« UN APOSTOL LIRIC UNS CU UNTDELEMNUL CUVÂNTULUI | Principal | INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (6) – Oameni şi lupi (1) »
Rămas Bun
de Jianu Liviu-Florian | Februarie 3, 2009
“Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta”
(Sfântul Simeon)
“-Ce ai ţinut în braţe, Simeoane?”
“-Pe Dumnezeu, copil, rupt în piroane!”
“-Ce ţii în braţe, veşnicind, mereu?”
“-Copilărind, pe bunul Dumnezeu!”
“-Şi cât de greu, povara Lui, te-apasă?”
“-Nici nu o simt, căci ne e dor, şi casă!”
“-Şi ce Ţi-a spus, copilul, din vecie?”
“-Că veşnicia e copilarie!”
“-Ce are un copil, din scumpătate?”
“-Nu are griji, şi are libertate!”
“-Şi cine îi sunt robii lui cuminţi?”
“-Precum sunt sfinţii, cei ce-i sunt părinţi!”
“-Şi ce-ai să-i spui, copilului, la moarte?”
“-Când vei fi duh, cu ce rămâi, din toate?”
“-Cu ce rămâi, prea bune înţelept?”
“-Cu Dumnezeu, strângandu-mă la piept!”
2 februarie 2009
Topice: Poezii | Comments Off on Rămas Bun
Comentarii închise.
