« “Ajută necredinţei mele!” | Principal | Casă a scriitorilor în comuna DOR MĂRUNT, judeţul Călăraşi »
Sonet
de Klara Lucia Losonczy | Martie 30, 2009
Privind la umbra fără de sfârşit
A soarelui plecându-se-n amurg,
Îmi amintesc de-amorul ce-a pierit
În flăcări, înălţându-se pe rug.
De glasul tău încet îmi este dor,
De zilele în care ne iubeam.
De-o mie d-ori mai bine-ar fi să mor
Decât să cred că nu te cunoşteam!
Dar ai plecat şi viaţa-mi este scrum,
Amurgul mă-nfioară, eu suspin.
Oricât aş vrea, nu-mi pot găsi un drum,
Iar viaţa mi se pare azi un chin.
Iubirea nu-i decât un dulce vis:
Azi e infern, deşi ieri paradis…
Topice: Poezii | Comments Off on Sonet
Comentarii închise.
