Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Bisericile din Lalibela

de admin | Noiembrie 20, 2008

Bisericile săpate în piatră din oraşul Lalibela.

Micuţul oraş Lalibela, situat în Etiopia, este căminul unora din cele mai impresionante locaşuri de cult din lume: acestea sunt 13 biserici săpate în piatră fiecare dintre ele fiind săpate dintr-un bloc unitar de granit, acoperişul aflându-se nivelul solului. Oraşul Lalibela era cunoscut în vechime sub denumirea de Roha. Vechiul nume a fost înlocuit cu cel actual în secolul al XII-lea, în momentul în care regele Lalibela a hotărât săparea minunatelor biserici ce uimesc până şi astăzi.

Regle Gebre Mesqel Lalibela era un membru al dinastiei Zagwe, care a ajuns să ocupe tronul Etiopiei în jurul anului 1000. În momentul în care duşmanii acestuia au început să crească în putere, regele Lalibela a simţit nevoia să apeleze la rugăciunea Bisericii Etiopiene, spre bucuria căreia a ordonat săparea bisericilor de o unicitate surprinzătoare. Pe lângă nădejdea în rugăciunea Bisericii, regele Lalibela a mai gândidt un rost al bisericuţelor, şi anume, acela de a de a veni în sprijinul celor care nu îşi puteau permite să ajungă să viziteze Locurile Sfinte. Acest “Nou Ierusalim” a fost punerea în faptă a ideii de oraş sfânt etiopian. Conform unor înregistrări istorice, regele ar fi mers la Locurile Sfinte şi ar fi rămas profund impresionat de ce a văzut acolo. Cu toate acestea regele nu a încercat câtuşi de puţin să copieze ceea ce a văzut în Ţara Sfântă. Arhitectura religioasă a regelui Lalibela nu ar putea fi mai originală şi mai unică decât este.

Bisericile de piatră de la Lalibela nu sunt construite ci săpate, excavate. Fiecare biserică a fost lucrată, săpându-se, în primul rând, un şanţ adânc în jurul locului cu pricina, iar mai apoi cu multă minuţiozitate s-a trecut la săparea blocului de piatră rămas în centru. Cea mai încăpătoare biserică este îmaltă de 12,5 m. Toate lucrările au fost realizate cu ciocanul şi dalta, performanţă ce uimeşte şi după 800 de ani. O tradiţie populară mărturiseşte că în fiecare noapte când meşterii mergeau să doarmă, îngerii coborau şi continuau lucrarea acestora până dimineţa. Una dintre bisericuţe Be Maryam, păstrează o coloana de piatră pe care se vede chipul regelui Lalibela. La baza coloanei regele a incizat secretele construirii bisericuţelor – aceste texte sunt scrise cu aur, iar asupra lor se pot uita decât preoţii.

Intenţia primară a regelui Lalibela, şi anume aceea de câştiga de partea sa Biserica, a avut două urmări neprevăzute şi impresionante: crearea unui loc sfânt de o frumuseţe neegalată şi cu arhitectură unică  în lume, şi convertirea regelui la o viaţă religioasă. După 20 de ani de conducere regele Lalibela a abdicat de la tron, ajungând eremit şi intrând într-o peşteră unde mânca numai rădăcini şi legume. Până în ziua de astăzi, Biserica Etiopiană Creştină îl priveşte pe regele Lalibela drept unul dintre cei mai mari sfinţi ai ei.

În bisericuţele de piatră din Lalibela se slujeşte în mod neîntrerupt încă din secolul al XII-lea, când acestea au fost terminate.

Primi exploratori europeni care au vizitat aceste minunate locuri sunt nişte portughezi, care au ajuns aici în anul 1520. Unul dintre aceştia, Pêro da Covilhã (1460 – 1526), descriind locul în jurnalul său, spune: “atât de minunat este acest loc încât îmi  este teamă că cei ce vor citi descrierea mea, mă vor suspecta de înflorire şi de minciună”.

