suna o luare de poziţie a unui jurnalist în materialul său. Care să fie acel grup intern? O femeie dintr-un sat maramureşean primeşte în anul 2008 o pensie de trei lei. Pe canalele de televiziune a fost semnalat cazul acesta. Care taxe oare să înceapă să le plătească biata femeie? La orizont se întrevăd zorii noilor vizite electorale, oameni bine hrăniţi vor veni să ne ostoiască bruma noastră de speranţă cu  promisiuni, afişe, pungi cu alimente, zâmbete prietenoase. Va fi un tacâm complet, nu va lipsi din meniul zilelor, săptămânilor electorale nimic. Iarăşi, după patru ani de aşteptare ne vom umple burţile cu toate cele aruncate de la tribuna viitorilor noştrii aleşi. Aşteptam noii orânduitorii de taxe, ca un popor cuminte ce suntem. Rabdarea este virtutea noastră.

Topice: Meditaţii | Comments Off on Popor supus mereu taxelor

Comentarii închise.