Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Am întâlnit un român fericit

de Jianu Liviu-Florian | Mai 22, 2009

Am întâlnit azi dimineaţă un român fericit. Cu adevărat, fericit. Striga de fericire. Şi nu pe stradă. Ci în Biserică. În Biserica în care, dis de dimineaţă, mai erau doi oameni. Lumânăreasa. Şi subsemnatul.

– A plouat! A plouat, Doamne! A plouat, în sfarşit! Îţi mulţumesc, Doamne! Să trăieşti, Doamne! Să trăieşti, Doamne! Să trăieşti,
Doamne!

Şi din agoniseala sa, omul, nici prea tânăr, nici prea bătrân, om în putere, cu un manunchi de lumânări în mână, căuta în jur un foc, să le aprindă.

– Aveţi un chibrit? O brichetă?

M-am gândit că am avut fericirea – în plină criză naţională, şi mondială – atât de rară, atât de invidiată, să întâlnesc un român fericit. Mai mult decat atât, fericirea lui era molipsitoare: lanurile de grâu strigau odată cu el: “Să trăieşti, Doamne!”, cele de porumb: “Să trăieşti, Doamne!”, si o lume măruntă de gâze şi necuvântătoare care duc până în supermarketurile şi pe
mesele noastre cele de fiecare zi hrana fără de care, fără de care… striga şi ea, cu glasul unui român fericit: “Să trăieşti, Doamne!”

Nu ştiu ce va fi fost omul. Unde va fi lucrând. Ce va fi arat, şi ce va fi semănând. Ce salariu va fi primind. Ce va fi secerând. Cred doar că omul lucra pe cuvintele Ecleziastului: “Dar un Domn cu adevărat înţelept, este cel care se ocupă cu munca câmpului…”

M-am gândit ca aşa striga un înger, pe pământ, după ploaie:

“Să trăieşti, Doamne! Să trăieşti, Doamne! Să trăieşti, Doamne!”

6 mai 2009

Topice: Meditaţii | Comments Off on Am întâlnit un român fericit

Comentarii închise.