Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (9) – Ghişeft fatal (1)

de Florin Bădican | Februarie 27, 2009

INFERNUL ROŞU – VOL. I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI

GHIŞEFT FATAL 2

Alături de strachina în care se aflau câteva bucăţele de şorici, gazda mai puse o sticlă d-o jumătate şi două ţoiuri pentru ţuică; Urându-le poftă bună, gospodina ieşi afară; Ştefan îşi privea sora cu ochi de îndrăgostit, dar cum din partea frumoasei domnişoare, nu obţinea nici-un fel de avans, hotărî să apeleze la ţuică; Dintr-un asemenea motiv el umplu două ţoiuri după care îmbufnat, ordonă poate mai abitir ca-n armată:

-Să bem surioară; Doar aşa mai căpătăm curaju care ne trebuie.

-Da, dar  nu beau doar pentru iluzia care-ţi dă senzaţia de curaj.

-Nu înţeleg; Nu bei cu mine sau nu bei deloc, întrebă fiul argatului, după care furios, dădu pe gât un ţoi plin cu ţuică bătrână şi tare?

-Mă frate-miu, răspunse frumoasa domnişoară c-o altă întrebare, când o să spui ce ai pe suflet? Acum de ce dracu eşti aşa de cătrănit?

-Păi cum dracu să nu fiu cătrănit? Ieri după prânz tata mă trasă doparte şi-mi ordonă să-mi iau gându dă la tine; Acuma pricepuşi?

-Şi cum mă Ştefane, chiar aşa ţi-a spus tatăl tău adevărat?

-Da Ioană, dar de ce dracu să-mi interzică? Tu ce părere ai?

-Asta doar tatăl tău poate să ştie; De ce nu l-ai întrebat pe el?

-Să ştii că l-am întrebat, dar tata m-a privit încruntat şi nu mi-a răspuns nimic; Uite mă Ioană, eu taman pentru asta te caut înnebunit.

-Mă Ştefane, răspunse domnişoara în timp ce încerca să ocolească răspunsul care cu siguranţă ar fi curmat multe nenorociri viitoare, eu cred că tu eşti doar gelos pe locotenentul Mihai Marghiloman.

-Auzi Ioană, raportă gradatul care nu înţelegea nici măcar cuvinte de primă necesitate, eu sunt numa caporal şi nu gelos ca locotenent Mihai Marghiloman; Acuma pricepi dă ce am năcaz pă un ofiţăr ca ăsta?

-Bine Ştefane, dar când te-au făcut caporal, de ce Dumnezeu nu i-ai scris iubitei din satul Vlaşca? Cine ştie frăţiore, poate te-ar fi aşteptat şi în ultima instanţă, poate nu s-ar fi măritat c-un legionar nenorocit.

-Nu sunt eu dăştept ca locotenentu Mihai, dar cred că numa o muere venetică ţi-a vândut minciuni gogonate; În fine, mie nu-mi pasă.

-Iartă-mă că te întreb, dar ţie de cine Dumnezeu îţi mai pasă?

-Mă Ioană, mie doar dă tine-mi pasă şi zău că nu te mint de loc.

-Păi şi eu te plac mă Ştefan; Doar eşti fratele meu bun şi iubitor.

-Am înţeles Ioană; Tu-l placi pă locotenentul Marghiloman, numai pentru că-i fiu dă boier şi este mult mai bogat dăcât mine; Aşa-i?

-Frăţioare, întrebă şi nu fără motiv frumoasa domnişoară, de ce nu vrei să mă înţelegi? N-am şi eu dreptu să iubesc pe cine-mi place?

-Da Ioană, dar de ce numai bogaţii are drepturi şi gagici, în timp ce săracii n-are mai nimic? Ia spune domnişoară, ştii dă ce?

-Da mă băiatule, dar pentru ce-ţi doreşti trebuie să lupţi bărbăteşte; Nu să cerşeşti ca un milog necalificat, într-un colţ de stradă murdară.

-Ioană, să ştii c-o să lupt chiar dac-o să am daface cu fiul boierului; Nu te supăra pă mine, dar tu dă ce eşti aşa dă chioară şi nu-ţ dai sama că de fapt ofiţărul vrea să te reguleze doar până când pleacă la unitate?

