Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (18) – Şantaj comunist (2)

de Florin Bădican | Mai 15, 2009

INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI

ŞANTAJ COMUNIST 2

Neavând de ales, femeia execută ordinul bărbatului; Reveni însoţită de un băieţel nu mai mare de zece sau unsprezece ani; Oprindu-se în faţa argatului care deacum îl privea încruntat, abia dacă raportă:

-Nene, nu te supăra că venii taman pân acilea; Să ştii că eu…,

-Ce să ştiu mă ţâcă? Arde undeva şi n-are cin să stingă focu?

-Nu arde nene, dar popa Sofrone, vrea să veniţ pân la biserică.

-Păi dă ce mă ţâcă? Are ceva cu mine şi nu mai poate aştepta?

-Eu nu ştiu de ce vă chiamă popa, dar trebuie să veniţi urgent.

-Bine mă ţâcă, întrebă mai mult retoric argat Badea, dar de ce?

-Nu ştiu nene; Ştiu doar că popa Sofrone v-aşteaptă în biserică.

-Bine mă ţâcă, dar tu al cui eşti? După mutră nu prea te cunosc.

-Cum nene Vasile, chiar nu mă mai ştii? Eu sunt da-i lu Cotoran.

-Mă băieţaş, întrebă şi nu fără motiv doamna Aneta, tu eşti frate cu fetişcana care după câte ştiu, era în vorbe d-amor cu fi-miu Ştefan?

-Da tanti, confirmă mirat solul legiunii, dar eu sunt ceva mai mic.

-Bine mă băiatule, dar cum de-ai trecut de paznicul conacului?

-Fă muere, ia lasă-l în pace; Ia spune-mi mă ţâcă, părintili Sofrone este cu careva în biserică? Doar nu mă chiamă pentru sfânta spovedanie.

-Acuşa-i sângur nene Vasile, dar popa vrea să mergeţi urgent.

-Bine mă ţâcă, dar popa vrea să plece undeva şi nu are docar?

-Nu ştiu nene, da-mi spuse că n-are prea mult timp dă pierdut.

-Bă ţâcă, răspunse argatul care deacum îl privea îngândurat, spune părintelui Sofrone să m-aştepte în faţa bisericii; Acuşa înţelesăşi?

-Am înţeles nene Vasâle, raportă băiatul, după care mulţumit de isprava făcută, o rupse la fugă spre cel care-l trimisese în misiune.

-Nu cred c-ar trebui să te duci mă omule; Mie nu-mi miroasă a bine graba cu care părintili Sofrone, te chiamă la biserică.

-Ce ştii tu fă muere proastă! Poate vrea şi popa nişte lemne, raportă argat Badea, în timp ce tot mai îngrijorat începu să se îmbrace.

-Păi ce mă Vasile, contră femeia dintr-un instinct primar, taman acuşa în miez dă iarnă, părintili Sofrone rămase fără lemne de foc?

-Taci fă dracu dân gură, doar nu m-a chemat dă pomană; Acum şi popa ăsta, ca orice om cu nevoi şi atâtea belele; Hai şi nu mai sta îmbufnată; Doar ducându-mă, văd nevoia părintelui nostru.

-Ştiu mă omule, dar mereu ai făcut, doar după cum te taie capu.

-Bine fă muere idioată, dar ce dracu vrei să fac? Să nu mă duc?

-Cum vrei tu Vasile, dar nu crezi c-ar fi mai bine să mă duc eu?

-Fă muere, tu te duci doar la cimitir; Asta-i treabă dă bărbat, ordonă argatul Badea Vasile, după care urmând drumul croit de un destin ce părea să se supună unui vechi blestem, plecă în mare grabă.

Mai era puţin până la biserica unde trebuia să-l întâlnească pe părintele Sofrone când, dintre ruinele şcolii care nu cu multă vreme în urmă fusese incendiată de legionarii satului Vlaşca, apăru silueta unui individ care pentru diminuarea vigilenţei, îmbrăcase straie ţigăneşti.

