« Fecioria: o privire generală din primele două veacuri creştine (1) | Principal | ROMÂNIA ESTE GRĂDINA MAICII DOMNULUI – IOAN PAUL II »
OCOLIND CĂRĂRI ÎNTORTOCHEATE
de Aurel Anghel | Mai 12, 2009
Dacă-aţi şti voi darurile Lui să le purtaţi
Înăuntrul vostru, să vă bucuraţi
N-aţi mai atârna podoabe de urechi
Strălucind zadarnic de păcate vechi.
N-ar putea nemernici nici cel ce pizmuieşte
Şi nici cel dulce-n zâmbet care te urăşte.
Ochii tăi vedea-vor pe cel rău
Viclenind cu zâmbet drept în ochiul tău.
Pe femeia blestemând în van
Pe bărbatul mândru şi viclean
Vărsător de sânge, zâmbitor
Şi la toate, ipocritul, săritor.
Din mulţimea milei Tale am ales
Şi din sfânta-nvăţătură am cules
Gândul să mă chemi în casa Ta,
Unde cel mai bine se aude rugăciunea mea.
Către Tine mi-am găsit eu calea
Ocolind cărări întortocheate,valea
Ce mă cheamă dureros în jos
Către alte case fără de folos.
Buzău 23 iulie 2006
Topice: Poezii | Comments Off on OCOLIND CĂRĂRI ÎNTORTOCHEATE
Comentarii închise.