-Ştefane, ripostă domnişoara ridicându-se în picioare, dacă eşti atât de beat şi nu mai ştii ce vorbeşti, cred c-ar fi mai bine să te duci la tatăl care doar pe tine te recunoaşte şi să nu mă mai jigneşti; Tu înţelegi mă frate idiot, sau poate vrei s-o chem pe tanti Filofteia Piţigoi?

 -Fă muere proastă, ordonă caporalul care deamu sărea ca ars de pe scaun, dacă pă mine nu mă vrei, nici pă locotenent n-o să-l ai.    

 -Mă Ştefane, tu nu eşti în toate minţile? De ce mă ameninţi?

 -Ţâitoare de boier, asta-i doar un mizilic, raportă caporalul Badea Ştefan, după care plecând, o lăsă pradă unui noian de gânduri amare.

Din fericire, firul celor mai tulburătoare gânduri, avea să fie întrerupt de tanti Filoftea; Intrând în casă, bătrâna întrebă şi nu fără motiv:

-Ioană maică, ce Doamne iartă-mă l-o fi apucat pe băiatul care fugi ca dân puşcă? Ţi-a cerut ceva şi tu nu avusăşi dă unde să-i dai?

-Mă tanti Filoftea, băiatul vroia să ştie, dacă-l iubesc sau nu.

-Şi tu ce ia-i răspuns Ionico? Hai spune-mi şi nu te mai codi.

-Ce să-i spun tanti Filoftea? Doar n-o să mă iubesc c-un frate.

-Chiar aşa Ioană; Dar ce mare adăvăr, grăita-i într-o zi ca asta!

-Acum chiar că nu te înţeleg tanti Filoftea; De ce Dumnezeu îmi ascunzi un adevăr pe care toţi oamenii din sat, îl ştiu de atâta vreme?

-Eu nu-ţi ascund nimica Ionico, dar este bine să ştii cine eşti.

-Ştiu tanti Filoftea; Mi-a spus boier Marghiloman, dar cum pe părinţi nu-i poţi alege, încerc să fiu ce-am fost şi până acum; Păi nu?

-Bine, dar băiatul care taman fugi dă tine, nu ştie chiar nimic?

-Eu nu ştiu ce ştie şi ce nu ştie; Ştiu doar că refuzându-i un răspuns direct şi fără menajamente, cred c-am comis o greşeală de neiertat.

Cele două femei mai discutară o vreme lângă cuptorul unde se coceau cozonacii ieşiţi din forme; Mulţumindu-ne cu mireasma specifică sărbătorilor pe care creştinii, de la vlădică până la opincă, le respectau cu sfinţenie şi c-o imensă bucurie, să privim doar spre viitor.

*****

Cu mintea răvăşită de refuzul domnişoarei care deamu se lăsa prinsă în mrejele tânărului boier, caporalul Badea Ştefan o apucă pe drumul care ducea spre conac; Privirea tot mai înceţoşată de aburii bătrânei gălbioare, dar şi de albul zăpezii, îl legănau pe pârtia îngheţată, obligându-l să oscileze în jurul axului vertical.

Cu gândul la fetele pierdute, caporal Badea Ştefan alunecă pe ghiaţa timpului şi fremătând de o furie neputincioasă, rămase în tranşeul sorţii; Din fericire sau poate din nefericire, fiul argatului Badea Vasile, era găsit de câţiva cheflii care tocmai ieşiseră din cârciuma ovreului Fichman; Fiind nişte ţărani săritori, îl ridicară la o verticală aproximativă şi cum se aflau la doar câţiva paşi de cârciumă, l-au predat jidanului; După ce-l aşeză frumuşel pe un scaun, ovreul unde nu întrebă c-o falsă îngrijorare:

-Dar ce păţâşi mă băiatule? Tu eşti bolnav, sau băuşi prea mult?

Zărindu-şi fiul prin ceaţa fumului de ţigară ieftină şi urât mirositoare, argatul Badea Vasile veni lângă fiul care deacum se clătina în bătaia vântului nazist; Furios peste măsură, argatul întrebă prinzându-l de mână:

-Ce s-a întâmplat Ştefane? Doar nu te bătuşi cu niscaiva ţigani?

-Docamdată mă bătui cu zăpada şi cu ghiaţa dafară, raportă caporalul scrâşnind din dinţi, dar mâine cred că ştiu cu cine să mă bat.

-Nu te supăra dom Bade, întrebă un sătean care trecuse de multişor graniţa primului ţoi, dar băiatul este în armata militară românească?