-Dom Bade, strigă individul deghizat, nu vrei să stai oleacă?

-Da bă ţigane, dar ce dracu vrei? Acum n-am aţi da de pomană.

-Şi cum de nu mă mai recunoşti argat? Doar nu m-am schimbat.

-Dom căpitan, dumneavoastră în satul Vlaşca? Nu prea înţeleg.

-Bine mă argat nenorocit, ameninţă pe tonul cel mai tăios căpitanul Voinea Octavian, numai ce mă vânduşi copoilor dă la Siguranţă.

-Cum puteţi crede una ca asta domnu căpitan, raportă argatul care deacum începu a se teme cu adevărat? Doar nu eram nebun să…,

-Păi de moment ce copoii de la Siguranţă te lăsară liber, ce altceva vrei să cred mă argat nenorocit? Hai, spune-mi ce le-ai povestit.

-Eu nici nu v-am pomenit numele dom căpitan; Năcazu să trage dă la un grăjdar care nu ştiu ce spusă şi ce nu spusă ălor dă la Siguranţă; Ştiu doar că în aceeaşi zi cu ţugulanu, copoii mă săltară şi pă mine.

-Fă-ţi cruce argat Badea, ordonă legionarul care fără să ezite, trase în sergentul decorat doar pentru mulţimea soldaţilor asasinaţi.

În timp ce sufletul pleca în lumea unde doar Dumnezeu îl va putea înţelege şi ierta, trupul argatului Badea Vasile cădea pe zăpada îngheţată; Căpitanul Voinea Octavian aruncă pistolul printre ruinele şcolii, după care se făcu nevăzut în bezna care avea să învălue ţări şi popoare întregi; Astfel, sergentul care în război a măcelărit o mulţime de oameni nevinovaţi, sfârşeşte într-o baltă de sânge; Deacum facă-se voia Domnului!

* * *

* * *

În ziua în care tatăl său cădea victimă răzbunării legionare, caporalul asasin primea vizita unui individ îmbrăcat muncitoreşte.

-Băăă, întrebă nefericitul caporal, care dracu n-ai dă lucru?

-Îţi sunt un prieten, răspunse încet muncitorul din spatele uşii.

-Eu n-am prieteni, raportă caporalul care deacum se retrăgea lângă dulapul care odinioară servise pentru păstrarea hainelor curate.

-Bă Ştefane, ripostă vocea muncitorească, dacă nu intru eu acuşica, să ştii că la noapte intră poliţia; Acu înţelesăşi primejdia?

-Intră odată, dar să nu te pue dracu să faci jmecherii; Ai înţeles?

Uşa se deschise brusc şi în camera de hotel intră un muncitor; Era stăpânit de teamă, dar suficient de curajos pentru a răspunde:

-Mă tovarăşu Ştefan, las-o dracu dă jucărie; După cum bine vezi, eu nu sunt înarmat; N-am nici măcar un ciomag, darmite un pistol.

-Nu mai rânji ca un bou şi închide uşa, ordonă asasinul domnişoarei Sonia, în timp ce disperat continua să ameninţe cu aceeşi armă.

-Bine mă tovarăşu Ştefan, raportă muncitorul care după ce închise uşa care abia dacă se mai ţinea în balamale, se aşeză pe patul răvăşit.

-Ia spune mă, tu cine mama dracu eşti? Copoi dă la siguranţă?

-Am să-ţi spun, dar numai dacă laşi deoparte jucăria ucigaşă.

-O să-l bag în buzunar, dar să nu te pue dracu să faci vro jmecherie; Mintenaş te-am curăţat; Acuşa înţelesăşi bă copoiu dracului ce eşti?

-Acu vorbeşti cu păcat mă tovarăşe Ştefan; Eu nu sunt copoi.

-Băăă, ripostă furios asasinul, mai lasă-mă dracu în pace cu tovarăşu tău; Doar n-o să cred că peste noapte mă făcui şi comunist.

