Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vreau o altă lume XV

de Victoria Duţu | Decembrie 8, 2008

***

Oraşul e înspăimântător dar aparent prielnic,
În el poti face absolut orice, căci oamenii legii
Oricum nu văd sau îi poţi face orbi,
La crimele tale strigătoare la cer.
Dacă astăzi homosexualitatea şi prostituţia
Devin legi binecuvantate de stat,
Mâine şi crima va fi o lege
Împotriva omului sfânt.
O, Doamne, spune-mi Tu ce să fac,
De ce mi-ai dat să trăiesc
Într-o lume atât de nebunâ.
Oare dacă m-aş fi nâscut , Iisuse
Pe timpul Tău, aş fi strigat , Domne
Cu îndârjire?
Nu aş fi plâns la picioarele Tale,
Însângerate şi m-aş fi bucurat cu Tine
Când ai venit înviat către noi toţi,
Părăsiţi şi batjocoriţi de cei ce
Te-au ucis pe Tine?
Spune-mi Doamne, Mântuitorul meu,
Cum să fac să nu mă înşel
Că Dumnezeul meu eşti Tu
Şi numai Ţie trebuie să mă închin eu
Iar Tu eşti cel ce mă iubeşti şi mă chemi la Tine?

***

O, nu , cât de mult doream
Singurǎtatea unui pustnic,
Dar nu în pustia pâdurii
Ci în pustia unui oraş mare,
Atât de mare încât să te sufoci,
Încăt nu mai ştii unde eşti
Şi nu mai ştii cine eşti
Dar pustiul acesta este la fel de frumos
Ca şi pustiul pădurii,
În loc de flori, copiii mici zâmbesc
Şi în loc de copaci înfloriţi
Oameni stresaţi si crispaţi,
Cu grija încreţită pe frunte
Şi cu sărăcia pictată pe haine.
În loc de fiarele pustiului
Sunt oamenii ce nu te cunosc
Şi plictisiţi , cu arma ucigǎtoare
În suflet, trec peste tine
Ca peste un gunoi.
Cum să nu te rogi în acest pustiu,
Atăt de înfiorǎtor şi cu atâta moarte,
Unde oamenii cad seceraţi ca iarba câmpului
De bolile sufletului ce ne biciuie-n iad.

***

Doamne, cât de fericită sunt astăzi,
Câtă bucurie îmi aduce singurǎtatea mea,
În linişte mă gândesc laTine
Şi câtă pace are sufletul meu,
Nu mai plânge cu atâta durere
Ca atunci când eram
Numai eu singură pe pământ

***

Sunt singură cu Dumnezeu,
Nu e nici un om în odaia mea,
Eu stau şi ascult, ascult singurătatea cum tace,
Iar Domnul este cu mine în singurătatea mea.
E noapte, oraşul are becurile aprinse,
Maşinile vuiesc şi oameni merg pe străzi
Fiecare cu gândurile lui,
Câtă lume adunată într-un oraş
Atât de mare, cu atâtea maşini,
Cu atâtea străzi, cu atâtea tramvaie.
Dar zgomotul acesta de fond
Nu ajunge până în chilia mea
Dintr-un bloc cu zece etaje.
Stau în chilia mea dintr-un bloc
Şi mă rog în singurătate cu Domnul,
Ce pustiu… !!! Fugi de el!!!!

Topice: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume XV

Comentarii închise.