-Cum dracu să nu fie? Păi nu asta-i mândria oricărui bărbat?

-Domnu Badea, poate c-ar trebui s-o dăm dracu dă mândrie.

-Păi dacă şi mândria să duce dracu, atuncea ţăranu cu ce mai rămâne bă vere? Cu doi boi şi c-o nevastă care-l înşală mai tot timpu?

-Cu viaţa rămîne dom Bade; Nu cred că-ţ spun cine ştie ce noutate, dar mai mult ca sigur, românii va porni războiu în contra ruşilor.

-Da vere, întrebă argatul care de la o vreme se temea pentru soarta fiului său, dar dă unde dracu ştii tu, c-o să fie război taman cu ruşii?

-Lasă-l bă Vasile în pace; Ăsta ce visează noaptea, trăncăneşte ziua, intră în vorbă un ţăran bine apţiguit şi poate mai puţin temător.

-Vasile, strigă nervos Ursu lu Novac, păi ce dracu faci omule? Nu mai vii odată? Să răceşte ţoiu şi apăi să trezăşte bătrână găbioară.

Strigătul ţăranului avu daru să-l trezească întrucâtva din ameţeala datorată răspândacilor; Îşi luă fiul de braţ şi împreună ocoliră mesele pe care era etalată mizeria ţăranilor care găseau în cârciumă, un ultim refugiu; Se opriră lângă tejgheaua negustorului; De cum îi văzu, ovreul care deacum părea animat de acelaşi zâmbet negustoresc, întrebă puţin mirat:

-Ia spune-mi dom Bade, vă mai trebuieşte ceva bun şi tare?

-Acuşa nu, dar va trebui să aştept până mai târziu, ordonă argatul Badea Vasile, după care luându-şi fiul de braţ, ieşiră din cârciuma plină de fum, de mizerie ţărănească şi de vorbe din cele mai deşarte.

Nici n-apucă bine să închidă uşa când, în spate auzi ţipătul unui ţăran şi alte câteva înjurături; Lăsându-l pe băiat să se bucure de binefacerea frigului, argatul Badea Vasile reveni în cârciuma unde Ţâvnosu încerca să-l facă albie de porci, tocmai pe ovreul Fichman.

-Oameni buni, insistă ţăranul pus pe arţag, uite icişa, eu atâta băui; Adică jumatea asta dă ţuică, numa că jâdanu ăsta-mpuţât, acuşa încearcă să mă păcălească; Asta numa pentru că aşa e neamu lui al dracu.

Argatul care vedea-n ţâvnos pe veneticul care venise-n sat la doar câteva luni după război, se adresă jidanului care deacum privea-n gol:

-Dom Fichman, că cum nu prea e bine s-o luăm cu supărare taman dân ajunul Crăciunului, eu zic să-i mai faceţ înc-odată socoteala.

-Las de la mine dom Bade, răspunse ovreul încercând să aplaneze un conflict care nu putea să-i aducă cine ştie ce mare ghişeft, dar să-mi plătească doar atâta cât zâce c-a băut; Este bine aşa dom Bade?

-Auzi bă Ţâvnosule, admonestă argatul ce avea tot interesu să ia apărarea ovreului, scoate mai repede paraua şi plăteşte doar atâta cât băuşi; Tu auzâşi ce-ţi spusăi, sau poate vrei să-l vezi pă dracu?

-Da ce bă Vasâle, se oţărâ Ţâvnosu mai ceva decât un cocoş înfuriat, dacă eu nu vreau să plec, mă obligi tu să plec dân cârciumă?

-Tu n-auzi bă ţugulanu dracu, ameninţă argatul care pentru a fi cât mai convingător cu putinţă, se apropie de ţăranul acela recalcitrant?

-Bine mă Vasile, taman tu faci p-al dracu cu mine? Taman tu care ştii bine ce-i făcuşi lu bietu învăţător Predoiu? Acuşa ce mai zici…,

Văzând reacţia ţăranilor care şi începuseră să-şi dea coate, argatul Badea dădu să plece, dar încercând să găsească o cale de mijloc, se opri locului; Păstrându-şi cu greu echilibrul şi aşa mai mult decât precar, ţâvnosul strigă din barca ce pluteşte pe apa care-i venea la moară:

-Mă Vasile, păi nu eşti tu craiu care-i făcu felu bietei Anica? Altfel cum crezi că rămânea borţoasă, o muere cuminte şi neregulată?