-Da mă omule, ai dreptate; Cel puţin deocamdată nu poţi fi comunist, dar după socoteala unor tovarăşi de-ai mei, criminal tot eşti.

-Acu dă unde pizda măti ştie tovarăşii tăi, cine şi dă unde sunt? Bă, tu eşti copoi dă la siguranţă, sau mănânci căcat dă pomană?

-Cum dă unde ştie mă tovarăşu Ştefan? Dacuma ştie tot oraşu.

-Păi dacă ştie tot oraşu, jandarii dă ce măsa-n cur n-au habar?

-Să-i ia dracu dă curcani, raportă documentat presupusul comunist, dar cum nu te săltară până acuşa, cred că urmăreşte şi palcineva.

-Băăă, ia mai termină cu pălăvrăgeala; Eu cred că proştii dă curcani habar n-are unde stau ascuns, altfel nu mă săltau până acuşa?

-Bă frate, uite care-i socoteala; Pă mine taman daia mă trimise tovarăşu Beria; Vrea să te pună sub protecţia noastră; Acu înţelegi?

-Şi Beria cine dracu este, întrebă asasinul care deacum părea mai liniştit? Nu cumva este copoiul care dacuşa să dă mare comunist?

-Mă omule, păi cum de nu-l cunoşti pe tovarăşul Beria? După câte ştiu, ai fost de foarte multe ori în satul Domneasca; Am dreptate?

-Cum adică, întrebă privind puţin mirat asasinul? Bă, tu vrei să spui că prostănacul dân Domneasca, este un mare şef la comunişti?

-Toate la timpu lor mă tovarăşu, dar până una alta trebuie să vii cu mine; Asta, doar dacă nu vrei să fii arestat de jandari şi dă copoi.

-Cu tine mă comunistule? Ia mai puneţ pofta în cuiul Stanii.

-Faci cum vrei tovarăşu, dar la noapte vei fi înhăţat de copoi.

-Bine bă comunistule, dar cum mama dracu spui că te chiamă? Nu dalceva, dar în afară de tovarăşu pă care-l mâncaţi toată zâua cu pâine neagră, n-ai şi tu un nume dă om adăvărat?

-Cum să n-am mă tovarăşu Ştefan? Pe mine mă chiamă Ghiţă.

-Bine bă comunistu dracului, dar Ghiţă nu este nume dă porc?

-Ştiu mă omule, dar când m-a botezat eram prea mic; Acu ce faci? Mergem în casa unui camarad, sau aşteptăm să ne înhaţe copoii?

-Bine bă comunistu dracu, dar unde vrei să mă duci? La bulău?

-Nu prea dăparte dacilea, dar până una alta cred că n-ar fi rău să-mi spui şi mie ce dracu avusăşi cu puştoaica d-o împuşcaşi în biserica din satul Domneasca? N-a vrut să-ţi dea pizdă pă de-a moaca?

-Proasta dracu! Eu nu pă ea vroiam s-o împuşc, dar cum stătea în faţa glonţului, n-am avut ce dracu să-i mai fac; Era mult prea târziu.

-Dacă nu pă moarta care fie vorba între noi era gagicuţă mişto, atunci pă cine dracu avusăşi năcaz? Poate altă ţărăncuţă virginită?

-Cu ea n-avusăi nimic bă comunistule, pă alta aveam năcaz; A dracu sărăntoacă, se mărită cu fiul boierului din satul Domneasca.

-Păi să poate mă tovarăşu Ştefan? Tu chiar n-ai ştiut nimica?

-Se mai poate, dar ce dracu vroiai să ştiu? Că e săracă lipită?

-Păi tacto nu-ţi spusă nimica? Doar ştia dămult cine-i gagicuţa.

-Tata-mi zâsă multe şi mărunte, dar pă tine mă comunistule, la ce dracu te duce gându şi năravu? Hai bă tovarăşu, spune-mi odată.

-Păi în legătură cu fata care se mărită cu fiul dă boier; Chiar nu-ţi zâsă cine este cu adăvărat şi dă unde să trage pârţotina dracului?

