Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…

de Klara Lucia Losonczy | Noiembrie 28, 2008

 Adept al cunoaşterii luciferice, poetul se declară de la început, chiar din titlu, din primele versuri, prin dubla metaforă: “eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele”, împotriva penetrării misterelor, a “strivirii” şi a “uciderii” minunilor pe care acestea le reprezintă. Violenţa verbelor, precum şi sensibilitatea sintagmei poetice “corola de minuni a lumii” situează metaforele sub steaua antitezei, căci pentru Blaga, străpungerea tainelor echivalează cu anularea lor.

Situate de asemenea într-o evidentă opozitie, cele două pronume-simbol (“eu”, “alţii”) utilizate de autor pentru a profera disocierea eului liric de masa celorlalţi oameni devin în poezia dată mărci ale segregării fiorului cognitiv. Poetul, aflat sub zodia cunoaşterii luciferice, este surprins în antiteză cu ceilalţi (“alţii”), care îşi petrec existenţa într-o cunoaştere paradisiacă, repetarea acestei formule subliniind prin alternanţa sa o atitudine specifică lui Blaga: pendularea caracteristică spaţiului mioritic.

Lumina, simbol preferat de autor spre a desemna cunoaşterea, este supusă aceleiaşi antagonii, scinzându-se în “lumina mea” şi “lumina altora”. De asememnea, ea ar putea semnifica spiritul, dorinţa cognitivă, deoarece ea poate fie “sugruma” (“lumina altora”), fie “spori” (“lumina mea”) tainele. Nu întâmplătoare este comparaţia cu “luna”, un alt posibil simbol asociat luminii, spre a sublinia în mod explicit sensul specific pe care îl capătă lumina eului poetic, cu alte cuvinte, cunoaşterea luciferică.

Aceasta este o cunoaştere eterată, care nu penetrează misterele, ci le adânceşte prin propriile sale taine. Antitetic, cunoaşterea paradisiacă reprezintă dorinţa de dezvăluire, de desacralizare a acestora, de “sugrumare” a “vrăjii nepătrunsului ascuns”. Blaga se situeaza categoric sub înrâurirea primului fior cognitiv (“lumina mea”) şi împotriva celui de-al doilea, reprezentat prin “lumina altora”.

Una dintre trăsăturile specifice ale liricii lui Blaga, pe lânga fiorul metafizic, este modernismul la nivelul formei. Limbajul încifrat filosofic este dublat de lipsa oricărei preocupări prozodice. Astfel, el prefera rimei clasice, versul alb, ritmurilor, dezacordul ritmic şi măsurii, anarhia silabelor, poezia sa fiind caracterizată printr-o evidentă neaderare la poezia clasică.

Topice: Studii | Comments Off on Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…

Comentarii închise.