-Bă dobitocule, dacă nu pleci imediat dacilea, să ştii că te ia mama dracu, ameninţă argatul care pentru a fi cât mai convingător, îl împinse cu brutalitate pe îndividul care fără nici-un motiv, deacum îi sta în cale.

Fiind beat criţă, Ţâvnosu se împiedică de masă şi căzu pe podea; Doi săteni mai miloşi îl ridicară cu greu şi-l aşezară pe un scaun lângă perete; Unul dintre ţărani, încercând să-i menţină echilibrul şi aşa destul de precar, se adresă argatului Badea, pe un ton vădit împăciuitor:

-Iartă-l mă Vasile, acum este beat şi nu ştie ce dracu zice; Uite jupân Fichman, mai spuse împăciuitorul ţăran, i-a dă la mine câţiva bănuţi şi lasă-l să se ducă în pustii; Ce zici jupâne, nu-i mai bine aşa?

Când mai toţi credeau că-n sfârşit Ţâvnosu era mulţumit de dreptatea care i se făcuse, nefericitul om se ridică cu mare greutate de pe scaun şi clătinându-se în bătaia vântului de iarnă, ameninţă profetic:

-Bă Vasâle, tu o să dai socoteală în faţa lu Dumnezău pentru ce făcuşi în casa învăţătorului Predoiu, iar pă tine mă jâdan împuţât, or să te judece verzii; Dă prea multe ori ne-ai păcălit şi ne-ai înşelat.

Atât reuşi să blesteme cu glasu-i hodorogit, după care ameţit de atâta băutură, se prăbuşi pe podeaua murdară; Văzându-şi d-ale lor, conţăranii îl lăsară să se bălăcească în noroiul ce părea să inunde milioane de suflete; Când la ordinul argatului Badea, ovreul Fichman se pregătea să închidă cârciuma, doi ţărani mai treji îl ridicară pe Ţâvnosu; Dansând pe zăpada îngheţată, ei încercară să treacă prin noaptea anului de cumpănă; Asemenea ţăranilor, argatul Badea Vasile şi ameţitul caporal, se străduiau din răsputeri să ţină ritmul dansului macabru; În cele din urmă, ei reuşiră să ajungă la conacul boierului Marghiloman; De cum îi văzu oprindu-se în prag, fiica boierului Vlăsceanu junior, îi şi luă la rost:

-Bine mă Vasâle, unde Doamne iartă-mă umblarăţ creanga pân la ora asta? Tu ştii mă cât este ceasu şi câţi oameni întrebară dă tine pânacu-şa? Dă ce dracu mă omule, dă ce mă faci mereu dă râsu lumii?

-Fă muere, insistă argatul în încercarea de-a vorbi cât mai încet, ia mai taci dracu dân gură; Păi tu nu vezi că dacuşa spui numa prostii?

-Da mă Vasâle, raportă Aneta fără să ia-n seamă rugămintea soţului, dar aci nu ne aude nici dracu; Mă Ştefane mamă, tu ce dracu mai păţâşi? Chiar nu mai poţi sta în picioare de caporal, sau ce făcuşi?

-Lasă băiatu în pace şi mai taci dracu dân gură; Bău şi el câteva ţoiuri, ordonă argatul care zadarnic încerca să-şi stăpânească nervii.

-Mamă, raportă împleticindu-se caporalul Badea Ştefan, am băut cu tata ţuică bătrână; Că ce, la anu beau doar gloanţe şi sânge.

-Păi cum dracu să bei gloanţe şi sânge, întrebă abia stăpânindu-se biata femeie? Ştefane, cum să-ţi pierzi minţile din doar câteva ţoiuri?

-Tată, tu vezi ce-mi zice mama? Altădată când spunea bazaconii, îi dădeai peste bot; Mai ştii cum îi curgea sângele dân nas şi dân gură?

-Vasile băiatule, tu vezi ce învăţă fitu Ştefan, dă la unu ca tine?

-Învăţă pă dracu să te ia, înjură argatul stăpânindu-se cu greu; A-u ia-l dacilea şi culcă-l mai repede în patul din tindă; M-ai înţeles?

-Te-am înţeles, dar tu ce dracu faci mă omule? Nu intri în casă?

-Mai am ceva treabă în sat; Tu culcă-te şi taci dracu dân gură.

-Da mă Vasâle, dar la ora asta? Păi mâine n-ai dăstulă vreme?