-Să trage dân măsa! Mi-a zâs s-o las în pace pă fustangioaică.

-Păi mă tovarăşu Ştefan, tacto avea dreptate; Fustangioaica dăspre care vorbeşti aşa dă urât, este soră cu tine; Acuma pricepuşi?

-Cum adică, Ioana este soră cu mine? Fugi daci bă comunistule şi nu-mi mai îndruga gogoşi umflate, contră asasinul care mai temător ca niciodată, devenise în doar câteva clipe, suspicios peste măsură.

-Ştiam că eşti Toma necredinciosu, dar trebuie să mă crezi.

-Cine să fiu mă comunistule? Doar ştii că mă chiamă Ştefan.

-Toma fuse unu ca tine; Nici el nu credea-n nimeni şi-n nimic.

-Auzi bă comunistule, tu vrei să mă ţâi dă vorbă doar până ce vine copoii care ştie doar să înhaţe oameni? Ia spune, asta vrei să faci?

-Tovarăşu, dacă pă mine nu mă crezi, atunci citeşte ziaru ăsta.

-Ce ziar bă comunistule? Doar n-o să citesc o fiţuică de căcat.

-Citeşte aista, raportă cu fermitate bolşevică tovarăşul care deacum scotea dintr-un buzunar slinos, o hârtiuţă împăturită şi murdară.

-Bă comunistu dracu, doar n-ai de gând să faci mişto dă mine.

-Citeşte, îndemnă tovarăşul care-ntre timp se apropiase de uşa ce continua să rămână închisă; Nu te mai grijora, am să ţin eu dă şase.

O vreme, asasinul a încercat să citească un articol sugestiv întitulat: Dublu asasinat în satul Domneasca de Argeş.

-Cum este tovarăşu, întrebă comunistul poate mai puţin temător, te lămurişi cine este ţărăncuţa pe care vroiai s-o împuşti în biserică?

-Şi tata dă ce dracu nu mi-a zis nimic? S-o fi temut dă mama?

-Dă ce, dă ne ce, acu hai să plecăm cât mai repede dacileaşa; Mă tovarăşu, atunci când vom sări pă geamu dă la parter, fii şi tu atent.

-Şi dacă ne prinde copoii taman când sărim pârleazu din spate?

-Nu-ţi fie frică omule, la semnul meu alţi doi tovarăşi va începe o bătaie mai mult dă ochii lumii; Acuma pricepuşi care-i daravela?

-Cum mă comunistule, acuma trebuie să ne batem ca chiorii?

-Hai odată, ordonă comunistul în timp ce-l trăgea de mână pe asasinul care mai de voie mai de nevoie, îl urma pe drumul trasat cu multă măiestrie şi sprijin german, de tovarăşu Vladimir Ilici Lenin.

Protejaţi de întunericul timpului, cei doi infractori reuşiră să iasă neobservaţi din hotel; Crezând că li s-a pierdut urma, indivizii o apucară pe o străduţă îngheţată; Furişându-se ca nişte hoţi, se opriră în dreptul porţii dincolo de care, un individ de aceeaşi teapă, întrebă motivat:

-Nu te supăra domnule, dar nu aveţi un foc şi pentru mine?

-N-am mă omule; Eu nu fumai niciodată ţigări, raportă tovarăşul care deacum încerca să pară cât mai convingător cu putinţă.

-Domnule, el este muncitoru pă care trebuie să-l angajăm?

-Da omule, chiar dacă are altă meserie, ordonă cu glas şoptit tovarăşul Ghiţă, după care hotărât porni pe drumul trasat de bolşevici.

-Acuma dă ce stai? Vin-o după mine, ordonă tovarăşul Barbu.

-Pacilea nu este nici-un bec? Doar n-o să mergem ca chiorii, întrebă asasinul care tot mai temător, se strecură pe lângă peretele casei?

