Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vreau o altă lume VIII

de Victoria Duţu | Octombrie 8, 2008

victoriadutu_0008.JPG 

***

Sufletul meu parcă e un cerc alb
Gândurile curg libere
Ca niste pete de culoare albastre
Cercul meu e alb
Şi e atat de larg
Şi e atât de adânc
Albul acela parcă
Mi se desface în aripi
Uneori…
Când gândul e mai sălbatic
Ceva purpuriu începe să-mi
Nască în suflet
Ceva purpuriu…
Şi ceva alb, ca o sabie
Îmi taie de multe ori râul,
Râul meu de lumină
Şi apă… de lacrimi…
Când găndul sălbatic
Urlă şi strigă…
O floare albastra coboară
În cercul meu alb
Şi o mână care îi mângâie
Frunzele… şi o gură…
Care-i sărută petalele
Şi-mi rosteşte usor
Printr-un alt gând purpuriu
Îmbinat cu lacrimi albe
„Primeşte pacea copilă!”

***

Mă duceam în vis spre izvorul meu
Ma duceam în vis
Şi acolo eu mă rugam
Mă rugam
Şi simţeam cum creşte iarba
Cum cresc florile
Simţeam cum cresc copacii
Vedeam cum cresc copcii
Copacii… copacii…
Şi mergeam în vis spre izvorul meu…
Mergeam în vis spre izvorul meu!…
Izvorul meu!
Apa… apa…
Apa izvorului meu îmi inunda privirile,
Imi spala ochii,
Imi spala ochii
Îmi spăla picioarele
De ce Dumnezeule,
Căram apa asta în mine?
De ce, de ce o căram Iisuse?
Şi o beam, o beam, o beam…
Şi simţeam că însetez…
Însetez, însetez mereu…
Până când…
Până când floarea venea spre mine
Caci eu stăteam sun apă,
Venea o floare şi-mi inunda ochii..
Îmi inunda ochii… ochii…
O floare… o floare…
Ce izvora din izvorul meu…
Din izvorul meu a izvorât odată o floare…
O floare… căci eu stam sub ape…
Ape… ape ce-mi inundau sufletul…
Şi-mi spălau picioarele
Picioarele pline de colb,
Pline de nămol…
Şi mâinile mele, şi faţa mea…
Şi m-am uscatîn razele soarelui
În razele soarelui m-am uscat!
Ce violet era floare din vis… ce violet..
Ce violet era floarea din vis…
Floarea din vis… ce violet…
M-a doborât rugăciunea…
m-a prăvălit rugăciunea-n genunchi
Şi-mi căutam lacrimile mele-n pământ…
Îmi cautam lacrimile mele-n pământ…
Şi eram doborâtă-n genuchi…
Şi-mi culegeam floare izvorului meu
Izvorului meu.
Izvorului meu ce pluteam în vis catre el
Către el… Şi pluteam mergând în genunchi…
Şi pluteam mergâng în rugă…
Şi pluteam în genunchi…
Spre un lac…
Spre un lac ce înflori nuferi
Şi eu plângeam căutându-mi
Iubirea cerească…
Am coborât cu trupul sub ape
Şi iubirea mea în iubirea de floare…
O!… Dumnezeule… Dumnezeule…
Plângea iubirea mea dupa Tine!…
Iisuse!…Dumnezeule!.Dumnezeule!…
O!… Dumnezeule!…
O!… Tată..priveşte la Fiul Tău…
E de mână cu mine?!…

***

Am întins mâna mea în faţa soarelui
Şi si desfăceau mugurii în flori
Flori plouau peste tot pământul
Şi cerul se desfăcea, se dechidea,
Şi cerul cobora în inima mea,
În sufletul meu,
Se dechidea cerul în flori
Şi curgea lumina în mugur!
Curgea lumina în mugur!
Şi eu iubeam, eu iubeam,
Şi eram atât de fericită!
Era soare si curgea lumina!!!
Speranţa!!!!

***

Era undeva, cineva, pe aice, pe-aproape
L-am văzut anul trecut
Era cu ochii albaştri
Şi fugea, fugea, fugea…
Alerga până la un copac,
Apoi până la izvor,
Apoi la o stea!
Până la un nor, alerga, alerga!
Şi deodat’o lumină…
Când mă uitai
Avea o icoana în mâini
Ce-i lumina ochii albaştri
Şi mai avea un penel…
Şi fugea, fugea, fugea…
Deodată s-a aşezat,
S-a aşezat pe unda izvorului
Şi plutea maestrul sfânt
Şi nu mai fugea, penelul fugea…
Şi maestrul stătea, stătea,stătea…
„Hei, ce faci aici?” l-a întrebat o zână
„Hei, ce faci aici?” l-a întrebat pădurea
El n-a răspuns, ci s-a uitata la ceruri,
Plutea ca-ntr-un vis,răstignit pe o cruce…
Pe cer apăru o stea, o stea, o stea,
La izvor un penel apăru… de argint…
Ba de aur… diamant? Nu ştiu!
Ce-ţi trimitea în ochi lumini albastre.
Maestrul sfânt fugea, fugea, fugea,
Se ruga, se ruga, se ruga
Şi a apărut o stea… o stea… o stea…
Maestrul sfânt!!!

Topice: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume VIII

Comentarii închise.