-Fă muere proastă, doar nu vrei să afle tot conacu; Păi tu nu ştii că fieru trebuie bătut doar cât e cald, raportă fostul sergent, după care făcând stânga împrejur, încercă să se facă nevăzut printre troiene şi nămeţi?

Ovreul Fichman încă mai trebăluia în spatele tejghelei când, argatul Badea Vasile se strecură cu multă fereală, pe uşa care nu întâmplător rămăsese întredeschisă pentru clienţii cu oarece interes financiar.

-Intraţi mai repede dom Bade; La ora asta suntem doar noi doi.

-Cum vezi jupâne, eu m-am ţinut de cuvânt şi am venit singur.

-Păi cum să nu-l văd şi taman pă omul dă toată isprava?

-Da jupâne, dar în sat mai sunt şi alţi oameni cumsăcade; Acu dacă tot rămăsărăm singuri, poţi să-mi spui şi mie dă ce mă chemaşi?

-Putem noi multe dom Bade, dar ia spune-mi: N-ar mai merge un ţoi din bătrâna gălbioară, întrebă negustorul şi nu fără oarece motiv?

-Nu mai merge jupâne, am băut destul; Apăi nu te supăra matale, se justifică argatul, dar în afaceri nu prea este bine să fii beat criţă.

-Dar nici prea treaz nu trebuie să fie clientul care vrea să facă un ghişeft bun; Să ţâi minte domnu Bade şi să nu sări calu niciodată.

-Aci cam ai dreptate dom Fichman, răspunse într-o notă vădit măgulitoare argatul Badea, dar nu vrei să trecem la oile noastre?

-Dar când n-am avut dreptate dom Bade, se lăudă negustorul şi nu fără motiv? Hai şi spune, doar mă cunoşti de atâta amar de vreme.

-Da dom Fichman, raportă argatul ştiind bine la ce se înhamă, dar ai ştiut mai bine ca nimeni altu, să faci parale până şi din dreptate.

-Multe-am ştiut eu să fac dom Bade, raportă ovreul cu oarece părere de rău, numai că ce aşa mare folos, dân toate câte-am făptuit?

-Iartă-mă jupân Fichman, dar uite că nu mai pricep nimic.

-La omul atât de luminat, asta chiar că nu se poate; Vezi şi mata ce se petrece în lume şi vei înţelege de ce astăzi, sunt atât de îngrijorat.

-Şi de ce dracu vă înfricoşaţ, întrebă argatul privind puţin mirat? În România faţă de Germania lui Hitler, evreii încă n-au fost jefuiţi.

-Aşa-i dom Bade! Într-un fel asta-i bine, răspunse ovreul care deliberat lăsa să i se citească neliniştea şi îngrijorarea, dar poate fi şi rău.

-Da jupân Fichman, răspunse argatul care încurcat, nu mai înţelegea meteahna negustorului, dar la români, ori e albă ori e neagră.

-Ai dreptate, numai că de la o vreme albul a cam dispărut, răspunse jidanul, în timp ce scotea dintr-un sertar ascuns privirilor indiscrete, un plic pe care c-o mână tremurândă, îl înmână argatului Badea Vasile.

-Bine jupâne, întrebă argatul care nu-nţelegea mai nimic din planul pus la cale de vicleanul evreu, dar plicul unde trebuie să-l trimit?

-Dom Bade, ia aminte la ce-ţi spun; Acest plic rămâne la dumneata până când te voi căuta eu; În cazul în care n-o să pot veni, îl deschideţi cu mare fereală şi citeşti scrisoarea cu multă atenţie; Acum ai înţeles?

-Am înţeles ce vrei dom Fichman, dar dintr-o afacere atât de riscantă, eu cu ce ghişeft mă procopsesc, întrebă vădit interesat argatul, în timp ce ascundea plicul tăinitelor averi, într-un buzunar al sumanului?

-Dom Bade, dacă respecţi condiţia pusă de mine, în final vei avea un ghişeft de douăzeci la sută, dântr-un capital care nu-i dăloc mărunt.

-Toate-s bune şi frumoase dom Fichman, numai că vezi matale…

-Păi ce să văd dom Bade, întrebă ovreul, în timp ce privea spre uşă, c-o teamă pe care deacum nu şi-o mai putea ascunde?

-Păi cum bine ştii jupâne, eu nu mai stau de multă vreme-n satu ăsta; Cum cartea poştală nu este prea sigură, cată-mă în satu Vlaşca.