-Lumină-ţi trebuie tovarăşu, întrebă gazda în timp ce deschidea o uşă mai dosnică? Ia nu mai fă pă nebunu şi intră mai repede-n celulă.

-Bă tovarăşu, dacă nu aprinzi un bec sau o lumânare doar ca să te pot vedea la moacă, să ştii că mă supăr pă tine şi plec chiar acuşa.

-Să pleci pă întunericu asta? Mă omule, tu n-ai minte dă loc?

-Şi dă ce să nu plec bă comunistule? Doar nu-s bătut în cuie.

-Unde vrei să pleci mă omule? Mintenaş facem un picuţ dă lumină, ordonă gazda, după care răsuci butonul comutatorului care sta nepăsător pe un perete scorojit de timpul ce curgea sălbatic peste lume.

Lumina care inundă celula, îl sperie pe asasinul care încercând să se retragă dintr-un instinct animalic, se izbi puternic de zidul scorojit.

-Tu cine mama dracu eşti, întrebă asasinul în timp ce furios ameninţa cu pistolul ucigaş? Ia spune, doar nu eşti un copoi deghizat.

-Pe mine mă chiamă Barbu, raportă gazda care deacum încerca să îşi ascundă îngrijorarea, dar nu-ţi fie teamă; Eu îţi sunt prieten bun.

-Bă tovarăşu Barbu, un comunist are doar duşmani; Pricepi?

-Ştiu, dar acuşa doar noi te mai putem ajuta; Ce dracu mă tovarăşu, nu vezi că n-ai unde să te fofilezi dă copoii care te urmăreşte?

-Mă omule, cât ai dă gând să mai faci pă dăşteptu cu mine?

-Şi cum dracu vrei să-ţi vorbesc mă tovarăşu Ştefan? Ia spune, nu crezi c-ar fi mai bine să afli adăvărul care deacuşica te tot paşte?

-Bine bă tovarăşu, dar tu dă unde ştii cum să paşte adăvăru?

-Mă tovarăşu Ştefan, de la cineva dă mare încredere ştiu că în timp ce pă tine te cată poliţia şi copoii dă la siguranţă, pă tacto-l caută legionarii; Poate greşesc omule, dar cred că i-au şi făcut de petrecanie.

-Păi bine mă comunistule, ripostă asasinul crezând că este şantajat, ce dracu să aibă legionarii c-un om care nu prea face politică?

-Mă omule, cum mie nu-mi place să-mi bag nasu unde nu-mi fierbe oala, cred c-ar fi mai bine să-i întrebi pă verzi; Acuşica, ordonă gazda cu aceeaşi voce comunistă, vin-o mai repede după mine; Va trebui să-ţi arăt ascunzătoarea în care vei lâncezi până la noi ordine.

Fără să mai piardă vremea, gazda deschise o uşă, după care urmat de asasin, intrară într-o cămăruţă plină de mucegai şi de întuneric comunist; Era celula în care caporalul Badea Ştefan, va lâncezi într-o manieră năucitoare, doar până când va pleca pe ultimul drum.

* * *

* * *

După câteva săptămâni de detenţie în celula tovarăşului Barbu, caporalul care deacum era forţat de împrejurări, primea vizita tovarăşului care aşa cum bine ştim, nu era altul decât lunganul din satul Domneasca; Retras într-un colţ al celulei, asasinul micuţei Sonia, privea speriat la prostănacul care aşezat pe un scaun improvizat, părea destul de liniştit.

-Eu vă las cu el tovarăşu Beria, dar mai aveţi nevoie dă ceva?

-Deocamdată n-am nevoie, ordonă îngândurat spionul; Poţi pleca, iar dacă faci în pantaloni dă frică, du-te şi pune zăvoru la poartă.

Rămaşi singuri după plecarea gazdei, călăii începur-a se studia ca doi cocoşi, înaintea primului atac; Cum fisuri în carapacea prudenţei prin care să-şi strecoare veninul nu prea se găseau într-un timp atât de scurt, lunganul descusu căptuşeala hainei, dând la iveală actul de identitate pentru asasin; Acesta-l luă şi după ce-l întoarse pe toate părţile, întrebă oarecum mirat de gestul lunganului din Domneasca de Argeş:

-Ia spune-mi bă comunistule, cine dracu este Dumitru Ion?

