Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Mănăstirea Bârnova

de Losonczy Alexandru | Aprilie 2, 2009

Nu deaprte de Iaşi, între o margine de sat şi o margine de padure, maiestuios se ridică Sfânta Mănăstire Barnova. Ctitoria voievodului Miron Barnovschi-Movilă, care a început a zidi acest lăcaş încă înainte de 1628.

Se crede că iniţial, pe locul unde se află astăzi Mănăstirea Bârnova, domnitorul Ieremia Movilă a ctitorit în jurul anului 1603 o bisericuţă de lemn, având hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Una din primele mărturii despre Mănăstirea Bârnova o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia şi strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locaşuri bisericeşti “mănăstiri şi beserici câte au făcutu, aşea în scurtă vreme, nice unu domnu n-au făcutu. Făcut-sau alţi domni şi mai multe, iară cu mai îndelungate vremi, în 40 de ani unii, alţii în 20 de ani, iară elu în trei ani.” O altă mărturie este hrisovul domnesc scris în Cancelaria domnitorului Miron Barnovschi: “Io Miron Barnovschi Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată au venit înaintea domniei mele şi înaintea tuturor boierilor domniei mele, mari şi mici, sluga domniei mele, Dima călăraş de Ţarigrad, de bună voia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit şi au vândut dreapta sa ocină şi vie, cu crame şi cu grădini şi cu îngrădire şi cu tot venitul. Aceea am vândut-o rugătorilor domniei mele, călugărilor de la Sfânta Mănăstire a domniei mele, nou zidită, care se cheamă Bârnova, unde este hramul Sfântului şi slăvitului mucenic Ioan cel Nou…S-a înscris în Iaşi, în anul 7137 (1628), noiembrie, 11 zile. Însuşi domnul a poruncit, Barnovschi Voievod”.

În anul 1629, domnitorul Miron Barnovschi a fost mazilit şi a fugit în Polonia, biserica nefiind încă terminată. Revenit la tron pentru o scurtă perioadă în anul 1633, Miron Vodă a fost arestat şi executat prin decapitare la Constantinopol. În timpul detenţiei, Miron Vodă şi-a redactat testamentul, în care arăta că “Sfânta Monastire Bârnova, care este începuta de noi vedem că, după vremuri ce stătură, că alt nime nu va putea să o săvârşească, numai putere domnească. Pentru aceea de va alege Dumnezeu un domn creştin, ca acela să săvârşească, Dumnezeu să-i vie într-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au făcut întâiu, să aibă aceşti boieri a o socoti şi întări.”

Domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) are meritul de a îndeplini prevederea din Testamentul lui Miron Barnovschi, preluând pe cheltuiala sa finalizarea construirii Mănăstirii Bârnova şi înzestrând-o cu odoare fără de preţ, cărţi de cult, icoane şi candele. Dabija Vodă a murit în anul 7174 (1666), fiind înmormântat în biserica a cărei construcţie o finalizase. Cronicarul Ion Neculce menţionează că “l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dânsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire, şi n-a apucat să o isprăvească, că a perit la Poartă.”

În anul 1728, domnitorul Grigore al II-lea Ghica se mută vremelnic împreună cu toată curtea sa la Bârnova, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bântuit Iaşul în vremea domniei sale. Cronica Ghiculestilor ne spune că domnitorul a făcut aici diverse amenajări, a refăcut clădirile din incintă care erau degradate complet şi a înălţat zid de împrejmuire prevăzut cu creneluri şi foişor de pază. “Şi văzând Grigore Voda, acolo la mănăstire, casele stricate şi pustii…, s-a apucat cu cheltuiala sa şi a făcut nişte case minunate şi un râmnic mare ziditu cu piatră prin prejur şi deasupra râmnicului cerdacu cum se vede”.

