Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

LUMINA PATRIARHILOR

de Cezarina Adamescu | Martie 19, 2009

– o lună de haruri speciale cu Sfântul Iosif –

MOTO :
„Dacă iubiţi pe Sfântul Iosif, imitaţi virtuţile lui”.
– Sfântul Ambrozie –

Dacă Preasfânta Fecioară Maria a fost declarată Maica Bisericii, Sfântul Iosif nu putea fi numit altfel, decât Tatăl Bisericii sau Patronul Bisericii Universale, aşa cum, de altfel a şi fost declarat Sfântul Patriarh, Ocrotitor al Familiei divine, de către Papa Pius al IX-lea –la 8 decembrie l870.
Evlavia către această augustă persoană, aleasă de însuşi Dumnezeu să fie tatăl purtător de grijă al Domnului nostru Isus Cristos şi Soţ al Preacuratei Fecioare s-a extins în Biserică şi este, după evlavia mariană, cea mai răspândită, acordându-i-se o lună de meditaţii şi rugăciuni deosebite în toate zilele lunii martie din fiecare an.
Drept pentru care, Cerescul nostru ocrotitor, ne oferă în acest timp, o ploaie de binecuvântări şi haruri speciale, toate favorurile cerute şi sporirea credinţei,. Speranţei şi a iubirii.
Roadele îmbelşugate pe care le pot culege creştinii în urma acestor acte de pietate şi devoţiune filială sunt enorme, nu numai materiale, dar, în chip deosebit, spirituale.
Cunoscând virtuţile şi viaţa simplă şi exemplară a Măreţului Patriarh, creştinul poate să-i urmeze pilda şi, crescând în desăvârşire, poate spera la un loc privilegiat în ceruri.
Şi dacă-i consfinţim fiecare zi de miercuri, recitându-i Litania şi o scurtă rugăciune, vom dobândi tot atâtea zile de har şi îndurare din partea lui Dumnezeu, iar la sfârşit, prin mijlocirea Sfântului Patriarh Iosif, putem să beneficiem de o moarte în har sfinţitor, alături de el, de Domnul Isus Cristos şi de Preacurata Sa Maică.
În calitate de tată al lui Isus Cristos, care este şi Fratele nostru, şi ca Soţ al Mariei, care este Maica noastră, el socoteşte pe toţi credincioşii ca şi copii ai săi.
Nu putem spune, aşadar, Sfânta Fecioară Maria – Maica noastră, dacă nu suntem conştienţi de faptul că Sfântul Iosif este tatăl nostru purtător de grijă, ocrotitor şi sfătuitor.
Şi cum să nu ne socotească aşa, când chiar Fiul său Isus Cristos ne-a iubit atât încât s-a jertfit pentru noi pe cruce, iar Maica noastră, Maria, ne-a primit la sânul său neprihănit drept fii spirituali, încredinţaţi ei, chiar de către Domnul nostru Isus Cristos în ceasul pătimirii?
Cărticica aceasta nu are pretenţia să aducă ceva nou faţă de Sfânta Învăţătură a Bisericii. Ea este rodul, însă, al meditaţiilor particulare, izvorâte dintr-o iubire curată faţă de Măreţul Patriarh ca şi al încrederii pe care autoarea şi-a pus-o în el, dintr-o plinătate şi fervoare care se nasc din veneraţie.
Ea poate fi parcursă ca o lectură pioasă pentru sufletele care doresc să înainteze în spiritualitatea sfinţilor.
Autoarea menţionează că nu se bucură de carisme speciale, viziuni sau locuţiuni ci, cu smerenie, caută să-şi umple sufletul cu darurile primite de acei aleşi, din ale căror fructe de har duhovnicesc se înfruptă cu evlavie adâncă.
Iar dacă vom privi Sfânta Familie din Nazaret ca o icoană a Paradisului, sălaşul păcii, al unirii şi al înţelegerii, vom putea să ne contemplăm fericirea viitoare în strânsă comuniune cu cei dragi de pe pământ şi din ceruri.
Ziua Patriarhului Iosif, 19 martie – este una din cele mai mari solemnităţi ale Mântuitorului şi ale Preasfintei Fecioare Maria, precum şi a creştinătăţii.
Cultul său a căpătat strălucirea meritată în timpul pontificatului lui Pius al IX-lea, care l-a ales drept Ocrotitor al nostru.
Fiul lui Dumnezeu revarsă cele mai îmbelşugate haruri prin mâinile Tatălui său nutritiv. Recent, Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, l-a declarat pe Sfântul Iosif „Patronul Celui de-al III-lea Mileniu” – şi acest titlu, inspirat de Duhul Sfânt, ne face să prindem în aceste timpuri tulburi, încredere şi speranţă. Însă mâna ocrotitoare a Sfântului Iosif, ca şi mantia Preafintei Fecioare Maria sunt permanent deasupra noastră, ne apără şi ne scapă de primejdii.
Pentru curajul de a se adresa direct în rugăciune Domnului Isus Cristos, Preasfintei Fecioare sau Sfântului Iosif ca şi altor sfinţi predilecţi, autoarea îşi asumă responsabilitatea, spunând că este una din modalităţile de a-i simţi mai aproape de suflet.
Adăugând că, pe parcursul scrierii acestor meditaţii şi rugăciuni, a fost pe deplin răsplătită în chip spiritual, autoarea îi invită şi îi roagă pe creştini să le citească, nutrind convingerea că efortul lor va fi recompensat cu belşug de haruri şi cu roade bogate de pocăinţă, iertare şi convertire.
În sfârşit, mulţumindu-vă pentru osteneală, autoarea vă dă întâlnire în Cer, tuturor celor care l-aţi cinstit pe Sfântul Iosif şi pe Preasfânta Fecioară Maria, căci : „Cine o cinsteşte pe Maria este tot atât de sigur de Paradis, ca şi cum s-ar afla deja în el”, căci, „Copiii Mariei sunt copiii Paradisului”.
Şi această frumoasă promisiune se poate extinde, fără doar şi poate şi la Sfântul Iosif, feciorelnicul ei Soţ şi tatăl purtător de grijă al Domnului nostru Isus Cristos. Putem aşadar spune, prin extensie : „Copiii Sfântului Iosif sunt copiii Paradisului”.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Topice: Meditaţii | Comments Off on LUMINA PATRIARHILOR

Comentarii închise.