-Cum cine este? Păi aşa te chiamă omule, sau poate nu-ţi place.

-Mă comunistule, tu crezi că dacă-mi şchimbai căciula dă ţăran n-o să mă mai recunoască nici curcanii, nici jandarii, nici copoii?

-Ia spune mă tovarăşe Dumitru, nu ţă frică de curtea marţială?

-Doar nebunii n-are frică! Tu ce zici, copoii tot mă mai caută?

-Păi poliţia te caută din ziua în care făcuşi cel puţin două crime, dar ca din întâmplare, nimerişi la comunişti; Acuşa pricepuşi tovarăşu?

Crezând că lunganul doar auzise de cele două crime, asasinul încerca disperat să reziste; De aceea răspunse printr-o altă întrebare:

-Ce dracu zici mă comunistule? Păi dă unde ştii tu, cine sunt eu?

-Bă tovarăşu, ordonă lunganul păstrându-şi stăpânirea de sine, deşi nu prea obişnuesc să dau socoteală, cu tine voi face o excepţie.

-Şi ce dracu vrei să-mi faci mă comunistule, întrebă asasinul care nu părea să fie obişuit cu vorbe ce nu intrau în uzul obârşiei de care aparţinea cu trup, suflet, credinţă şi cu multe obiceiuri strămoşeşti?

-Bă tovarăşe Dumitru, dacă ştiam cât eşti dă înapoiat, mai bine-mi vedeam de treabă; Nu ştiu cum să-ţi zic, dar acuşa alta-i treaba.

-Bine rusnace, dar care-i treaba mare? Doar n-o fi bolşevică.

-Bă tovarăşe, ordonă rusul dând dovadă de un calm imperturbabil, după ce că împuşcaşi o domnişoară în biserică, te pusă dracu să mai omori şi un ţăran; Ştiu că i-ai furat caii, sania, dar şi bruma de bani.

-Da mă tovarăşu, numai că tu vorbeşti în dodii româneşti; Nu dalceva omule, dar eu tot nu ştiu cu ce moartă încerci să mă sperii.

-Mă idiotu dracului, ameninţă rusul vădit iritat, tu cât ai dă gând să mai faci pă prostu cu mine? Doar ştii ce soartă-i aşteaptă pe asasini.

-Am înţeles mă rusule, dar cum nu ştiu ce ai dă gând să faci…,

-Ascultă ţărănoiule, dacă mai faci pe nebunul cu mine, eu te scot în strada unde în maxim cinci minute, te-au şi înhăţat copoii dă la siguranţă; Acuma hotărăşte-te: Mergi cu noi, sau intri în puşcărie?

Înfricoşat peste măsură, tovarăşu Dumitru, nume sub care-l vom identifica în scurtul răgaz al vieţii, renunţă la împotrivirea fără nici-un rost; Dând impresia omului resemnat, deacum vrea să colaboreze.

-Tovarăşu Beria, eu ştiu că sunt la mare srâmtoare şi într-un fel mă bucur că sunteţ nişte oameni mai cumsăcade dăcât neamu boeresc.

-Mă tovarăşu, aşa da! Ce dracu, doar te ştiam băiat dăştept.

-Nu ştiu cât sunt de dăştept, dar tu ce dracu vrei dă la mine?

-Tovarăşe Dumitru, raportă prostănacul satului Domneasca, în timp ce se agita din motive doar de el cunoscute, tu crezi că la comunişti merge toate şchimb pă şchimb? Omule, politica nu-i doar un troc.

-Tovarăşu Beria, n-ar fi mai bine să vorbesc cu tata? El a fost argat la conac şi ar putea interveni pă lângă boierul Marghiloman.

