Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Cioburi de plasmă

de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 7, 2009

Nu ştiu, nu ştiu ce-i suferinţa.
O simt frenetic pătrunzând
În mine, dar nu o cunosc.
La fel cum nu am întâlnit voinţa.

Antichitatea se-ntrevede
La capătul istoriei, frumoasă.
Dar ceea ce scris în soartă
Şi pe creier sunt doar dureri acerbe.

Odată oamenii credeau, mureau,
Îşi istoveau credinţa-n lacrimi.
Acum nimicul ne orbeşte ideile,
Ţâşnind sălbatic din interior

Probabil lumea nu există,
Sau poate noi suntem păgâni.
Aş dori totuşi să se-ntoarcă
Zilele-n care doream să fiu tristă.

De obicei norocul şi izbânda
Sunt doar primordiale ritualuri
Pentru a păcăli soarta sau moartea.
Dar acum au devenit una: osânda!

Un singur zeu a mai rămas
Din panteonul jertfelor absurde:
Acela-s eu, de toţi uitat,
Îngenuncheat în sânge.

Topice: Poezii | Comments Off on Cioburi de plasmă

Comentarii închise.