Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Sfântului Gheorghe, Marele Mucenic, purtătorul de biruinţi

de Dan Gheorghe Somnea | Aprilie 23, 2009

Trei sute trei, parcă, e anul cel cumplit,
Când Diocleţian, acel păgân smintit,
Închinatorul vajnic la un zeu hulit,
De fapt pe Veliar, parşivul, l-a cinstit!
Pornit-au arestări, torturi şi crime multe,
Înconjurat de zei, dar şi de minţi oculte.
Creştini destui pierit-au, fără să-i asculte.
Şi lumea păcătoasă avea ca să exulte.
În anturajul său, de-atunci, de la palat,
Se afla un tânăr chipeş, luptător versat,
Născut în Capadocia. Era de acum bărbat.
Părinţi? Creştini statornici, cu sufletul curat.
Deşi oşteanul curţii era cel adulat,
De împaratul însusi, prea dur şi blestemat,
A «asmuţit» de-ndat, călăul cel clamat,
De publicul isteric, în piaţă adunat.
„Pierdeţi voi zei”, au zis, „că este vrăjitor!
El crede într-un demon! El e un impostor!”
Doar Alexandra, doamna, cu glasul temător,
Ieşi în faţa plebei, strigă răsunator :
O, cruntule tirane, O, Diocleţian!
Eu sunt de acum creştină, iar tu vei fi satan!
Eu îl urmez pe DOMNUL, dorit de «ăst» oştean.
Şi, Alexandra, Gheorghe, nu au crezut în van.

Topice: Poezii | Comments Off on Sfântului Gheorghe, Marele Mucenic, purtătorul de biruinţi

Comentarii închise.