-Habar nu ai tovarăşe Dumitru, dar taică-tu poate intervini doar pă lumea cealaltă; Ai înţeles, sau poate vrei să-ţi dau mură în gură?

-Nu înţeleg tovarăşu; Ce-ar fi de înţeles, sări ca ars criminalul care într-un moment de grea cumpănă, părea iremediabil pierdut?

-Te prefaci de pomană; Argatul Badea Vasile este mort.

-Păi cine să-l omoare pă tata? Doar n-avea nici-un duşman.

-Mă tovarăşe Dumitru, nu ştiu dacă tacto avea ori nu avea duşmani, dar cu siguranţă avea prieteni legeonari şi pă care ia cam trădat.

-Să poate, dar el n-a făcut-o fără niscaiva motive mai serioase.

-Şi pentru asemenea motive, se aleasă cu nişte gloanţe în piept.

În timp ce criminalul rămăsese mut la aflarea unei asemenea veşti, rusnacul Beria scoase dintr-un buzunar o bucată de hârtie şi-un creion pe care le înmână tovarăşului Dumitru; Privind numai Dumnezeu ştie unde, prostănacul din satul Domneasca ordonă la fel de hotărât:

-Uite mă tovarăşe, ţâne astea şi scrie ce-o să-ţi spun eu acuşa.

-Da mă rusnace, dar cum tata este mort, cui dracu vrei să scriu?

-Scrie bă mai repede, ordonă rusul care şi începuse să dicteze:

Dragă mamă,

Eu sunt Ştefan şi după cum bine cred că ştii, am făcut două crime; Mai află că eu ca să scap dă puşcărie, mă dădui cu comuniştii care mă va apăra până ce vine la putere; Să ştii mamă, tovarăşii ca să mă apere îmi pusără condiţia ca ălui care-ţi va aduce scrisoarea, să-i dai zece cocoşăi dă aur curat şi cinşpe mii dă lei; Mamă, eu te mai rog să faci ce-ţi spusăi mai adineaurea şi nu care cumva să anunţi poliţia, c-o să mori şi tu împuşcată ca şi tata; Pă mine să nu mă mai caţi, că dacuşa am alt nume pă care nu-i bine să-l ştii, după cum nu-i bine să afli nici unde stau;Te pupă al tău Ştefan şi nu-ţi mai face atâtea griji dă pomană.

-Gata bă tovarăşe Dumitru, ajunge; Acum dă hârtia încoace şi taci, ordonă agentul care deacum părea mulţumit de isprava făcută.

-Tovarăşu, dacă tot vă dă mama o avere, aş vrea şi eu ceva.

-Ia spune bă tovarăşe Dumitru, crezi c-ar mai fi ceva de scris?

-Tovarăşu Beria, dacă puteţi, aş vrea să-l împuşcaţ chiar mâine pă locotenentu Marghiloman Mihai; Docamdată, eu cam atâta vreau.

-Da proşti ne mai crezi bă tovarăşe Dumitru; Cum adică, pentru un idiot ca tine să-mi bat cuie în talpă? Ia mai pune-ţi pofta în cui.

-Da-l urăsc tovarăşe, mama lui a dracu! E un boier hoţoman.

-Şi dă ce dracu este atât de hoţoman? Păi nu s-a însurat cu fata pă care neisprăvitul dă taică-tu nici măcar n-a vrut s-o recunoască?

-Bă rusnace, ameninţă criminalul cu aceeaşi diabolică răutate, când or veni comuniştii la putere, cu mâna mea-l strâng de gât pe hoţomanu ăla dă boier; Ce zici tovarăşu Beria, nici atuncea n-o să m-ajuţi?

-Bine bă tovarăşe; Să ajungem noi acolo, ordonă lunganul cu oarece optimism în glasu-i bolşevic, pentru ca mai apoi să se ridice în picioare şi să plece angajat plenar, spre miezul Infernului Roşu.

Topice: Romane | Comments Off on INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (18) – Şantaj comunist (2)

Comentarii închise.