Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Constantin Romanu-Vivu

de Vasile Alexa | Martie 12, 2009

Constantin Romanu-Vivu, eroul paşoptist din Pinticu, 160 de ani de la martiriu  (1821 – februarie 1849)

’’…mântuirea romanilor atârnă de unirea si bunăstarea Principatelor’’.
Constantin Romanu – Vivu.

Constantin Romanu – Vivu, revoluţionar paşoptist, unul din cei mai aprigi, cutezători, activi luptători pentru idealul de libertate al românilor, s-a născut în anul 1921 în Pinticu, într-o familie de oameni învăţaţi, familie care peste câteva decenii va dărui românilor pe Elie Miron Cristea, primul Patriarh al României întregite, încununând astfel lupta şi jertfa înaintaşilor.

Un revoluţionar de la 1848, unul din cei aprigi, cutezător, activ, manifestându-se cu aceeaşi vigoare şi dincoace şi dincolo de Carpaţi, prieten tovarăş de luptă cu Nicolae Bălcescu si A. G. Golescu, cu Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu, purtător al drapelului sub care se înşirau revoluţionarii munteni ca să ardă Regulamentul Organic, membru apoi al primului Comitet Naţional Roman din Ardeal sub preşedinţia lui Şaguna, comandant, alături de Axente Sever, biruitor al secuilor în ciocnirile de la Aţintiş şi Cecălaca, Prefect al Legiunii a XII-a din regiunea Reghinului şi în sfârşit martir al revoluţiei, ucis mişeleşte de unguri în luna februarie 1849.

Fără a avea renumele războinic al lui Avram Iancu, talentul de aur al lui Nicolae Bălcescu şi prestigiul istoric al lui Alexandru Papiu Ilarian, tovarăşii săi de luptă şi de generaţie, care de altfel au trăit mai mult decât el, având astfel şi timp să-şi rotunjească opera, Constantin Romanu-Vivu impresionează prin curajul vieţii sale, curaj manifestat încă în anii cei mai tineri când, la Blaj, solidarizându-se cu profesorul său Simion Bărnuţiu împotriva prigonitorilor acestora, este
silit să părăsească şcoala, în iureşul revoluţiei , apoi, când aruncă îndemnul de foc „…să tremure secuiul, că noi destul am tremurat 500 de ani’’, şi până clipa morţii sale.

În galeria glorioşilor revoluţionari de la 1848, care au avut o atitudine hotărâtoare în istoria noastră prin categoricul „Acum
ori niciodată!’’, Constantin Romanu-Vivu străluceşte ca un erou care şi-a făurit cununa istoriei din propriul său sânge.
Alături de titanii generaţiei sale, unii mai înzestraţi cu daruri dumnezeieşti, alţii mai favorizaţi de împrejurări, înălţându-se
în viaţă şi în istorie ca nişte vârfuri de munţi ale sufletului valah, Constantin Romanu-Vivu, cel mort la 28 de ani, cu ţeasta zdrobită de pietre şi cu trupul ciopârţit de cuţitele şi de bâtele ucigaşilor, la margine de drum, în localitatea Sângeorgiu de Mureş, împlinindu-se 160 de ani, de la jertfirea vieţii sale pe altarul sângeros al neamului românesc.

Prea multe date biografice despre Constantin Romanu-Vivu nu avem la îndemână, însă, cele care se cunosc, sunt datorate şi profesorului universitar Silviu Dragomir, care şi-a întocmit discursul de recepţie la intrarea în Academia Româna, din viaţa şi faptele lui Constantin Romanu-Vivu, viaţa, ideile şi acţiunile sale, moartea sa, se pot înfăţişa într-o lumină destul de limpede, clară, în care costurile unei vieţi eroice se reliefează aspre şi categorice.

Numele său a fost scos din negura uitării, naţiunea română cunoscându-i astăzi faptele si gândurile, iar pe locul unde a fost ucis, s-a ridicat în anul 1936 un monument frumos, care trebuia să amintească tuturor românilor moartea lui Constantin Romanu-Vivu, monumentul, a fost însă distrus în anul 1940 de către armatele ungureşti. În satul său natal s-a înălţat, în anul 2001, un grandios monument, în memoria sa şi a celorlalţi eroi pinticani.

* Fragment din cartea “Momente din istoria satului Pinticu, judeţul Bistriţa-Năsăud”, autor Preot Vasile Alexa (în curs de apariţie).

Topice: Studii | Comments Off on Constantin Romanu-Vivu

Comentarii închise.