-Nu-ţ face griji dom Bade; Am să văd atunci, unde stai ascuns.

-Pe toate le ticluirăţ dom Fichman, raportă argatul care mulţumit, făcu stânga împrejur şi plecă spre conacul unde toate micile necazuri, păleau în faţa ghişeftului care nu peste multă vreme, trebuia să-i schimbe viaţa de slugă la boierii care văzându-şi d-ale lor, nu-l băgau în seamă.

În timp ce mai mulţumit ca niciodată, argatul Badea Vasile căta de drum spre conac, din bezna timpului de tristă amintire, îşi făcură apariţia verzii satului Domneasca; Protejaţi de întuneric şi încurajaţi de sarsailă, Pălăngeanu şi Arapalea se furişară până la uşa prăvăliei în care bătură cu îndrăzneala oferită de marea legiune; Crezând că argatul care nu plecase de prea multă vreme, mai dorea oarece lămuriri, jidan Fichman comise o gravă imprudenţă şi deschise uşa la un ceas nu tocmai potrivit; Cu armele pregătite de tragere, cei doi verzi năvăliră-n prăvălia imprudentului jidan şi cum încă se mai temeau, închiseră uşa şi-o blocară c-un scaun.

-Voi ce mai vreţ mă, întrebă ovreul, retrăgându-se câţiva paşi?

-Mă jidan împuţit, ameninţă Arapalea, în timp ce îndrepta pistolul spre negustorul care mai speriat ca niciodată, încerca să găsească o portiţă de scăpare, tu încă nu ştii ce vrem dă la tine? Spune mă bou dracu!

-Mă oameni buni, eu tot nu înţeleg ce Dumneze aveţi cu mine.

-Bă dobitocule, tu o caţi cu lumănarea; Ia spune, întrebă legionarul, în timp ce ameninţa cu pistolul pregătit pentru tragere, vinzi ori ba?

Cum dom Fichman încă ezita să răspundă la întrebarea legionarului, Arapalea pierde şi bruma de răbdare care-i asigura fie şi un precar echilibru mintal şi pe un ton ameninţător, raportă nervos camaradului:

-Şăfule, poate c-ar fi bine să terminăm cu jâdanu ăsta împuţât; Fiind sărbătoare, cine ştie ce beţâvan mai vrea să intre în cârciumă.

-Gura mă bou dracu, ordonă autoritar Pălăngeanu, după care prinzându-l pe ovreu de guler, întrebă cu hotărârea criminalului care deacum era dispus să meargă până la capăt: Bă jâdane, îmi vinzi prăvălia? Răspunde mă boule, doar n-ai de gând să mori ca tot neamu tău prost.

-Am vândut-o, răspunse tremurând ca varga, ovreul Fichman.

-Păi bine mă jâdan nenorocit, întrebă pe un ton şi mai agresiv legionar Pălăngeanu, cui paştele măti o vânduşi, chiar aşa dă repede?

-Am vândut-o oameni buni, răspunse hotărât ovreul Fichman.

Executând un ordin, Pălăngeanu trase două focuri de pistol; Ovreul care nici măcar în ceasul al doisprezecelea n-a înţeles că ghişeftul în situaţii critice putea să-i fie fatal, se prăvăli la podea; Din nefericire, un asemenea preţ l-au plătit milioane de evrei; Vreme de aproape cinci ani, fiind arşi de vii în cuptoarele naziste.

Cele şase milioane de cadavre, sunt doar cotă parte din tributul pe care evreii l-au plătit cu vârf şi îndesat, doar pentru nelegiuirea da-l fi răstignit la anul treizeci şi trei, pe Mântuitorul Hristos? La această întrebare, doar bunul Dumnezeu poate să dea cuvenitul răspuns.

*****

În dimineaţa zilei următoare, colindătorii se opriră în faţa prăvăliei şi după un mai vechi obicei, năvăliră pe uşa rămasă deschisă; Mare le fu însă mirarea, văzându-l pe ovreul care sta fără suflare într-o baltă de sânge; Speriaţi, copiii satului Domneasca se împrăştiată care încotro, lăsându-l pe jidan să plătească pentru cine ştie câtă vreme, preţul ghişeftului şi patima de-a scoate bani, până şi din piatră seacă.

Topice: Romane | Comments Off on INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (9) – Ghişeft fatal (1)

Comentarii închise.