Bisericile săpate în piatră din Lalibela sunt locuri unice în lume. Acoperişurile bisericuţelor de piatră se află la nivelul solului, pe acestea ajungându-se cu ajutorul unor mici podeţe de lemn. bisericile sunt legate între ele prin tunele şi galerii săpate tot în piatra brută a muntelui. Coloanele din interiorul bisericuţelor au fost uşor tocite de către mâinile închinătorilor. Bisericuţele săpte în piatra brută, sunt, pe cât de simple pe atât de frumoase. Dintre elementele de arhitectură ies în evidenţă ferestrele micuţe şi firave săpate în pereţii laterali, având forma şi dimensiuni diferite. Pe lângă acestea mai găsim şi cruci, svastici (motiv arhitectural religios în răsărit) şi broderii islamice. Câteva din biserici prezintă şi picturi murale.

În total la Lalibela se află 13 bisericuţe săpate în piatră, împărţite în patru grupuri. Dintre acestea, cea mai importantă este cea a Sfântului Gheorghe (Bet Giyorgis) din Grupul Vestic. Situată în partea de vest a văii cu bisericuţe, coboară 12,5 m de la nivelul solului. Tavanul acesteia ne înfăţişează forma unei cruci greceşti. Aceasta a fost construită dup ă moartea regelui Lalibela (c. 1229) de către soţia sa, drept memorial al sfântului rege. Biserica Sfântului Georghe reprezintă culmea arhitecturii acestui loc unic în lume.

În “Grupul Nordic”, peste drumul ce trece pe lângă Biserica Sfântul Gheorghe, se află Biserica Bete Medhane Alem, locul în care se păstrează crucea regelui Lalibela. Aceasta se crede a fi cea mai largă biserică monolitică din lume. Se mai spune că aceasta este o copie a Bisericii Sfânta Maria de Zion din Axum. Bete Medhame Alem este legată de către Bete Maryam printr-un tunel săpat în piatră. Aceasta din urmă se crede a fi cea mai veche dintre toate de aici. Elementele arhitectuarale ale acesteia sunt şi ele foarte simple şi frumoase: ferestre sculptate, cruci malteze, stele de tipul celor din Axum, cruci latine şi ferestre simple pătrate. În apropierea Bisericii Sfânta Maria se află Bete Golgotha, cunoscută în special pentru picturile acesteia murale, în care sfinţii sunt reprezentaţi în mărime naturală. De asemenea biserica păstreză şi mormântul regelui Lalibela, peste care se află o lespede de piatră. Tot din acest grup fac parte şi Capela Selassie şi Mormântul lui Adam.

“Grupul Estic” înclude umătoarele bisericuţ: Bete Amanuel (posibil să fi fost capela regală), Bete Merkoris (probabil să fi fost închisoare la început), Bete Abba Libanos şi Bete Gabriel-Rufael (probabil vechiul palat regal).

Fiecare biserică are călugărul ei rezident, care apare în uşă pentru a întâmpina pe toţi pelerinii care îi calcă pragul. Acesta ţinând în mână una dintre crucile mari de procesiune ale bisericii, pozează cu bucurie alături de pelerini. Pelerini ce sosesc pe aceste meleaguri trebuie să fie conştienţi că drumurile între bisericuţe sunt uneori abrupte, cu trepte rigide sau înalte, prin urmare au nevoie să aibă o orecare dexteritate. În interiorul bisericuţelor se intră fără încălţăminte, aceasta rămânând la intrare în grija monahului ce stă mereu acolo.

bisericile_lalibela_0003.JPGbisericile_lalibela_0001.JPGbisericile_lalibela_0002.JPG
bisericile_lalibela_0004.JPGbisericile_lalibela_0005.JPGbisericile_lalibela_0006.JPG
bisericile_lalibela_0008.JPGbisericile_lalibela_0007.JPGbisericile_lalibela_0009.JPG
bisericile_lalibela_0010.JPGbisericile_lalibela_0011.JPGbisericile_lalibela_0012.JPG
bisericile_lalibela_0013.JPGbisericile_lalibela_0015.JPGbisericile_lalibela_0014.JPG
bisericile_lalibela_0016.JPGbisericile_lalibela_0018.JPGbisericile_lalibela_0019.JPG
bisericile_lalibela_0020.JPGbisericile_lalibela_0021.JPGbisericile_lalibela_0022.JPG

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Lalibela

Topice: De pe internet | Comments Off on Bisericile din Lalibela

Comentarii închise.