Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Maternitate

de Klara Lucia Losonczy | Decembrie 26, 2008

Pluteam pe-un nor de foc,
D-argile şi speranţe –sânge.
S-a petrecut –nainte de soroc,
Când mi-au luat dreptul de a plânge.

Priveam spre ei, dar nu clipeau:
A lor sentinţă nu se poate frânge,
Chiar dacă sufletul mi-l înnecau.
Mi-au luat şi dreptul de a plânge.

Lipsită de-adevăr, de-nsingurare,
Nici moartea nu mai poate stinge
Ceea ce ei au vrut să-mi fie alinare:
Nu mai am dreptul de a plânge.

Ei sunt credinţa, ei m-au înfierat.
A încetat voinţa să mai strige,
Iar ochii mi-au orbit neîncetat,
Căci mi-au luat dreptul de a plânge.

Ca individ am fost ucisă rece.
Nu am rămas decât pentru a strânge
Speranţele întregii noastre specii,
Cu preţul dreptului de-a plânge.

Mă-mpotrivesc, dar ştiu că-i în zadar,
Încerc să mişc doar una din falange.
Dar pentru ce? Voinţa-i gust amar,
Atunci când nu ai dreptul de a plânge.

Răul mi-a germinat treptat în vene,
Îl simt cum zbaterea mi-o suge,
Iar ura mi-a înmormântat devreme
Până şi dreptul de a plânge.

O ploaie surdă, de oţel mi-e masul,
Şi trupul veşnic schingiuit m-atrage
Spre carne, calcar şi suspin: E ceasul!
Şi e lipsit de dreptul de a plânge.

Acum, când liniştea mi-e câştigată
Prin jertfa dragostei de sânge,
Cred în sfârşit că pacea mi-e redată
Prin lipsa dreptului de-a plânge.

Topice: Poezii | Comments Off on Maternitate

Comentarii închise.