Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Adânc

de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 28, 2009

Ploaia plânge-n sânge,
Iar luna se preface-n scrum.
Pe cer plutesc lumini şi fum;
Eu, eu încep să redevin pământ.
Întâi membrele se preling
Pe lângă trup, combustionând.
Pielea şi muşchii se topesc
Într-o substanţă vâscoasă.
Unghiile-s cochilii, părul ceară,
Degetele crispează şi se risipesc
Pe nisipul şi noroiul plajei.
Apoi, apoi gâtul se sfârtecă
În vene, artere şi fibre de flacără,
Implorând capul să urmeze vrajei
Şi să preschimbe ochii-n sticlă,
Buzele-n mii de fluturi albi,
Urechile-n aripi de dragon,
Fruntea şi obrajii-n marmură,
Iar nasul, nasul într-o armură
În care să sălăşluiască privighetori
Întru amintirea existenţei mele!
Împletită cu ţărâna sunt liberă,
Dar simt chemarea celor vii…
O simt? De fapt, unde-s nervii?
Au plecat, acum sunt doar gheaţă…

Topice: Poezii | Comments Off on Adânc

Comentarii închise.