Planul arhitectural al Mănăstirii Bârnova este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, ea făcând parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care sintetizează din acest punct de vedere elementele arhitecturale româneşti cu cele bizantine, transmise prin Ţara Românească.

Ascunsă în codrii seculari ai Iaşului, incinta Mănăstirii Bârnova este protejată de ziduri înconjurătoare de apărare, cu metereze. La poartă este un turn clopotniţă, prin care se intră în Mănăstire. Atât clopotniţa cât şi zidurile de incintă sunt lipsite de vreo inscripţie.

Biserica are o înfăţişare exterioară măreaţă, fiind construită în stilul Galatei, cu două turle, din care una masivă, deasupra pridvorului şi alta mai subţire, ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-Movilă apare turnul-clopotniţă lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta schimbă şi îngreuiază înfăţişarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla deasupra pridvorului este un element de fortificaţie, fiind prevăzut cu metereze pentru tras cu puşca şi cu o tainiţă în care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie. De asemenea, se remarcă şi prezenţa contraforturilor laterale masive pe colţurile pridvorului.

În curtea Mănăstirii se află Palatul Domnesc al doamnei Dafina, construit odată cu Mănăstirea, la care urmează să se efectueze lucrări de restaurare. Zidurile sunt ruinate în prezent, în jurul cărora schelele ridicate în urmă cu ani au putrezit. De asemenea, mai există în curtea Mănăstirii nişte beciuri domneşti de demult.

Biserica Mănăstirii Bârnova este împărţită, conform tradiţiei bizantine, în pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit în exterior, la colţuri, de contraforturi masive. În interior are o boltă cu două calote, care sunt ornamentate dee jur împrejur de torsade timbrate cu scuturi mici. Pronaosul este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, dar cu boltiri mai simple şi lipsit de ornamentarea fastuoasă a ctitoriei lui Anastasie Crimca. Între pronaos şi naos lipseşte peretele despărţitor, fiind înlocuit cu trei arcade şi doi pilaştri groşi, reprezentând una dintre caracteristicile arhitecturii bisericeşti din secolul al XVII-lea din Moldova, prototipul acestei noi împărţiri găsindu-se pentru prima dată la Mănăstirea Galata. Naosul prezintă particularitatea de a transmite greutatea turlei pe zidurile laterale prin arcuri transversale, întocmai ca la Mănăstirea Dragomirna. În schimb, lipsesc nervurile împodobite cu torsade, precum şi arcaturile încrucişate ale bolţii. O catapeteasmă mare desparte naosul de altar. Biserica Mănăstirii Bârnova nu este pictată. În pronaos, în partea dreaptă, lângă peretele de sud şi în peretele de sud, se află două pietre de mormânt: a domnitorului Eustratie Dabija şi a domniţei Maria, fiica lui Dabija.

Pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi figurau în anul 2004 Biserica “Sf. Gheorghe”, zidul de incintă, chiliile, turnul de la poartă şi ruinele din incintă.

Mănăstirea BârnovaBiserica - vedere de ansambluBiserica - vedere de ansamblu
Vedere din lateralBiserica - vedere din faţăBiserica - vedere din faţă
Biserica - vedere din lateralBiserica - vedere din faţăTurla mare
Turla mareTurla micăTurla mare
Turnul ClopotniţăTurnul ClopotniţăChiliile noi
Chiliile noiTurnul ClopotniţăTurnul Clopotniţă
Fereastră îngustăOrnamente de piatrăPictură exterioară
Uşă secretăLocaşuri de tragereUşă secretă
Ruinele Casei DomneştiPiatră funerarăRuinele Beciurilor Domneşti
Cupola turlei mariInteriorBolta turlei
ColoaneColoaneMormânt Domnesc
Catapeteasma - detaliuCatapeteasmaIcoană
Icoană vecheIcoană vecheIcoană veche
IcoanăIcoanăIcoană

Bibliografie: ro.wikipedia.org

Topice: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Bârnova

Comentarii închise.