Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (1) – Prolog

de Florin Bădican | Ianuarie 2, 2009

INFERNUL ROŞU – VOL. I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI

PROLOG

Ctitorit la vremea când Adevărul era ars pe rug doar pentru că încerca să mişte în frontul inchiziţional, satul Domneasca de Argeş de-venea la început de secol douăzeci, martor şi arenă pentru tragediile care din meschine interese, începuser-a fi regizate în cancelariile mari-lor puteri; În taină şi fără lege, sfinţii puneau la cale reâmpărţirea pla-netei pe zone de influenţă; Prologul infernului ce avea să dureze până spre sfârşit de veac, abia dacă se terminase; Din fericire pentru întreg neamul românesc şi urmare îndemnului puternic catalizat prin dirigu-irea maselor populare, se consfinţea prin actul istoric săvârşit la Alba Iulia, reântregirea României între hotarele Daciei străbune; Suferinţa datorată demonilor care fără nici-un rost, însângeraseră începutul unui veac ce avea să nască schimbări majore pe scena geo-politică, părea să pălească şi pentru puţină vreme, lăsa loc bucuriei care deacum însufle-ţea fără oprelişti semnificative, întreaga naţiune română.

Nicicând pe întinsul ţării care de la o vreme se înfăţişa lumii sub un nou şi mândru nume, n-or mai cântat şi n-or mai dansat românii cu atâta bucurie, cântece şi jocuri strămoşeşti; Era un prinos de recunoştin-ţă adus moşilor şi strămoşilor care secole de-a-rându, plătiseră cu viaţa libertatea de care urmaşii lor să se poată bucura împreună cu creştinii de pretutindeni; Sunt românii vinovaţi de nuanţa ortodoxă pe care mai vechea credinţă întru Iisus Mântuitoru, o acceptase fără prea mare îm-potrivire când, la hotarul dintre milenii, s-a produs prin hotărârea cape-telor încoronate, o mare şi păguboasă schizmă creştină?

Se împlinea în acel Întâi Decembrie, visul care în urmă cu ceva vreme, la motivat pe Viteazul Mihai Vodă Pătraşcu în lupta cu rudele din ţară, dar mai ales cu duşmanii din afară; Cu barda şi securea ghiau-rul Mihai şi-a croit drum spre inima Ardealului, reuşind pentru prima dată în istoria neamului, să unească cele trei principate româneşti, sub sceptrul nu lipsit de păcate şi de legământ; Vorbele viteazului principe: Io Mihail Voievod, domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi a toată ţa-ra Ardealului, înnobilau tricolorul care între noile hotare, flutura liber şi sfida c-o-ndreptăţită mândrie, vasalitatea imperială; Cele câteva cu-vinte care deacum erau cunoscute, respectate şi îndrăgite de toţi patrioţii neamului românesc, au făcut din regele care consfinţea la Trianon reân-tregirea ţării între mai vechile hotare, un monarh stimat de toată lumea şi iubit de majoritatea românilor care se vroiau deschişi spre o societate cât mai liberă şi spre un viitor cât mai ferice.

Doamne, ce imensă trebuie să fi fost bucuria românilor care par-ticipând la o grandioasă adunare populară, îl ascultaseră plini de încân-tare, pe patriotul Iuliu Maniu! Cât de mândri erau compatrioţii, atunci când de la o tribună ridicată în piaţa din Alba Iulia, se proclama pentru veşnicie, unirea celor trei principate româneşti, într-un stat naţional u-nitar şi ce uriaşă satisfacţie le umplea sufletul, în clipa-n care acelaşi i-lustru compatriot, strigase cu înflăcărarea marelui Bălcescu:

Trăiască România Mare!

Ca mai tot ce este frumos, euforia românilor care-şi văzuseră vi-sul cu ochii, părea să se stingă; Ţara începea să se aşeze pe un făgaş de pace scump plătită, dar şi c-o mulţime de nevoi; Toate câte au fost, as-tăzi sunt istorie adevărată; Este istoria care socotindu-se stăpâna tim-pului ce continua să curgă c-o viteză ameţitoare, ia îndemnat pe românii care neavând încotro, s-au luat binişor de treabă.

*****

Români, că vrem sau că nu vrem, aici se termină legenda marii uniri şi începe a prinde rădăcini Infernul Roşu; Ce a însemnat întreg a-cest calvar pentru neamul românesc? O dramă naţională pe care iubito-rii de dreptate şi adevăr, vor putea s-o cunoască la adevărata-i dimensi-une doar dacă vor citi cu atenţia cuvenită şi cu puţină înţelegere, pagini-le care de-a-lungul anilor lumină, au fost scrise cu sânge şi cu sudoarea creştinilor care refuzând convertirea la ateismul roşu, au rămas pe mai departe, combatanţi incurabili pe frontul anticomunist.

Cinste eroilor cunoscuţi sau necunoscuţi!

****

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

****

Topice: Romane | Comments Off on INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (1) – Prolog

Comentarii închise.