Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Mănăstirea Hlincea

de Losonczy Alexandru | Decembrie 11, 2008

Am auzit de mult de Mănăstirea Hlincea, ştiam şi pe unde este, sau cel puţin pe unde să o iau să ajung la ea, am văzut şi fotografii cu Biserica Sfântul Gheorghe, dar până acum nu am reuşit să ajung acolo, la o azvârlitură de băţ de Iaşi. În sfârşit într- o zi de noiembrie, am făcut o breşă în programul meu obişnuit, m-am aşezat la volan, alături de nelipsitul rucsac cu aparatură foto şi am pornit la drum. Am ajuns în Podu Roş, am trecut pasarela Socola, am cotit la dreapta pe bulevardul Poitiers şi am mers până la pasarela de la picioarele Mănăstirii Cetaţuia. Aici am apucat-o pe sub pasarelă, pe lângă camioanele cu balast, pe lângă târgul de cherestea, dealungul căii ferate şi am tot mers cu pădurea în partea stângă până am intrat într-un sat, in Hlincea. La vederea unor oameni pe marginea şoselei am fost tentat să întreb unde este mănăstirea, dar m-am abţinut şi bine am făcut deoarece după urmîtoarea curbă mi-a apărut în cale, in toată splendoarea ei, Mănăstirea Hlincea. Prima impresie a fost puternică, mi s-a oprit chiar şi respiraţia pentru câteva secunde, am oprit maşina şi am făcut câteva poze în lumina soarelui de toamnă, am mers mai departe, am mai făcut câteva poze, am intrat în curte şi iar am făcut poze şi iată rezultatul…

Zid de incintămanastirea_hlincea_0003.JPGmanastirea_hlincea_0002.JPG
manastirea_hlincea_0006.JPGChiliimanastirea_hlincea_0005.JPG
BisericaBisericaBiserica
ChiliiFereastrăMasă de piatră
Turnul clopotniţăChiliiTurnul clopotniţă
BisericaTurnul clopotniţăMormânt vechi
CatapeteasmaCatapeteasmaTablou votiv
Frescă - SfinţiBolta turleiFrescă - Sfinţi
ColoaneCapiteluriFereastră
InteriorFrescă - SfinţiColoane
FresceTavan pictatFrescă - Sfinţi
PisaniaColoaneFrescă - Sfinţi
InteriorPanoramăFrescă şi portal

Mănăstirea Hlincea este o mănăstire de călugari amplasată la ieşirea din municipiul Iaşi, in localitatea Hlincea, din comuna Ciurea, într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetăţuia. Ea datează de la sfarşitul secolului al XVI-lea, fiiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi a soţului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. Mănăstirea a fost zidită în penultimul deceniu al secolului, înainte de anul 1591, la trei kilometri sud-vest de Mănăstirea Cetăţuia, pe malul râului Nicolina.

La anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos. La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului că Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugari şi nu s-a îngrijit de mănăstire, lăsând-o pustie.

La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Şchiopul a părăsit Ţara Moldovei, împreună cu doamna Maria, fiica sa şi cu soţul acesteia, Zottu Tzigara. Domniţa Maria s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), şi a regăsit “mănăstirea noastră de la Hlincea pustie şi toate satele răşirate şi pustiite, căci de la mănăstire de la Dionisiiate, călugarii n-au mai venit, nici au mai purtat de metoh şi de sate, ci au lăsat tot de s-au pustiit”.  Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) şi a facut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi (ctitorie a lui Petru Şchiopul), care la rândul ei era închinată (din 1619) Patriarhiei de Ierusalim.

Domnitorul Moldovei, Miron Barnovchi Movilă (1626-1629, 1633) a întărit la 17 ianuarie 1626 prin însemne de hotar stăpânirea Mănăstirii Hlincea asupra terenului din jur. Lucrări importante de restaurare au avut loc în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care a ridicat turla bisericii aflate deasupra naosului şi a construit chilii pentru călugari, trapeza, pivniţe de piatră, zidul de incintă, cu turn şi ceardac mare deasupra porţii. El a închinat mănăstirea la Arghirocastro, de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astazi pe teritoriul Bulgariei). Fiul domnitorului, Ştefăniţă Lupu, la rândul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioarî a bisericii, prin jurul anului 1660, apelând la aceeaşi meşteri zugravi care au pictat şi biserica Mănăstirii Golia.

Domnitorul Gheorghe Duca a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetăţuia, ctitorită de el şi sfintita la 29 iunie 1672, rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urma – până în anul 1990.

În timpul războiului ruso-tuco-austriac (1788-1792), precum şi între anii 1806-1812, mănăstirile Cetăţuia şi Hlincea au fost transformate în spitale militare. De asemenea, în vremea holerei celei mari din anul 1848, Mănăstirea Hlincea a fost folosită ca lazaret pentru bolnavi.

După cutremurul din martie 1977, biserica a fost supusă unui amplu proces de consolidare li restaurare.

În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei a dat autonomie administrativă proprie Mănăstirii Hlincea, realizandu-se, prin râvna călugarilor, ample lucrări de restaurare şi construire de noi chilii. Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ, nemodernizat, dar în vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o portiune de circa 3 kilometri.

Hramul Mănăstirii Hlincea este sărbătoarea Sfântului Gheorghe, prăznuita în fiecare an la data de 23 aprilie.

Bibliografie: http://www.crestinortodox.ro/Manastirea_Hlincea-22-18652.html

Topice: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Hlincea

Comentarii închise.