Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Sfeştania şi binecuvântarea casei

de Nicolae Dascălu | Noiembrie 12, 2008

Biserica este centrul spiritual al comunităţii creştine, izvorul tuturor binecuvântărilor şi locul unde se săvârşesc majoritatea slujbelor. Însă avem slujbe care se oficiază şi în afara zidurilor bisericii, în instituţii sau în casele celor credincioşi. Una dintre acestea este şi sfeştania sau slujba de sfinţire a apei.

Ce este sfeştania?

Sfeştania este denumirea populară pentru slujba Aghesmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei. Ea se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfinţire a apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în ea.

În Molitfelnic, cartea de slujbe a preotului, se spune despre folosul sfeştaniei: “Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

De ce trebuie să sfinţim casa?

Între om şi mediul înconjurător se păstrează mereu o legătură nemijlocită. Se spune că “omul sfinţeşte locul”, dacă el face fapte bune şi duce o viaţă curată. Însă adesea oamenii întinează locul prin faptele lor rele, prin cuvinte şi gânduri necuviincioase. Casa fiecăruia dintre noi poartă amprentele vieţuirii noastre.

Aşa cum avem noi, oamenii, nevoie de spovedanie pentru a ne curăţi de păcate, şi locuinţa noastră are nevoie de curăţire şi de binecuvântare. Prin mărturisirea păcatelor şi prin dezlegarea acestora de către duhovnic, creştinul îşi curăţeşte sufletul şi îşi împrospătează harul primit la Sfântul Botez. La fel, prin stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciune, casa sfinţită se purifică de tot răul şi de toată lucrarea cea rea, pricinuită de păcatele celor care locuiesc acolo, de oamenii răuvoitori sau de duhurile cele necurate.

Când facem sfinţirea casei?

Casele şi apartamentele se sfinţesc chiar de la începutul locuirii cuiva în ele sau după ce s-au făcut reparaţii şi înnoiri. După aceea, periodic, buni creştini cheamă preotul în casele lor, pentru a săvârşi slujba Aghesmei mici şi pentru a aduce prospeţime, pace şi bucurie duhovnicească. În vechime, dar şi astăzi în unele locuri unde s-a păstrat mai bine tradiţia, se făcea sfeştanie la fiecare primă zi din lună. În orice caz, fiecare familie creştină este datoare să se îngrijească să facă sfeştanie în apartament sau în casă măcar o dată pe an.

Cum ne pregătim pentru slujba de sfinţire a casei?

Înainte de a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, sunt câteva aspecte concrete pe care creştinii trebuie să le împlinească:

Mai întâi, fiecare membru al familiei să se spovedească, pentru ca înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se elibereze ei însăşi de păcatele şi relele care împovărează şi casa în care ei locuiesc. De asemenea, este folositor ca cei din casă să postească înainte şi să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele, să aibă mintea mai mult la rugăciune.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie curăţită cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele iar casa să fie murdară şi ne îngrijită. Apoi, orice slujbă săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casă şi de aceea nu putem să avem casă neîngrijită.

Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată spre răsărit, pe care se vor aşeza următoarele:
• un vas larg la gură cu apă proaspătă;
• un mănunchi de busuioc;
• sfeşnice cu lumânări de ceară şi câteva boabe de tămâie;
• un pomelnic cu cei ce locuiesc în casa şi cu cei pe care gazdele doresc să-i pomenească la rugăciune;
• dacă se face pentru prima dată sfinţire în casă se mai pune un vas mic cu ulei şi un beţişor cu vată;
• o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa icoanei din casă).

Preotul va sta în faţa măsuţei şi credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise, astfel ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta şi sfinţi.
“Precum casei lui Zaheu s-a făcut mântuire, Hristoase, cu intrarea Ta, aşa şi acum, cu intrarea sfinţilor Tăi slujitori şi, cu aceştia, a sfinţilor Tăi îngeri, dă pacea Ta casei acesteia şi cu milostivire o binecuvintează, mântuind şi luminând pe toţi cei ce vor locui în ea”.

Topice: Editoriale | Comments Off on Sfeştania şi binecuvântarea casei

Comentarii închise.