« Slăbiciune | Principal | Mănăstirea Cetăţuia »
Viaţa se scurge…
de admin | Decembrie 16, 2008
Mi-e tare dor să simt trecutul,
Şi să mă las pradă gândirii.
Să pot zări din nou abruptul,
Să fug din calea desluşirii.
Mi-e tare dor să simt trecutul,
Să înrămez cupa iubirii.
Şi să dispar lin în vazduhul,
Să simt mireasma fericirii.
Mi-e tare dor să simt trecutul
Şi s-aud glasul apei lin.
S-ajung în faţa nemuririi,
Să-i dantelez colajul fin.
Mi-e tare dor să simt trecutul,
Să pot pătrunde printre văi.
Să fiu ca şi necunoscutul
Şi-apatică, cu oameni răi.
Mi-e tare dor să simt trecutul
Şi să-i pot desluşi misterul.
Să-mi amintesc de începutul
Ca să-i pot dobândi flerul.
Şi tot alerg sperând visare
Cautând veşnicul trecut.
Şi tot alerg cerşind iertare
Deoarece nu l-am crezut.
Nu am crezut când îmi spunea
Că va veni o zi în care
Mă voi mira şi întreba:
“Îmi va fi dor de tine, oare?”
Şi-acum îmi este tare dor
Şi încă mai caut speranţa
Să pot păşi iar în trecut,
Să nu mă tem de ignoranţă,
Să retrăiesc tot ce-am avut…
Prezentul e aici, cu mine
Şi mă sfădeşte chibzuit
Şi ştie că într-un moment
Va deveni şi el trecut.
Îmi va purta grabnic amprenta
Şi-mi va pluti peste gândire.
Va deveni precum coperta
Unui îndemn de fericire.
Mi-e tare dor să simt prezentul,
Prezentul devenit trecut
Şi să-i accentuez talentul
Pe care-o data l-am pierdut.
Aş vrea să mă întorc în zori
Să fiu o parte din trecut
Să hoinaresc printre cărări
Să revad tot ce am avut.
Dar briza de prezent trecut
Trece fulgerând amintirile
Pătrunde-n straşnicul abrupt
Ştergând aspru trăirile.
Din faţă vine viitorul
Ce-mi macină-ncet gândul
Deoarece nu i-am dus dorul
Şi nu i-am ascultat nici cântul.
Îmi este teamă să păşesc
Spre-un viitor incert.
Nu mă pot hotărî
S-alerg în ritm alert?
Prezent, trecut sau viitor?
Unde să pot fugi?
Căci mă-nspaimântă glasul lor
Şi nu mă pot opri…
Topice: Poezii | Comments Off on Viaţa se scurge…
Comentarii închise.
